Nici o surpriză în fruntea clasamentului primei manşe a uriaşului din ultima zi a escalei Cupei Mondiale la Felix Neureuther acasă. Alexis Pinturault (1’19’’76) conduce după o manşă cumplit de lungă şi obositoare. Dar Marcel Hirscher nu-i dă pace. Austriacul îl vânează de la doar 9 sutimi în spate. Avem totuşi o surpriză pe ultima treaptă a podiumului provizoriu. De astă vară, de când am aflat că antrenorul care a creat măiastra echipă de uriaş a Franţei s-a mutat la suedezi, îl aştept pe unul dintre ei să ne uimească. Astăzi Matts Olsson (+0’’45) a făcut-o în sfârşit. Distanţa pâna la eroii principali e mărişoară, dar dintre ceilalţi adversari doar Felix Neureuther (+0’’50) s-a putut ţine de el. Ceilalţi au rămas la aproape – Stefan Luitz (+0’’96) – sau peste o secundă în urmă.
După ce Philipp Schörghofer a ieşit în derapaj de pe traseu încă de la primele porţi, Felix Neureuther a devenit deschizătorul manşei. Accidentat uşor în Schladming, neamţul a aşteptat să vadă mai întâi cum se simte ieri înainte de a decide să concureze. O fi având dureri, o fi luând calmante, dar odată ajuns pe pârtie n-a arătat ca un invalid. A avut o uşurinţă înşelătoare a alunecării, ce m-a făcut să cred că nu-i suficient de activ. Efortul i-a fost în realitate mare şi, ajuns la final, s-a apucat cu mâinile de coapse, în gestul instinctiv pe care-l facem când le extenuăm. 80 de secunde pentru o manşă de slalom uriaş este enorm. Când traseul este pe deasupra şi foarte dificil, devine chiar prea mult. Foarte mulţi concurenţi s-au apucat la final de picioare, bucuroşi că s-a terminat chinul, ba unii au căzut epuizaţi în zăpadă după trecerea liniei de sosire.
Suprinzător (sau nu) problema lor a fost aceeaşi pe care au avut-o coborâtorii: alternanţa continuă între zonele cu gheaţă şi cele cu zăpadă agresivă, ce i-a trimis din derapaje în smuciri şi înapoi. N-a fost la fel de periculos, fiindcă vitezele cu care se schiază sunt doar un pic mai mari de jumătate din cele de la coborâre, dar a rupt complet ritmul virajelor, muncindu-i pe băieţi ca pe ocnaşi. Până şi Marcel şi Pintu au admis că le-a fost greu. La ei n-a fost evident, după cum şi Matts Olsson, excelent sincronizat, şi cu o tehnică de invidiat, a arătat foarte bine.
Restul n-au ieşit la fel de apretaţi din confruntarea cu pârtia. Dacă la Stefan Luitz au fost doar câteva mici dezechilibrări, combătute prin agresivitate şi avânt, la Mathieu Faivre (locul 6, +1’’01), greşeala dinainte de intrarea pe Freier Fall – o pantă cu înclinaţie de 92%(!!!), cea mai abruptă din tot circuitul Cupei Mondiale – a arătat clar a boacănă. S-a putut declara mulţumit că s-a limitat la una singură. Pe măsură ce s-a avansat în cursă, erorile s-au înmulţit într-atât încât a devenit dureros de privit. Iar la final, dintre cei cu numere mari puţini au mai ajuns să treacă linia de sosire.
La sub două secunde întârziere au rămas doar Victor Muffat-Jeandet (7; +1’’02), care îşi caută în continuare fluenţa pierdută peste vară, Florian Eisath (8; +1’’21) şi Manfred Mölgg (13; +1’’63), ambii cu dureri de spate după ce au căzut rău la antrenamente în Kronplatz, şi schiind vizibil ţepeni, Leif Kristian Haugen (9; +1’’38) şi Justin Murisier (12; +1’’56) care ar fi putut lupta pentru un loc pe podium de nu s-ar fi împiedicat în pasajul plat de la final, Henrik Kristoffersen (11; +1’’52), căruia i-a fost imposibil să găsească vreun ritm pe abrupturi, şi Tommy Ford (10; +1’’44), care aduce tot mai mult cu Ted Ligety la stil, dar trebuie să scape de greşeli pentru a-i semăna şi la rezultate.
Avem prin urmare o manşă decisivă cu patru candidaţi pentru trei locuri pe podium, căreia nu-i cunoaştem nici câştigătorul. Palpitant! Gândindu-mă că în acest sezon Marcel Hirscher a schiat de obicei moderat în prima manşă şi a rupt pista în a doua, sunt curioasă ce va face acum, că se ştie atât de aproape de o nouă victorie. Hans Knauss, expertul televiziunii austriece e convins că austriacul a mirosit sânge şi va ataca la fel ca în urmă cu doi ani, când a învins la peste trei secunde. Nu are cum repeta măcelul, dar ştiu că Alexis Pinturault trebuie să ne prezinte cea mai bună performanţă a lui pentru a învinge din nou.
Iata cum maiestria si valoarea dau acum ocupantii celor trei locuri ale podiumului.
Daca Hirscher este o certitudine si un etalon, ca sa nu spun ca este un rege al slalomului urias cum spune Poponeci despre Pintourault, am vazut un Matts Olsson dezinvolt si un merituos Stefan Luitz care nu este la prima isprava.
Abia astept Campionatele Mondiale de la Saint Moritz unde cred ca vor evolua toti schiorii la valoarea maxima, fara frana trasa, de teama sa nu abandoneze si sa piarda puncte in clasamentul general(vezi Marcel Hirscher in cupa mondiala)!!!!!…..
Cred ca se intelege ce vreau sa spun?!?!
Adica as vrea sa vad cat de print al slalomului este Kristoffersen si rege al slalomului urias Alexis Pintourault?!?!?!….cum spune acelasi mare specialist Alex Poponeci pe Eurosport😋😋
Corect Vladimir…Marcel e cel care are presiunea pe el si care trebuie sa se apere, fiind amenintat de Pintu, Henrik la SL si GS si in aceeasi masura de vitezisti ca Jansrud si Svindal. Anul asta, a fost poate al doilea cel mai bun an din cariera insa in fiecare cursa a concurat cu gandul sa nu cada si sa nu piarda multe pcte. la general…sa nu uitam ca principalul lui scop este sa devina GOAT…si 6 globuri mari consecutive inseamna enorm…deci consider dupa mine, ca dupa aceasta cursa s-a descatusat si ca vor mai urma victorii. Vezi clasment general…e deja castigator la general, cu sanse enorme la GS si sanse bune la SL, mai ales daca ii mai ia niste pcte. La Stockolm lui Henrik.
Iti multumesc Alin ca esti de acord cu mine in ceea ce il priveste pe Marcel Hirscher, eu am parerea mea despre el si ai dedus-o, dar vreau sa-ti mai amintesc ce i-a scris Alberto Tomba in scrisoarea dupa ultimul slalom urias castigat, revenind in mansa a doua de pe pozitii a noua, direct pe 1….magistral!!!!…si Tomba este un specialist, un om ce poate commenta profesional, nu un amator!.
Iti multumesc inca odata.
Da stiu…l-a felicitat pe Marcelino chiar si pt. victoria de la GS de la Garmisch…se pare ca La Bomba e mare fan Marcel…are si de ce…tehnica,putere,stil si…putina nebunie😊. El e motivul pt. care SKI-ul a devenit sportul nr.1 pt. mine…ei sunt adevaratii sportivi, iar SKI-ul ca si celelalte competitii de iarna este adevaratul sport alb…atat la propriu,cat si la figurat! Looking forward for Stockolm!