Improbabilul Marcel

Partea bună a accidentării lui Marcel Hirscher este că ne dezvăluie fața spectaculoasă a schiului său, niciodată arătată la startul ultimelor sezoane. Cu un deficit de 3 luni de antrenamente, austriacului îi lipsește stabilitatea ce l-a condus în anii recenți la un schi meticulos și puțin riscant, în care a ales de fiecare dată talerul cu un loc doi sau trei în locul celui cu victoria și riscul unui abandon.

Foto: GEPA

Aflat pe locul 8 la pauză, din pricina unei dezechilibrări ce nu și-ar fi făcut locul în prestația unui Marcel antrenat, câștigătorul ultimelor 6 globuri mari de cristal n-a mai avut decât varianta atacului furibund. Așa a ajuns să urce din nou pe cea mai înaltă treaptă a slalomului (1:41’94’’) în stațiunea care i-a adus mai mult succes la uriaș și care era deja considerată fieful lui Henrik Kristoffersen. Norvegianul (+0’39’’) a ratat hat-trick-ul în Val d’Isere. De locul 3 s-a bucurat Andre Myhrer (+0’40’’).

La interviuri Henrik spune după fiecare loc secund „sunt mulțumit, am fost învins de cel mai bun schior din lume”. Dar tremurul din voce, la fel ca reacția de la finiș, spune mult mai clar că el nu schiază niciodată doar pentru locul doi, și că el fiind (neoficial) cel mai bun slalomist din lume e inacceptabil să fie învins de un schior neantrenat. Căci să fie limpede, după Levi Marcel s-a antrenat o săptămână la uriaș pentru a prinde cât de cât șpilul noilor schiuri, iar de acolo a revenit cu întârziere în Europa, după ce nu a prins toate legăturile de zbor. A trebuit din nou să pregătească un uriaș, programat cu întâietate și i-a rămas exact o zi de antrenament pentru slalom.

Articol în curs de scriere