Viki spulberă concurența

Al doilea slalom uriaș al sezonului, a doua victorie pentru Viktoria Rebensburg (1:57’63’’). Nemțoaica s-a dovedit imposibil de ajuns, iar manșa foarte bună a Mikaelei Shiffrin (+0’67’’) nu a fost suficientă decât pentru locul secund. Manuela Mölgg (locul 3; +1’49’’) se află la un podium distanță de recordul personal de premii obținute într-un sezon și arată, la 34 de ani, în forma carierei.

18000 de spectatori s-au adunat sâmbătă la baza pistei Superstar din Killington, dacă e să-i credem pe organizatori. Ar fi un număr record la o cursă feminină, dar e dificil de verificat, căci în afară de tribune și locurile VIP, intrarea a fost liberă. Oricum ar fi, e un număr neobișnuit de mare pentru o cursă pe teritoriu american, dar adevărul e că probabil Killingtonul ar fi atras public, și nu orice public, ci unul cunoscător, dintotdeauna. Situat la doar 160 de km de academia de schi ce se mândrește că a dat-o pe Mikaela Shiffrin (Burke Mountain Academy), plus alte câteva stațiuni cu cluburi valoroase, Killington-ul adună toată școlărimea schioară a regiunii cu tot cu familii la cursele de Cupă Mondială.

Spectatorii au rezistat deși după o primă manșă însorită, norii s-au adunat în pauză amenințând cu ploaia (a fost cald). Viktoria Rebensburg s-a rugat să nu înceapă până îi vine ei rândul, și cât timp au schiat primele 20 de fete (clasate în prima manșă de la locul 30 în sus până la 11), s-a părut că cerul îi va asculta ruga. Dar la Ana Drev au pornit să cadă stropii, iar cele mai bune fete ale primei părți au avut de trecut un obstacol suplimentar, cel al vizibilității tot mai proaste.

Nu e de mirare așadar că în primii 10 timpi ai manșei predomină schioarele plecate mai devreme în cursă – un mare ieeeei pentru Mina Fürst Holtmann (al doilea timp, salt de 10 locuri, până pe 17), cu o manșă superbă, activă, relaxată și sigură.

Apoi ne-a impresionat, dar nu destul, că putea și mai bine, Melanie Meillard (al patrulea timp al manșei, locul 9, +2’53’’). Tânăra elvețiancă a pierdut timp în pasajul de trecere dintre abrupturi, dar a încheiat perfect, preluâd temporar conducerea. Frida Hansdotter n-a făcut nici ea cea mai bună cursă a ei, i-a scăpat și un băț din palmă și a bâjbâit un pic după el, dar pentru condițiile de pe pistă a fost exemplară (al treilea timp al manșei, locul 7, +2’23’’).

Facem un salt acum la top 10. Primele fete ne-au arătat doar cât de dificilă a devenit manșa. Pentru Alex Tilley (locul 21, +3’39’’) a fost evident o încerare prea dură în condiții de presiune, căci s-a simțit obligată să confirme rezultatul excelent al primei manșe. N-a reușit. Pe rând Petra Vlhova (10; +2’76’’), Sofia Goggia – „astăzi n-am mers deloc bine” (15; +2’86’’), și Marta Bassino (12; +2’81’’) s-au izbit de timpul Fridei.

Doar primele șase au reușit să o depășească, însă cinci dintre ele au profitat de avansul primei manșe. Federica Brignone (5; 1’75’’) a pus o contră puternică sub un dâmb, deh, lipsa rutinei – e revenită de curând pe zăpadă după o pauză de două luni, dar în rest a atacat fără alte gânduri. Așa a reușit să facă rocada în clasament cu Tessa Worley (6; +2’11’’), care de data aceasta nu a reușit să-și regăsească cursivitatea alunecării pe abrupt.

Ce a urmat a fost schi la un nivel tot mai înalt în pofida greșelilor unora dintre protagoniste. Și până atunci fetele se împiedicaseră cu predilecție de două dâmburi. Unul chiar la începutul abruptului, ce le-a luat pământul de sub picioare celor are nu calculaseră corect traiectoria de intrare, iar altul chiar înainte de finiș, ce le-a deraiat pe concurentele prea grăbite să termine de la traseul cel mai rapid.

Stephanie Brunner (4; +1’65’’) a zburat fără să vrea la primul. Manuela Mölgg a ocolit al doilea. Dar amândouă au atacat continuu, au schiat compact și nu s-au lăsat abătute de la asalt. Diferența între un loc pe podium sau lângă a făcut-o costul mai ridicat al erorii la dâmbul de sus. La al doilea rezultat consecutiv sub linia ce separă premiantele, austriaca știe ce are de făcut: „să elimin greșeluțele.” Și adaugă: „sunt pe drumul cel bun, îmi lipsește doar un picuruț”.

Pentru Manu Mölgg s-au împlinit 13 ani de la primul ei podium, tot în State. Atunci era Aspen și era slalom. Între timp uriașul a devenit disciplina ei forte.

Și ajungem la momentul culminant al cursei. Mikaela Shiffrin cu presiunea celor 18000 de spectatori pe care i-ar fi putut dezamăgi, a făcut totul ca la carte. Poate am exagerat un pic cu presiunea. După cum a divulgat la conferința de presă, vineri Mika a primit un tweet de la un fan: „nu am venit să te vedem câștigând, am venit să te susținem”, mesaj ce a mișcat-o profund. Ea n-a fost total mulțumită. Ca cea mai severă profesoară din lume, și evaluat evoluția cu un „am avut câteva viraje bune” zgârcit. Eu însă n-am ce să-i reproșez. Dar Mika a venit la această cursă după șocul din Sölden, unde venită cu convingerea că schiază pentru victorie s-a trezit că nu poate înșirui curbele fluent. I-a lipsit doar încrederea că face bine ce face. N-a fost ezitantă, dar am văzut că e dificil ce face.

A fost de fapt într-atât de bună, încât am crezut că are o șansă reală să câștige. I-am zis lui Viktoriei Rebensburg în gând: „nu o să fie ușor”. Da de unde! Ploaie? Care ploaie? Urme? Care urme? Bine, ea zice că a făcut o greșeală la început, și acolo a fost într-adevăr mai înceată. Dar tot ea zice că „uneori greșelile te fac mai rapid. Dacă ai făcut o greșeală știi că trebuie să șarjezi, să dai sută la sută.”

Asta am văzut pe abruptul cel lung de la final. O Viki schiind ca gândul și dând impresia că ce face e cel mai ușor lucru din lume. A reușit cel mai bun timp al manșei în cele mai grele condiții. O parte din cunoscători se îndoiseră un pic de strategia ei de antrenament dinainte de Killington. Viki nu s-a pregătit cu alte fete pentru cursa tehnică, ci a făcut antrenamente de viteză, cu cele care se pregătesc pentru Lake Louise. Reporterul a întrebat-o dacă asta a ajutat-o. „Nu”, a răspuns ea. „Dar am avut o vară fără obstacole, în care m-am antrenat majoritar la uriaș și am pus o bază foarte solidă. Am fost sănătoasă și când ești fit nu mai contează nici în ce fel de condiții schiezi.”

Nemțoaica a apreciat mult și publicul american, care a susținut-o cald și aclamat-o la finiș, deși tocmai o învinsese pe favorita lor. Cum sezonul trecut a fost mult mai aproape de potențialul maxim la disciplinele rapide, nu putem să nu o considerăm drept o candidată foarte serioasă, poate chiar cea mai serioasă, la globul mare de cristal. Așadar reporterul a sărit repede cu întrebarea. Dar Viki l-a oprit imediat. „Refuz să mă gândesc la glob. Am făcut greșeala să mă gândesc acum câțiva ani și nu o să mi se mai întâmple asta. Acum vreau doar să savurez rezultatul și să mă pregătesc de Lake Louise. Sunt curioasă cum merg în probele de viteză.”

Și noi suntem.

Publicitate