Pentru Jasmine Flury, St. Moritz reprezintă cea mai aproapiată escală de Cupă Mondială de definiția acasei. Serneus, satul ei de baștină, se află în același canton, la doar 60 km de stațiunea de lux elvețiană. Și deși nu urcase niciodată pe vreun podium la cel mai înalt nivel, tocmai aici a scos Jasmine (1:02’59’’) din mânecă cel mai inspirat schi, cu care a învins în super-uriașul de sâmbătă. Colega ei, Michelle Gisin (+0’10’’), s-a bucurat când a fost detronată de parcă ar mai fi ajuns o dată jos cu timpul pe verde. De atâta talent local, pentru Tina Weirather (+0’16’’) n-a mai rămas liberă decât a treia treaptă a podiumului.
Deși prezența Tinei între premiante oferă legitimitate rezultatului – schioara din Lichtenstein este lidera disciplinei după ce a câștigat și anul trecut globul de cristal – ineditul trioului arată cu degetul spre niște circumstanțe neobișnuite. Neobișnuite pentru o cursă în general. Căci în St. Moritz vântul sau ceața au fost întotdeauna subiecte cvasi-prezente în cronicile curselor de schi. De data aceasta a fost vântul.
Mai întâi a obligat juriul să mute startul mai jos. Mult mai jos, s-a pierdut un sfert din traseu. Apoi fie a sabotat cu violență cursele unor schioare – Cornelia Hütter, de exemplu, n-a văzut nici măcar unde erau porțile, culcate temporar la pământ de câteva rafale de vifor, care au și viscolit zăpada ca s-o amețească și mai bine, fie a întrerupt cursa repetat, obligând schioarele de la start să aștepte minute în șir în fața barei ce porneste cronometrul.
De condiții improprii s-a plâns și Tina Weirather: „Am scos atât cât s-a putut. E o mare diferență între a vedea și a nu vedea suprafața”. Totuși, eu una n-am sesizat să aibă obstacole pe drum. Vântul, dacă a fost, n-a viscolit zăpada, ba mai mult, a avut soare pe traseu și a putut accelera activ de sus până jos, ținând în același timp o linie excelentă. La final s-a bucurat că dacă tot a trebuit să fie întrecută, măcar au fost coechipierele ei. Tina și antrenorul ei sunt lipiți și integrați în structura primei echipe a Elveției.
Michelle și Jasmine au recunoscut cu mult fair-play că au avut noroc. Sora lui Dominique, ajunsă la viteză la îndemnurile campioanei olimpice la coborâre, a parcurs tot traseul la câteva sutimi în fața Tinei. A perpelit-o un minut și nu i-a făcut nici o concesie la final. Orientată spre înainte, Michelle Gisin s-a lansat de pe săritoare cu cea mai mare viteză și a putut opri cronometrul câteva sutimi mai iute decât o făcuse Weirather.
„Când a ieșit soarele înaintea cursei mele am știut că voi avea noroc și va trebui să profit de șansa mea. O singură poartă n-am trecut-o cum mi-aș fi dorit. Dar n-a costat nimic. Sunt mai mult decât fericită că am putut arăta așa ceva la super-G. E o probă dificilă pentru mine, fiindcă nu am prea multă experiență la viteză. La ultima săritură am realizat că sunt probabil rapidă fiindcă am zburat foarte sus.”
„Suntem în Elveția, și cu trei elvețience, adică aproape trei elvețience pe podium e ca un vis. Cu Jasmine alături de mine e și mai bine, iar faptul că Tina, regina super-G-ului, e și ea pe podium e confirmarea că am făcut o cursă foarte bună. Concursul n-a fost corect, noi, și eu în special, am avut noroc, dar adevărul este că nu ajunge să ai noroc ca să ajungi pe podium, ci trebuie să și livrezi.”
Jasmine Flury a plecat pe vânt, s-a dezechilibrat chiar la început, „a fost un pic ciudat”, dar de cum a scăpat de el, n-a mai putut fi oprită. Cu viraje un pic mai largi, dar complet nefrânate, elvețianca a pus fundamentul victoriei cu pasajul excelent de la mijloc. Ajunsă jos nici nu și-a mai amintit că învinsese și câteva rafale. „O parte din concurente au avut ghinion curat și sigur că nu a fost o cursă fair, dar sunt așa de bucuroasă că am putut folosi condițiile bune avute pe traseu. «Câștigătoare de Cupă Mondială» sună incredibil și îmi dă un sentiment de nedescris.”
Imediat după ce Jasmine a trecut linia de sosire, vântul și-a făcut iar de cap, dezancorând arcul gonflabil așezat deasupra finișului. S-a făcut iar o pauză, lunguță.
Așadar, deși învingătoarele își merită premiile, nu se pot trage prea multe concluzii din clasamentul final. Fetele care au avut viscol au fost complet lipsite de șanse. Dintre ele, Cornelia Hütter (locul 15; +1’23’’) e singura care a prins punctele. Valerie Grenier (39, după un start excepțional) și Joana Hählen (43) nu au putut ține piept rafalelor. Stephanie Venier (11; +1’00’’) a fost sabotată și ea, chiar dacă nu la fel de brutal.
Fetele care au trebuit să aștepte la start gata să li se dea drumul în orice clipă au reacționat diferit. Nadia Fanchini (34) nu a mers bine, deși a avut condiții perfecte. Tessa Worley (8; +0’76’’), în schimb, a atacat și a obținut un nou rezultat de top la disciplina pe care o vede între timp la fel de importantă ca uriașul.
Lui Lindsey Vonn (24; +1’56’’) așteptarea nu i-a priit. A început binișor, apoi a renunțat la atac și s-a prăbușit în zona de sosire trebuind ajutată ca să ajungă cocârjată în cortul schioarelor. Aveam să aflăm ulterior că după cinci viraje suferise o compresie nervoasă la coloana vertebrală.
Dezamăgiți au fost și fanii Mikaelei Shiffrin (20; +1’37’’) și ai Larei Gut. Americanca a ajuns la multe viraje prea jos și nu a avut spațiu pentru a accelera, iar Lara Gut a căzut. Singura picătură de bucurie este că deși a zburat în plase, nu s-a reaccidentat.
Ne-au bucurat în schimb Federica Brignone (4; +0’34’’) și Anna Veith (5; +0’55’’). Fede a făcut uitată mica accidentare din America de Sud, care a împiedicat-o să pregătească sezonul la fel ca restul colegelor ei, iar Anna promite să revină curând la vârf. Austriaca n-a mai schiat pe pipăite, ci chiar a mers agresiv, pe o linie foarte aproape de porți. Doar aterizarea finală i-a fost un pic nesigură și i-a tăiat din elanul decisiv pentru ultimii metri.
„De știut am știut că sunt la nivelul acesta, dar mă bucură că am primit o confirmare în clasamentul cursei. Am avut avantajul că știam deja pârtia și mi-am folosit experiența”, a spus Anna la final, anunțând apoi fapte și mai mari de vitejie. „Am schiat ok, dar nu foarte bine. La intrarea pe abrupt am derapat la două-trei porți. În mod normal acolo se poate schia cursiv. Am făcut primul pas, cel în care mi-am confirmat în cursă nivelul. Acum urmează cel în care leg virajele și abia aștept să-l fac. Super-G-ul este în momentul de față cea mai puternică disciplină a mea.”
Între Anna și Tessa și-au mai făcut loc Viktoria Rebensburg (6;+0’59’’), căreia nu cred că îi va lua cineva locul secund din clasamentul general și Johanna Schnarf (7; +0’68’’), tiroleza din Italia confirmând forma bună arătată în Lake Louise (un loc 5 și un 6). Ambele au fost surprinse la săritoare de cât de înalt le-a aruncat trambulina, dar în rest au mers bine.
Schi alpin. Deocamdata. 