Greu slalom astăzi în Sqaw Valley, la ultima cursă a sezonului regulat. Zăpadă de primăvară, ce s-a lăsat răvăşită de schioare, pistă abruptă rău – după cum s-a putut venea când Resi Stiegler a tot căzut şi nu s-a putut opri – şi un traseu cu câteva capcane, toate au dus pe de o parte la multe abandonuri, pe de alta la întârzieri mai mari decât de obicei.
Cea mai neobişnuită configuraţie a terenului a apărut deja la poarta a treia. Plasată într-un loc unde în dreapta, pe unde trebuia trecută, pământul le scăpa fetelor de sub picioare, ea a fost începutul sfârşitului pentru multe dintre concurentele în dreptul cărora acum figurează DNF. Dar şi dintre cele ajunse jos, sunt destule care au făcut acrobaţii acolo pentru a rămâne în cursă.
Bernadette Schild (locul 5; +1’’19), Michaela Kirchgasser (6; +1’’48), Chiara Costazza (7; +1’’55), toate s-au chinuit la primele porţi. În schimb fetele de pe primele patru locuri şi-au scos avantajele negreşind la început.
După ce Frida Hansdotter s-a oprit călare pe o poartă în urma greşelii de la început, Wendy Holdener (47’’44) le-a arătat tuturor cum se schiază. Activă şi acolo unde intervalele dintre porţi au fost mici, Wendy a atacat ca de obicei şi nu s-a împiedicat deloc. Avea să rămână în frunte până la final.
Sarka Strachova (4; +0’’72) a schiat aşa cum o ştim deja, elegant şi liniştit. Schioara cehă e de prea multă vreme în Cupa Mondială pentru a mai experimenta cu modificări la stil. Pe anumite tipuri de zăpadă, ca cea din Aspen în noiembrie, aceasta îi aduce recompense. Astăzi n-a fost deocamdată cazul.
Petra Vlhova (3; +0’’42) a pornit neintimidată de abruptul de la început şi a reuşit să proptească bine schiurile şi în jurul celei de-a treia porţi. Dar deşi întotdeauna atacă şi e foarte agresivă, slovaca cea tânără suferă la capitolul agilitate. Încet, încet întârzierea a crescut.
Veronika Velez-Zuzulova şi-a propus să ridice ştacheta la o înălţime de neatins. Şi a ridicat-o până n-a mai avut de ce s-o sprijine. A ţâşnit din cabina de start, lăsând doar superlative în urma ei. Picioarele au forfecat porţile incredibil de rapid, mărind tot mai mult ritmul, până când a devenit prea mult şi Vera a căzut.
Zuzu era singura ce o mai putea ajunge în teorie pe Mika în clasamentul disciplinei. Din cabina de start, tot cu numărul 7, la fel ca vineri, la victoria de la uriaş, Shiffrin (locul 2) a văzut-o pe Veronika şi schiind extraordinar de iute, dar şi căzând: „se vede toată pista de la start”. Şi atunci şi-a spus, „ok, trebuie doar să ajungi la sosire”. Căci toată plimbarea ei, din Europa în Coreea de Sud, apoi în State, i-a golit bateriile. Mika s-a dus până în Jeongseong pentru a cunoaşte pista olimpică, zăpada coreeană. S-a antrenat câteva zile, în paralel cu antrenamentele oficiale de coborâre, după care a zburat acasă pentru ultimele curse ale sezonului. Majoritatea adversarelor de astăzi au ajuns în State direct din Europa. E explicabilă aşadar oboseala americancei. A început manşa tatonând şi bruscând virajele. A rămas în urmă. Abia când a considerat că nu mai e nici un pericol de ratare şi-a dat drumul şi s-a apropiat de lideră până la două sutimi.
Cu acest clasament se porneşte lupta pentru podium din manşa a doua, ce va începe la 11:00.
Schi alpin. Deocamdata. 