Şi-a revenit Frida

Astăzi am primit răspuns la o întrebare ce mă (ne?) frământă din Levi încoace. Au ajuns-o celelalte fete pe Mikaela Shiffrin (locul 5 la pauză; +1’’38!!!!), sau a scăzut nivelul Mikăi? După manşa plină de inexactităţi mărunte, vizibile la reluare în trepidaţiile schiurilor, e clar că americanca nu mai schiază la fel. Decât atunci când chiar se străduieşte, cum s-a întâmplat de exemplu pe finalul manşei secunde din Semmering, unde i-a răpit o secundă Zuzulovei în ultima jumătate de minut. Deci în teorie ar putea-o face şi astăzi, dar are nevoie şi de permisiunea Fridei Hansdotter.

Foto: Barbara Gindl/AFP/TT

Campioana en titre a Cupei Mondiale şi-a recăpătat senzaţiile ce îi permit să schieze eliberat şi a atacat zglobie traseul dificil şi plin de capcane. Timpul ei, 56’’91 a rămas un deziderat îndepărtat chiar şi pentru colegele de pe podiumul provizoriu, Wendy Holdener (+0’’95) şi Nina Løseth(+1’’08).

Când i-a venit rândul să ne povestească despre traseul slalomului nocturn din Flachau, Thomas Sykora, expertul televiziunii austriece, radia de fericire. La tot valul câte un pasaj cheie, pe care fetele trebuiau să-l descâlcească în timpul recunoaşterii. Iar fetele au stat pe pistă, au studiat-o şi n-ar mai fi plecat de acolo, căci nu le-a ajuns timpul să înţeleagă ce se întâmplă. Dar domnul Sykora nu este expert numai cu numele, el chiar a văzut toate capcanele şi cum pot fi ele ocolite. Cea mai mare s-a dovedit cea de la penultimul val. Valurile acestea nu-s naturale, ci clădite de organizatori din zăpadă, pentru a face cursa mai atractivă. Anul acesta, antrenorul american le-a folosit pentru a masca porţi. Şi cum au trebuit să ţină minte ce se întâmplă pe fiecare dintre ele, spre final fetele au ajuns zăpăcite şi au luat-o în toate direcţiile.

La acel penultim val, Petra Vlhova, deschizătoarea manşei întâi, a pornit-o pur şi simplu spre următoarea poartă. Când a văzut unde e, era prea târziu ca s-o mai evite. A călcat-o de-a dreptul. Ceva mai târziu, acolo s-a încurcat şi colega ei de echipă, Veronika Velez-Zuzulova (locul 4; +1’’15). După jumătate de oră, în acelaşi loc a început bâlbâiala lui Emelie Wikström (10; +2’’13), singura care a întrecut-o pe Frida pe unul din pasaje (mijlocul). Şi nici Frida n-a fost perfectă în acel loc. Le-am enumerat doar pe cele care au sau ar fi emis pretenţii la locuri fruntaşe.

Dar capcanele traseului n-au fost singurele ce le-au încurcat pe fete. Zăpada a fost la fel de dificil de citit. „Nu tare cu adevărat, dar cu priza foarte puternică. A fost nevoie să nimereşti foarte exact urmele ca să fii rapidă, şi în plus, să schiezi fin.” Aşa a sunat analiza Bernadettei Schild (6; +1’’48).

Aproape nimeni nu s-a simţit bine în condiţiile acestea. Pe Wendy Holdener noi am văzut-o activă şi neobişnuit de acurată. Ea însă nu s-a simţit aşa. „Sus n-am găsit fluenţa, iar partea de mijloc a fost o luptă continuă.” Suplimentul de iniţiativă a fost cel care a departajat-o de Nina Løseth. Norvegianca a arătat o tehnică frumoasă şi o balansare ritmică, dar cuminţenia a dominat impresia generală. Sarka Strachova (9; +1’’93) a pus în armonie două caracterizări ce nu se împacă. A muncit elegant. Fără a fi răsplătită de cronometru.

După toate aceste eforturi, apariţia Fridei a semănat cu o briză proaspătă. Suedeza s-a jucat printre porţi. Şi chiar dacă la penultimul val a observat prea târziu că poarta e mai în stânga decât se aştepta, avantajul i-a fost zdrobitor. Să ne mai mirăm că i-a plăcut? „Iubesc Flachaul. Avem aşa o cursă drăguţă aici. Aici mă simt bine şi sunt întotdeauna rapidă. Mi-am revenit în sfârşit. Am muncit mult şi din greu ca să ajung din nou la acest nivel. Dar acum pot schia şi mai rapid.”

De-asta am zis că Mika nu are şanse de revenire decât dacă o lasă Frida. Cum va arăta oare manşa şi mai rapidă a liderei? Revenind la Mikaela, impresia a fost că are canturile prea ascuţite. Dar americanca nu este genul care să acorde foarte mare importanţă setărilor. Părerea ei este că indiferent cum sunt alese, dacă ea schiază bine, va fi rapidă. „De ce am aşa o întârziere mare? Am vrut prea mult şi am schiat prea dur. Pur şi simplu am schiat prost. E uşor să pierzi timp când eziţi în câteva viraje. Toată lumea a aşteptat mai mult, inclusiv eu. Este dezamăgitor, dar asta am primit pentru că n-am atacat destul.” Lăsând la o parte autocritica severă şi citind printre rânduri, avem o ocazie nu foarte des întâlnită de a înţelege mai în profunzime la cel nivel înalt funcţionează talentul americancei. Este atât de iscusită, încât în mod normal îşi poate adapta stilul la combinaţia zăpadă-setări, indiferent de cum arată aceasta. Din păcate pentru ea, în această primă manşă din Flachau nu s-a adaptat.

Gazdele s-au bucurat enorm când alături de Bernadette Schild, s-a apropiat de podium şi Kathrin Truppe (7; +1’’73). Tânăra speranţă s-a dezechilibrat adeseori, dar nici o clipă nu s-a gândit să tragă frâna. Cum-necum, dă-i cu viteză la vale. Când a văzut rezultatul, pe care dacă îl conservă va fi cel mai bun al ei de până acum, Kathi a ţopăit fericită în uralele publicului.

Mie mi-au mai plăcut mult sprinţara Ana Bucik (8; +1’’91), înaripată de succesul manşei secunde din Maribor, şi Melanie Meillard, dezinvolta puştoaică elveţiană ce merge ceas în ambele probele tehnice deşi nu are decât 18 ani.

Clasamentul complet al fetelor calificate pentru manşa decisivă se află aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s