Unde mă simt cel mai viu

Mâine va intra în concurs la Campionatele Mondiale din St. Moritz primul nostru schior, Ionică Achiriloaie. Îl aşteaptă super-uriaşul. L-am prins astăzi liber pentru câteva minute şi cum a apucat să trăiască deja atmosfera marii sărbători a schiului, i-am solicitat câteva vorbe pentru voi. Mi-a răspuns cu plăcere, şi aş zice exuberanţă, deşi e dificil de apreciat entuziasmul într-un dialog purtat în scris.

Foto: fis-ski

Ieri, după anularea primului antrenament oficial de coborâre, Ionică a fost singurul schior român participant la festivitatea de deschidere. Alexandru Barbu şi Raluca Ciocănel, tehnicienii noştri, vor veni mai târziu, concursurile lor fiind abia săptămâna viitoare. Pancarta cu România nu a purtat-o Ionică, ci Sebastian Barbu, fratele şi antrenorul lui Alex, dar şi al echipei României la concursurile mari, ajuns în St. Moritz împreună cu vitezistul României.

Astăzi Ionică a făcut cunoştinţă cu pârtia şi traseul de coborâre, la antrenamentul oficial. Traseul de super-G îl va vedea abia mâine dimineaţă, la ora recunoaşterii.

Primele impresii? Cum e pârtia, traseul, zăpada?

Pârtia îmi place, tot locul îmi dă un vibe foarte bun (ah, explicabilă exuberanţa aşadar). Traseul e dificil: şase săritori, două spre dreapta, două spre stânga şi ultimele două drepte. Un start foarte impresionant, care mie îmi place. Cea mai mare problemă aici este că sunt mult viraje similare şi dacă nu ai în cap tot timpul exact unde eşti şi unde trebuie să începi virajul, etc., pierzi linia instantaneu. Foarte multe locuri unde nu vezi ce urmează deci recunoaşterea trebuie la sânge. Nu este atât de îngheţat ca în alte părţi, din contră, o zăpadă care prinde şi e faină. Condiţii foarte, foarte bune pentru un Campionat Mondial.

Welcome to St. Moritz, i-am spus eu, care cunosc în teorie toate problemele, dar şi lucrurile frumoase din staţiunea elveţiană. Nu degeaba mă uit la toate cursele fetelor, musafire fidele ale gazdei Campionatelor Mondiale, având în fiecare an etape programate aici. St. Moritz se laudă cu peste 300 de zile însorite pe an. Cum să nu le placă tuturor să schieze aici? Pe de altă parte, cu sosirea aflată la peste 2000 de metri altitudine, toate pârtiile se află în golul alpin, unde nu există absolut nici un reper pentru a memora traseul. Doar valuri albe, unul după altul, de ameţeşti încercând să înfigi un steguleţ cu poziţia curentă pe harta mentală.

Danke, a răspuns hâtru Ionică.

Ce s-a întâmplat azi? Am revenit la lucrurile serioase, curioasă, căci Ionică nu a dus antrenamentul la bun sfârşit.

M-am obişnuit puţin cu traseul. Am făcut unele greşeli care m-au făcut să ies prea mult din trasă, m-am oprit şi am reluat. Cam de 2 ori. Va fi altceva joi.

Eu îţi doresc să fie altceva şi mâine.

Clar. Sunt fericit că cei de la Swix îmi ceruiesc schiurile.

Cum eşti pregătit pentru mâine?

Hehe. Sunt pregătit. Mă bucur de cursă şi că pot să iau parte la aşa ceva. Lupt pentru România mereu. Azi mi-am dat seama de ceva. Unde mă simt cel mai bine, cel mai viu, cel mai fericit, este în start.

Ai reuşit recent două curse bunicele la SG (la nivel FIS, cu care şi-a confirmat punctajul curent, deci nu va scădea în clasament la anul).

Sunt optimist după ele. Că nu vreţi să ştiţi cum m-am simţit ziua aia. Nu ştiu cum am ajuns acasă. În fine, a fost bine şi aşa rău.

Erai bolnav? (se retrăsese de la a doua coborâre de Cupă Mondială din Garmisch din cauza bolii.)

Da. Rău.

Ştii care ţi-s adversarii de mâine, ce este realist să aşteptăm?

Nu mă pronunţ. Să ajung eu la sosire să fiu mulţumit de mine. Apoi vedem. 🙂

Câte secunde întârziere ar fi ok?

Sunt romantic. Patru.

Patru e puţin, romanticule!

Ştiu. Din această cauză spun că sunt romantic. Dar lăsând gluma la o parte, o să vedem mâine.

Cum te ajută Sebi?

Foarte mult mă ajută. Este un om care ştie cu adevărat schi. M-a ajutat mult de tot în recunoaştere şi mi-a arătat unele chestii pe care nu le sesizasem. Plus că e bine să faci traseul aşa cu cineva. Şi-a notat tot traseul ca la raliu (Sebastian Barbu îşi antrenează fratele iarna şi concurează în raliuri auto vara) şi l-am parcurs împreună. Foarte mult îmi place cu el.

Mult succes mâine, îţi ţinem pumnii.

Nu pot încheia înainte de a vă spune că în realitate, un parcurs excelent al lui Ionică ar fi unul cu o întârziere sub şapte secunde, unul foarte bun sub opt, şi bun sub nouă. Asta ca să ştim cum e corect să-i apreciem rezultatul.

Anunțuri

12 păreri la “Unde mă simt cel mai viu

  1. No comment!
    Daca te duci la o cursa de schi alpin si-ti propui sa termini cu o intarziere de minim 4 secunde, nu mai vorbesc de 6, 8, 9 asa cum se preconizeaza,
    ar fi mai bine sa te inscri la fond…..mai Ionica schiorule!!!!!…….

  2. E foarte bine sa l sprijinim…reprezinta Romania…insa daca vine cun intarziere de 6,5 secunde, haide sa incercam sa nu i facem statuie…o vom da in penibil…oricum ar fi…ii tin pumnii!

  3. or ce rezultat ar fi excelent pentru Ionica (la SG). El se bate cu Kekesi Marton, bolivianul Breitfuss, cu un sarb, cu un Kosovar, unul din Chile,e.t.c. In functie de pozitia fata de acestia putem sa il judecam. Nu putem sa il judecam dupa rezultatul fata de Theaux, Paris, Jansrud,etc. Sunt ligii diferite.

    Stie cineva ce se mai intampla cu Caill Corinne (sora mai mica)? FIS o da accidentata pe sora mai mare dar nu scrie nimic despre sora mai mica. Ultima cursa este data sezonul trecut la sfarsitul lui martie (camp. national de juniori Franta). Si-a luat un sezon liber sa studieze? Accidentare si FIS nu are ultimele date?

    • Andra si-a rupt ligamentele incrucisate la sfarsitul sezonului trecut. Ca si Ania, dupa accidentare a descoperit ca federatia romana nu-i facuse asigurare. A revenit intre timp la antrenamente, dar are nevoie de timp pentru a putea reveni si in concursuri.

  4. Cred că nimeni nu se duce la un concurs propunându-și să termine cu o întârziere de X secunde… faptul că John a zis că și-ar dori o întârziere de 4 secunde arată faptul că e realist și își dorește să facă o cursă bună. Dacă zicea că se bate la o medalie cum ați fi comentat? Faptul că din acest blog putem afla câte ceva despre sportivii care ne reprezintă în Elveția nu echivelează cu ridicarea de statui. Baftă John!

  5. Penibili sunt criticii de serviciu care pretind miracole. Ionica se ocupa doar cu munca grea si pasii marunti. In schiul alpin este singurul drum posibil si este de fiecare data surprinzator sa citesc ca cei care se cred experti in acest sport sunt lipsiti de aceasta informatie elementara. Fiecare zecime de secunda recuperata de un schior roman in comparatie cu cei din elite are in spate saptamani de munca grea. Notiune evident straina celor care stiu doar sa arunce cu pietre. Raman la parerea ca atunci cand vine vorba schiorii de viteza (periculozitatea activitatii lor a fost inca o data subliniata la antrenamentul de ieri, cand schiorul kazah Martin Khuber a suferit o fractura instabila la o vertebra din regiunea gatului), vorbele grele aruncate din spatele scutului anonim al Internetului sunt nu doar lipsite de respect, ci de-a dreptul obscene. Noua, celor care le citim, nu ne spun nimic despre performantele schiorilor nostri, dar exprima opuri despre micimea autorilor.

  6. Locul 42 pentru John cu 1:31:59, la 6,21 sec. de Erik Guay…inter1-14:34 (+0,46), inter2 – 31;42 (+1,20), inter3 – 53;43 (+3,30), inter4 – 1;10;59 (+4,72), speed1 – 103,30km/h (-2,50), finish – 1;31;59 (+6,21). Bravo John!

  7. S-a descurcat onorabil.Sunt poate sperante pe viitor si pentru ceva puncte.Succes si la DH, cu toate ca aici distanta in timp fata de primul clasat va fi mai mare…dar…si pozitia in clasament conteaza.E greu totusi un top 40…sunt vitezisti ff buni primii 35…VA FI SHOW ORICUM!

  8. Ionica si-a intrecut toti adversarii din categoria lui. Progresul se vede. Acum 2 ani nu a terminat SGul. Castigatorul cursei este la al optulea CM! Deci este timp pentru Ionica. Singurul minus din cursa de ieri pentru Ionica este la punctele FIS. Acolo se putea mai bine tinand cont de rezultatul obtinut cu o saptamana in urma.

    • In cursele puternice ii numaram pe degete pe cei care isi imbunatatesc punctajul FIS. Ba chiar mai drastic, de obicei sunt unul-doi. E normal sa nu faca puncte FIS la CM. Dar Ania Caill a reusit asta anul trecut. Extraordinara performanta ei, si a aratat ca era cotata sub valoarea reala.

      Cat despre accidentari, difera de la persoana la persoana. Sunt fete care revin repede, altele au nevoie de ani. De exemplu Tessa. Si sunt cazuri care nu mai revin niciodata la acelasi nivel. Tine atat de gravitatea accidentarii, de varsta, dar si de personalitatea celui accidentat.

  9. Multumesc mult pentru informare re: Andra. Ca schior amator am descoperit pe propria experienta ca dupa o accidentare (bineinteles ca la viteza mea orice accidentare este mai putin grava) ca sa revin la unde am fost inainte de accidentare imi trebuie cam acelasi timp cat am stat in refacere (de exemplu daca am lipsit 6 luni imi trebuie inca 6 luni sa revin cam unde am fost). Se aplica asta si la profesionisti?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s