Vizita anuală a circului alb la Moș Crăciun va avea loc în acest weekend. Cele două slalomuri speciale din Levi vor avansa Cupa Mondială la a doua etapă a sezonului feminin și vor marca debutul celui masculin, după ce etapa din Sölden a fost anulată din pricina vremii. Anularea nu s-a petrecut în deplină tăcere, după cum veți putea citi la finalul acestui articol.
Dar înainte de a face o incursiune în trecut, să vedem cum arată actualitatea în lumea slalomului.
Deși nu a convins în prima etapă a sezonului, Mikaela Shiffrin este deocamdată marea favorită a cursei de azi. Americanca a dominat strivitor slalomul feminin în ultimii 5 ani (socotesc și anul accidentării, în care doar în săptămânile lipsă de pe piste le-a dat cu adevărat șanse adversarelor).
Dacă Mika ar fi lipsit anul trecut din competiții, ar fi fost anul Veronikăi Velez-Zuzulova. Slovaca s-a detașat și ea de restul plutonului în 2016-2017, insuficient totuși pentru a se apropia de Mika. Din păcate Zuzu s-a accidentat grav la antrenamentele de vară-toamnă, rupându-și ligamentele încrucișate. Același lucru îl pățise și la debutul precedentului sezon olimpic. Atunci a refuzat să se opereze, căci o astfel de accidentare aduce cu ea cel puțin șase luni departe de zăpadă. A încercat să menajeze genunchiul reducând antrenamentele, însă până la urmă a fost nevoită să se recunoască învinsă. Fără ligamente genunchiul nu a rezistat la solicitările curselor. A ratat participarea la Jocurile Olimpice. Decisă să nu lipsească și de data aceasta – nu-i exclus să fie ultima ei șansă de participare – anul acesta Zuzu a urmat o altă cale. O operație experimentală revoluționară, făcută de un medic din Franța, în urma căreia recuperarea ar dura doar două-trei luni. Vestea bună a ultimei săptămâni este că Veronika a început deja antrenamentele la sală, iar piciorul pare stabil. Să-i ținem pumnii.
Dacă Zuzu nu va fi azi pe traseu ca să-i țină piept Mikaelei, cine o va putea face? Răspunsul sezonului trecut ar fi fost Wendy Holdener și Frida Hansdotter. Astăzi vom afla dacă Petra Vlhova și-a ridicat nivelul suficient cât să fie periculoasă preț de mai multe manșe consecutive, precum și dacă vreuna din schioarele din noul val a progresat suficient pentru a avea un cuvânt de spus.
Wendy le va avea alături pe colegele Michelle Gisin, revenită după o pauză forțată de o accidentare ușoară, și Melanie Meillard, uriașul talent care s-a stabilit sezonul trecut în top 10-ul disciplinei.
Austriecele vin în frunte cu Michaela Kirchgasser, care astăzi pornește la drum în ultimul ei sezon. Michi și Manuela Mölgg sunt singurele schioare prezente la start la toate cele 13 ediții ale cursei din Levi. Să le fie cu noroc!
În echipa Austriei revine și Carmen Thalmann, cea care la ora accidentării din sezonul trecut era speranța echipei roș-alb-roșii la un podium. Între timp locul i-a fost luat (din nou) de Bernadette Schild.
În urma Fridei în echipa suedeză vin Sara Hector și mai ales Estelle Alphand, franțuzoaica cu nume mare (da, este chiar fiica lui Luc), care a ales astă vară să reprezinte țara mamei ei. Sara și Estelle au dominat astă vară sezonul tehnic neo-zeelandez (la care n-au participat nici Frida, nici Emelie Wikström, nici Anna Swenn-Larsson, toate mai bine clasate), dar este greu de estimat unde se află în comparație cu elita din Cupa Mondială. Maria Pietilä-Holmner lipsește din cauza problemelor la coloană.
În rest mă aștept la fapte mari din partea norvegiencelor, conduse de Nina Haver-Løseth, tot mai puternice după cum am văzut cu toții deja în Sölden.
***
Dinspre schiori, două povești au ținut capul de afiș al ultimelor două săptămâni, dar și o a treia ar fi meritat mai mult mediatizată: Valentin Giraud-Moine, francezul accidentat iarna trecută în Garmisch atât de grav încât primii medici care l-au examinat au fost sceptici până și în privința șanselor lui de a mai merge normal, a primit avizul de a se reîntoarce pe zăpadă. Cum a fost posibil? Datorită inovațiilor chirurgilor francezi, care i-au refăcut genunchiul distrus. Țelul la revenirea pe schiuri este să ajungă până în primăvară la un nivel care îi va permite reintegrarea în echipă de la anul.
Bode Miller a spus pentru prima dată explicit că „în nici un caz” nu va mai reveni în competiții. Ar fi vrut s-o facă anul trecut pe schiurile Bomber, la dezvoltarea cărora a fost principalul contribuitor, dar Head s-a opus, invocând un paragraf din contract, prin care Bode a promis că timp doi ani după încheierea acestuia nu va concura pe alte schiuri. Între timp nu mai visează la medalii. La Jocurile Olimpice va fi prezent din postura de specialist comentator pentru NBC. De acum putem fi triști în mod oficial.
Și ajungem în fine la Marcel Hirscher. Cred că n-a fost zi în care să nu apară o știre nouă despre sextuplul campion al Cupei Mondiale. Mai întâi i-a fost acordat titlul de cel mai bun sportiv al Europei în 2017 de către Asociația Comitetelor Olimpice Naționale (ANOC). Apoi a câștigat și titlul de sportivul anului în Austria. După care a urmat epopeea revenirii sale în Cupa Mondială.
Austriacul s-a accidentat la mijlocul lui august în prima lui zi de antrenament pe schiuri, fracturându-și glezna. A continuat antrenamentele fizice în toată perioada cât a purtat ghips și inițial a părut că vindecarea este mai rapidă decât estimaseră medicii. Pe 11 octombrie a anunțat că a revenit pe schiuri. A urmat o conferință de presă la care a oprit entuziaștii spunând că e exclusă participarea la prima etapă a sezonului și e nevoie de un miracol pentru a fi pregătit de Levi. Dar a mustăcit spunând asta. Genul de zâmbet pe care Marel îl folosește atunci când face o afirmație logică și de bun simț despre un lucru aproape imposibil pe care el e totuși convins că îl va realiza.
Dar după această conferință de presă s-a lăsat tăcerea. Abia în Sölden a transpirat că prima ieșire pe zăpadă fusese cu dureri. În viața de zi cu zi, putea face totul fără probleme. Pe zăpadă, de cum punea mai multă presiune pe picior, glezna protesta. În Sölden, președintele federației austriece l-a criticat public că încercase o revenire înainte să fie vindecat. Hirscher a replicat că nu știe dacă e așa. „E cumplit de dificil să spunem dacă a fost sau nu prea devreme. Rămâne faptul că piciorul nu a funcționat sub presiune. Corpul mi-a transmis prin durere un semnal clar, dar trebuia să încerc.” După acea primă zi a urmat o pauză foarte lungă, până la începutul acestei săptămâni. Plin de speranță, Marcel a încercat din nou să schieze. Din nou cu dureri. A făcut iar pauză până joi, când a absolvit mai multe manșe, crescând treptat presiunea pe picior și din nou au apărut durerile la gleznă. Toată lumea a crezut că gata, Hirscher va lipsi și în Levi. Ieri însă, Marcel a anunțat că pornește spre Finlanda. Va concura mâine, dar e nerealist să așteptăm ceva de la el. Cele de patru zile pomenite mai sus sunt singurele în care a pus schuri în picioare. În nici una nu putem vorbi de un antrenament serios. Tocmai de aceea sunt foarte curioasă ce va face. Avem ocazia unică de a vedea care este nivelul de bază al dominatorului ultimelor șase sezoane.
Cu lipsa de pregătire a lui Marcel, Henrik Kristoffersen devine marele favorit, deși s-a alăturat echipei abia în octombrie. Inițial nu a vrut să semneze acordul sportivilor cu propria federație, care îi interzice să poarte pe cască însemnele Red Bull, sponsorul principal, privându-l astfel de o sumă uriașă. Cum însă schiorii nu au altă alternativă pentru a concura, Henrik a semnat în iulie acest acord. Dar nu a fost primit înapoi. Antrenorii zic că ceilalți băieți ar fi fost împotrivă. Poate, dar mie îmi sună mai degrabă a pedeapsă de avertisment. Cu toate acestea nu mă aștept să sesizăm o scădere a nivelului norvegianului.
Felix Neurether ar fi următorul favorit. E parte dintr-o echipă puternică, întregită acum de Fritz Dopfer, care accidentându-se, a lipsit sezonul trecut. În plus Felix pare de când i s-a născut fetița foarte fericit. E drept că fericirea poate fi cu două tăișuri.
Despre Manfred Mölgg nu știu ce să zic. Italianul a încheiat sezonul trecut pe podiumul disciplinei. Dar dacă la probele de viteză șansele la performanțe notabile cresc cu vârsta, la slalom e invers, căci se pierde agilitatea. Îi doresc din suflet lui Manni să nu fie cazul încă.
Alexander Horoșilov, Dave Ryding, Stefano Gross au avut pregătiri fără obstacole majore și în mod normal n-ar avea de ce să fi scăzut nivelul anului trecut. Suedezii Mattias Hargin și Andre Myhrer s-au avut unul pe altul etalon și asta ajută la menținerea în apropierea elitei.
Dinspre tabăra austriecilor știu că Manuel Feller a avut o vară lipsită de probleme de sănătate, cu o pregătire excepțională. Vom vedea dacă l-a ajutat la eliminarea erorilor care l-au împiedicat să se ridice mai sus. Marco Schwarz aparent a revenit la nivelul de acum două sezoane, iar Michael Matt scoate în continuare timpi foarte buni la antrenamente.
Și așa ajungem la francezi, unde mă voi opri la Alexis Pinturault. Nu pentru că ar fi cel mai bun slalomist francez, deși anul trecut chiar a fost, ci fiindca toată lumea îl vede drept câștigător al marelui glob. Dacă însă vom avea un vitezist constant bun în acest sezon, iar candidați sunt mulți, Pintu va avea nevoie de o puzderie de podiumuri. Până acum nu a fost premiant în serie la cea mai tehnică disciplină. Mâine vom vedea dacă măcar acum, la început de sezon, promite să devină.
Într-un interviu dinainte de startul noului sezon, Pintu a răbufnit când i s-a vorbit, probabil pentru a mia oară, despre lipsa lui Marcel și globul mare de la orizont. Foarte serios a spus că mai degrabă ar fi al doilea toată viața lui, având parte de dueluri încinse, decât să câștige o dată pentru că cel mai bun a lipsit accidentat.
Cu la fel de mult fairplay, Pintu a admis și după Sölden că juriul n-a avut de ales atunci când a decis anularea uriașului. Asta după ce Ted Ligety iscase un mic scandal.
Ce s-a întâmplat de fapt? Meteorologii anunțaseră încă de la începutul săptămânii că prognoza pentru duminică e teribilă. Deci cei implicați speculaseră deja cu anularea. Mai mult decât atât, Markus Waldner, directorul (italian al) curselor masculine, anunțase sâmbătă că merge cu programul de după-amiază și seară înainte (ședință tehnică, tragerea numerelor la sorți, marcarea traseului), dar în cazul unei anulări intenționează să ia decizia dimineața devreme, înainte ca schiorii să ajungă pe pârtie.
La 5 dimineața, după o noapte vântoasă rău, oficialii au fost pe pistă. Rafalele spulberaseră zăpada și o înghesuiseră nămeți pe șoseaua de acces dinspre stațiune. La 6:15 avut loc prima ședință. Deși situația părea imposibilă au decis să aștepte primele rapoarte meteo pentru ziua în curs. Spun primele, căci n-au cerut părerea doar celei mai apropiate stații austriece, ci și celei de la sud de graniță, din Italia. O jumătate de oră mai târziu, cu cele două foi primite în mână, s-a luat decizia anulării. Furtuna nu urma să se astâmpere. „A fost o situație limpede și netă. Aveam rafale de peste 100km/h. Ar fi fost imposibil să asigurăm siguranța spectatorilor și a persoanelor implicate în această cursă. Lămpile din cortul schiorilor pendulau la fiecare rafală câte un metru”, avea să declare Markus Waldner puțin mai târziu.
Echipele au fost anunțate imediat. Văzând vremea mohorâtă din vale, unde a plouat toată ziua, precum și faptul că transportul pe cablu a fost stopat (funcționase totuși dis-de-dimineață), iar pe șosea s-a pus interdicție de circulație, majoritatea schiorilor au acceptat că nu a existat alternativă. Unii au tratat chiar cu umor anularea.
Kjetil Jansrud și-a prezentat ziua de lucru:
iar Felix Neureuther a sosit pe neanunțate acasă:
Ted Ligety a reacționat însă cu un lanț de mesaje pe twitter, din ce în ce mai ofensive, în care a acuzat federația austriacă pentru anularea cursei în interesul marelui absent, Marcel Hirscher. Cum au putut să știe cu zile înainte că se va anula cursa? Și de ce n-au ținut-o fără spectatori, că doar în Canada nu vine nici măcar unul la curse și nu le anulează niciodată.
Reacțiile n-au întârziat să apară. Manuel Feller l-a dojenit că spune minciuni (referindu-se la faptul că Ted insistase că au fost condiții suficient de bune pentru a concura). Phil Brown a râs, „chiar trebuie să târăști Canada în povestea asta”, alții au subliniat doar că le e clar că nu s-a putut schia.
Marcel Hirscher s-a mărginit să găsească teoria lui Ted „foarte amuzantă”. Conștient că anularea nu-i strică, Marcel a spus că nici nu-l ajută foarte mult, ceea ce, considerând discrepanța de pregătire între el și ceilalți, e foarte adevărat.
Printre antrenori reacția lui Ted a stârnit clătinări de cap. „Nu înțeleg așa ceva. Până acum l-am știut pe Ligety ca un sportiv uriaș și foarte fair. Poate nu a fost informat de antrenori ce se întâmplă sus pe munte”, s-a arătat dezamăgit antrenorul Austriei, Andreas Puelacher.
Nici măcar antrenorul SUA, Patrick Riml (hm, austriac și el, sigur e o conspirație la mijloc 😀 ), nu a înțeles supărarea lui Ted. „A făcut câteva declarații nefericite. Sigur că a fost total dezamăgit de anulare și are dreptul la părerea lui. Dar nu era nevoie de astfel de declarații. Toată lumea și-a dorit astăzi o cursă.” Riml fusese dimineața pe ghețar, și văzuse ce se întâmplă. „Vântul a dărâmat un turn pentru camerele tv, și au mai fost și alte multe probleme. Extrem de puternic vântul.” Revenit jos, i-a informat pe schiori despre situația de pe ghețar.
Grija lui Riml a fost că declarațiile lui Ted au iscat probleme și cu unul din sponsorii principali ai echipei americane, nimeni altul decât… stațiunea Sölden.
Dincolo de furtunile de pe munte și din paharul lui Ted, rămâne anularea, care conform regulamentului e definitivă. Cursele din primul weekend și de la finale nu se pot reprograma. Lucru care, surprinzător, pare să-l deranjeze acum și pe Markus Waldner, directorul de curse cel până acum atât de grabnic ștergător de curse anulate din calendar. Întâmplările din sezonul trecut, când vremea a stricat programul într-atât încât a făcut un ciur din el și i-a lăsat pe viteziști fără șanse la globul mare, precum și clarificările lui Hannes Reichelt, care ca reprezentat al schiorilor a explicat că schiatul în Cupa Mondială e meseria lor și fiecare cursă anulată echivalează cu un salariu în minus pentru ei, par să-l fi îndreptat și pe Waldner în gândire.
„La finale nu putem schimba nimic. Acolo sunt în joc globurile și tactica participării la anumite curse joacă un rol. Dar la cursele de start ar trebui să ne gândim și să propunem la congresul din primăvară să permitem reprogramarea curselor.”
Sigur că în realitate, dacă lumea ar vota în procent de sută la sută pentru o reluare, aceasta ar putea avea loc și în acest sezon, dar n-am fi oameni dacă nu ne-am crampona de reguli, nu?
Schiorii totuși nu au renunțat la speranța de a putea urni muntele birocrației. An olimpic fiind, pentru ei fiecare etapă poate aduce o șansă în plus de calificare la JO. Mai puține etape echivalează cu mai puține șanse. Asta fără să mai pomenesc de banii pierduți. Cei care au preluat inițiativa sunt suedezii Matts Olsson și Andre Myhrer, cărora li s-au alăturat francezii (în grup) și alți câtiva schiori nenumiți de Olsson.
Nu au probabil multe șase de reușită, dar m-aș bucura să greșesc.
Schi alpin. Deocamdata. 
Se transmite luve pe Eurosport HD
Mersi!