La limită

La ora programată, manşa de super-G a combinatei alpine din Crans Montana ce o înlocuieşte pe cea anulată în Zauchensee a pornit la drum. Deschizătoarele, printre ele şi Julia Mancuso, schiorii cu camere (Marco Büchel şi Nicole Hosp) toţi avuseseră deja probleme, deşi nu se apropiaseră de vitezele concurentelor. Jules chiar a avertizat pe cineva din juriu că este prea periculos. A fost ignorată.

Ilka Stuhec a deschis cursa şi la 10 secunde de la pornire, trasă într-unul din primele viraje mult spre plase a sărit afară din traseu. Ea a fost cea iscusită. Tessa Worley şi Denise Feierabend n-au mai reuşit să evite plasele. Cum elveţianca s-a accidentat, cursa a fost întreruptă o vreme, timp în care juriul a decis întreruperea manşei şi reluarea ei de la început cu startul mai jos.

Lindsey Vonn, care imediat după primele trei fete decisese deja să nu mai concureze astăzi, a salutat reacţia juriului, dar a refuzat în continuare să mai schieze, căci zăpada a fost foarte moale. I s-au alăturat în greva spontană Mikaela Shiffrin şi Laurenne Ross.

Celelalte fete s-au mutat la noul start. Şaisprezece dintre ele nu au ajuns la linia de sosire, printre ele numărându-se Tessa Worley, din nou, dar şi pretendentele la podium Michelle Gisin şi Sofia Goggia. Cel mai bine s-a adaptat condiţiilor primăvăratice Ilka Stuhec (1’10’’50). Performanţă pe care trebuie s-o subliniez şi răssubliniez. După aşa o spaimă ca în prima manşă, nu-i puţin lucru să-ţi iei încă o dată inima în dinţi şi să ataci suficient pentru primul loc. Avantajul ei este însă mic. Nu atât faţă de Federica Brignone (+0’’52), al cărui talent la slalom nu este mai mare decât al slovenei, cât faţă de a treia clasată, surpinzătoarea Michaela Kirchgasser (+0’’69). Weekend-ul acesta este ultimul din sezon pentru austriacă, programată deja în martie pentru o operaţie la genunchi, de succesul căreia depinde dacă va mai continua cu schiul de performanţă şi la anul sau nu.

Că tot vorbim de operaţii, Anna Veith, care trebuia să concureze la super-G în toate zilele din Crans Montana, a hotărât să oprească sezonul şi să facă o operaţie la tendonul patelar al celuilalt picior decât cel accidentat anul trecut. Durerile, care au însoţit-o permament în cele două sezoane în care a câştigat globul mare, au revenit acut după cursele de la Mondiale, nelăsându-i altă alternativă.

Dacă ar fi fost prezentă la curse, cred totuşi că Anna li s-ar fi alăturat americancelor în protest. A fost clar încă de dimineaţă că sunt condiţii proaste. Crans Montana a avut de-a face mai întâi cu zăpadă nouă, apoi cu temperaturi de peste 20 de grade, iar în ziua cursei cu ceaţă şi vizibilitate proastă. Fetelor li s-a cerut aşadar să schieze pe o pistă cu zăpadă moale, cu gropi invizibile, la 110 km/h.

„De la recunoaştere s-a văzut că zăpada era moartă”, a reclamat Mikaela Shiffrin. Lindsey a oferit mai multe amănunte ale întâmplărilor dimineţii. „Multe fete şi mulţi antrenori au venit la mine să mă roage să pledez pentru anularea cursei, fiindcă e prea periculoasă. Lindsey vorbeşte tu, ca pe tine te vor asculta, mi-au zis. Am făcut tot ce am putut. N-am fost ascultată. Mă întreb ce priorităţi au cei responsabili.”

Falia dintre ce cred cei implicaţi efectiv în întrecere despre rolul lor şi cum îi perpec oficialii n-ar fi putut fi mai evidentă. Sportivele (şi sportivii), încă mai cred cu naivitate că au şi ei un cuvânt de spus. Deşi juriile de cursă le predau la fiecare ocazie lecţia contrară.

Lindsey a adus argumente suplimentare. „Toate deschizătoarele, inclusiv Julia, au căzut. Iar Julia nu cade niciodată! M-a mirat decizia juriului de a ţine cursa. Înainte de a începe, antrenorul meu a vorbit cu Atle Skaardal, care l-a asigurat că vom avea condiţii perfecte.”

Le dau cuvântul fetelor care au fost pe traseu.

Tessa Worley: „Am luat startul doar ca recunoaştere pentru super-G-ul de mâine şi am trăit o spaimă inutilă. Nu e niciodată o plăcere să intri în plase la aşa viteză. Nimeni nu şi-a dat seama că vor fi viteze aşa de mari, că se va sări cum s-a sărit. La reluare am ridicat piciorul de pe pedală.”

Anne-Sophie Barthet (cea mai lentă dintre cele ajunse jos, +4’’22 întârziere): „Zăpada n-a fost bună, am plecat pe întuneric, n-am văzut nimic, nu m-am simţit deloc bine. Mă bucur că am ajuns la sosire. Opririle? Cred că am făcut vreo cinci în manşa asta. A existat o fâşie bună, preparată cu sare, dar în afara ei e foarte moale. Fără vizibilitate totul s-a complicat. Am stat peste o oră la recunoaştere. Traseul l-am descifrat, dar zăpada e genul care nu răspunde aşa cum îţi imaginezi c-o face.”

„A fost foarte dificil. Locul în care s-a căzut la început a fost îmblânzit, pasajul a fost mai uşor, totuşi reclamă pentru schiul feminin cu siguranţă n-a fost”, s-a adăugat şi Wendy Holdener corului de critici, subliniind totodată că vina pentru evoluţia ei sub aşteptări (19; +2’’45) îi aparţine. „Presiunea este mare, iar eu sunt obosită, nu sunt încă setată pe curse.”

Bun, acestea au fost fete care au eşuat, dar când surpriza Michaela Kirchgasser, care a fost astăzi şi reprezentanta schioarelor în dialogul cu oficialii, face declaraţii în aceeaşi notă, parcă se aude un cântec pe fundalul poveştii. „Condiţiile sunt la limită. Era logic că după temperaturile de ieri vom avea zăpadă de primăvară. 23 de grade n-au cum să facă bine unei piste. Eu am avut încredere în ce mi-au spus antrenorii şi m-am aruncat la vale. Am fost surprinsă de timpul reuşit, căci în unele locuri mi-a fost de-a dreptul teamă. Era zăpadă foarte moale. Şi pentru că a fost tratată şi cu sare, a devenit şi foarte denivelată. Mi-a fost teamă că asta îmi va devia un schi. Să sperăm că nu se va întâmpla nimic mai rău.”

Mikaela Shiffrin a analizat obiectiv situaţia înainte de start şi cunoscându-şi limitele, a decis să nu ia startul. „De când am venit aici, ştiind că se anunţă vreme caldă, am spus că dacă nu-i zăpadă bună nu voi schia. Nu am destulă experienţă în probele de viteză.” Apoi a continuat. „Dar sinceră să fiu, a fost mult prea periculos. Ce s-a întâmplat astăzi aici n-a fost spectacol. A fost masacru”, n-a făcut americanca economie de cuvinte dure. „S-au prezentat multe fete la start, dar au schiat cu frică. Asta nu-i bine pentru sportul nostru. Când se schiază cu 110 km/h e foarte periculos. În condiţii din acestea s-a accidentat Lindsey grav în Schladming (la mondialele din 2013), şi nu e singura. Fiecare viraj pe terenul acesta instabil este extrem de periculos, iar eu n-am vrut să risc. Cursa ar fi trebuit anulată.”

Lindsey Vonn n-a omis nici ea faptul că decizia de a nu concura e strict personală. „Eu, care am avut atâtea accidentări, nu sunt obligată să risc astăzi.” Şi a adăugat întristată de eşecul negocierilor cu juriul. „Acum nu pot decât să mă rog să nu se mai accidenteze nimeni.”

Clasamentul manşei de super-G

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s