Întoarcerea la Cupa Mondială

Update: După ce atât deschizătorii, cât şi primele fete au fost aruncate de pe traseu în primul viraj mare, Denise Feierabend accidentându-se, s-a decis întreruperea manşei de super-G a combinatei feminine, mutarea startului la cel de rezervă şi reluarea de la început a manşei la 12:30, simultan cu coborârea masculină.

Începând de astăzi circul alb îşi reia drumul obişnuit, cu escale săptămânale în staţiunile gazdă ale Cupei Mondiale. Astăzi avem două curse preluate după anularea din calendarul original. Kvitfjell organizează coborârea (12:15) masculină anulată la începutul iernii în Lake Louise. Crans Montana le oferă fetelor şansa de a concura şi în combinata (11:30 / 15:30) ce ar fi trebuit să se ţină în Zauchensee.

Image may contain: one or more people, people standing, sky and outdoor

De mâine, sâmbătă, se continuă cu programul original. În Norvegia mai întâi o coborâre, urmată duminică de un super-G (13:00 în ambele zile). În Elveţia un super-uriaş (11:30), apoi duminică o nouă combinată (11:30 / 14:30).

La unicul antrenament oficial din Norvegia lucrurile nu s-au petrecut deloc conform aşteptărilor. Mai întâi primii deschizători n-au reuşit să rămână în picioare. Organizatorii intraseră cu plugurile pe zăpada întărită, care, de la greutatea utilajelor, se spărsese. S-a amânat startul, s-a trecut la reprepararea suprafeţei. Apoi, fiindcă în Norvegia se schiază aproape în secret – nu există spectatori, şi aparent nu există nici voluntari – concurenţii au fost rugaţi să participe la curăţarea pistei ca derapatori. Procedeul este obişnuit la cursele de nivel FIS. Orice schior ştie că după ce a ajuns jos, trebuie să urce imediat şi să intre în detaşamentul de derapatori ce curăţă traseul de obicei după câte 15 concurenţi. Dar la nivel de Cupă Mondială aşa ceva e nemaiauzit. Şi ca să pună capac întreprinderilor amatoreşti, unul din puţinii voluntari i-a tăiat calea agale lui Carlo Janka, elveţianul fiind la un metru de a suferi un accident asemănător cu cel al Reginei Cavagnoud, care a intrat în 2001 într-un antrenor german neatent ce i-a ieşit în drum într-o manşă de antrenament organizată pe gheţar în Austria şi a murit.

După ce Janks cel tăcut şi-a vărsat năduful pe facebook – „Cât timp li se vor mai acorda curse organizatorilor din Kvitfjell? Câte mai trebuie să se întâmple? Nu e de ajuns că Mathias Lanzinger şi-a pierdut piciorul aici din cauza elicopterului lipsă?”, Markus Waldner, directorul curselor masculine, a fost şi el – pentru prima dată de când e director, din câte ştiu –  foarte dur la şedinţa tenică, ameninţâdu-i pe norvegieni că dacă nu remediază lipsurile de urgenţă, e ultima escală a Cupei Mondiale la Muntele Alb. „Aşa nu se poate! Suntem prima ligă a schiului alpin, iar organizarea de aici este la nivelul celei mai de jos divizii!”, a analizat sec italianul.

La finalul antrenamentului, cel mai rapid timp a fost obţinut de Peter Fill, urmat la o zecime de secundă de Hannes Reichelt şi la două de Erik Guay. În vreme ce canadianul a scos de fiecare rezultate bune pe bandă rulantă când a fost în formă – formulare echivalentă în cazul lui cu „i-a permis sănătatea” – austriacului i-a lipsit tot sezonul constanţa. Nu ştiu dacă ne putem baza pe el pentru un rezultat asemănător şi la curse. Cât despre Peter Fill, italianul a devenit definiţia constanţei în ultimele două sezoane. Problema lui a fost mai degrabă că nu s-a dovedit simplu să câştige. Dar întotdeauna a fost printre cei din faţă. Până acum a fost cel mai constant coborâtor, motiv pentru care va purta tricoul roşu al liderului disciplinei. Până la titlul final mai are însă mult de muncit. Kjetil Janrud, Dominik Paris, Hannes Reichelt, sunt toţi încă înscrişi în cursa pentru globul de cristal.

La super-G, trofeul pare deja acontat de Kjetil. Numai dacă n-ar mai termina nici o cursă din cele două rămase ar mai avea cineva posibilitatea să i-l rapească.

La fete, duminică se va încorona noua campioană a combinatei. Cu o singură etapă din această disciplină disputată, cea din Val d’Isere în care a învins Ilka Stuhec, şi două rămase pentru acest weekend, e dificil de făcut predicţii. Totuşi specialiştii merg pe mâna fetelor afirmate până acum, punându-şi doar întrebarea: Ilka sau Wendy (Holdener)? Elveţianca, medaliată cu aur în St. Moritz, a câştigat trofeul anul trecut.

Întrecerea la super-G a fost redechisă de accidentarea Larei Gut. Tina Weirather, a doua cea mai constantă schioară a acestei discipline, are în sfârşit şansa să câştige un trofeu şi în întrecerea de anduranţă a schiului alpin.

Cu acestea zise, vă doresc un weekend cu zăpadă bună. Şi nu staţi la televizoare dacă aveţi unde ieşi pe pârtii. Vă punem noi videorile pentru o vizionare ulterioară. 🙂