Aksel, unicul, irepetabilul Aksel

Dacă nu sunteți încă fanii lui Aksel Lund Svindal, cred cu toată convingerea că e vremea să vă îndrăgostiți de schiul său sublim. Am văzut astăzi la coborârea din Val Gardena multe evoluții foarte, foarte bune. Ciaslatul a fost parcă mai sălbatic decât în anii trecuți și cea mai mică ezitare i-a adut pe concurenți în contratimp cu terenul vălurit, luptând pentru rămânerea în picioare. Nu și pentru Aksel. Norvegianul a vrăjit tereneul, netezindu-l parcă blând cu schiurile reușind un timp de neînțeles pentru adversari (1:57’00’’).

Doar Kjetil Jansrud, excepțional și el (+0’59’’) și Max Franz (+0’85’’) într-una din cele mai bune zile ale sale, au păstrat întârzierea sub o secundă. Dar priviți ce mult au pierdut totuși ceilalți doi premianți.

Într-un an normal, dinainte de accidentarea din Kitz, nu m-aș fi entuziasmat atât de tare. Astfel de victorii indisputabile au fost normalitate pentru Aksel. Dar acum genunchiul drept nu-l mai ajută. Cu el umflat după victoria din Beaver Creek, norvegianul nu a mai putut face nici un antrenament. La cele oficiale, obligatorii, a ales să meargă moșnegește. La primul a fost al 69-lea coborâtor, la al doilea a coborât chiar până pe locul 79, cu peste șase secunde întârziere. Adrenalina din tipul unei curse îl ajută să nu mai simtă durerile. Dar dominația severă de astăzi, după ce nu s-a putut antrena, nu e explicată de adrenalină, ci doar de uriașul său talent. Îmi plânge inima știind că sănătos de-ar fi fost, ar fi candidat cu succes la globul mare de cristal. Așa, nu pot să sper decât că va rezista suficient de multe curse pentru a-l câștiga măcar pe cel mic, acordat celui mai bun coborâtor al sezonului.

Val Gardena a oferit astăzi o zi perfectă pentru schiat. Cer senin, soare, pârtie fără cusur. O zi de gală pentru o cursă de gală. Căci stațiunea italiană sărbătorește 50 de ani de la prima coborâre de Cupă Mondială. Cu această ocazie au scos la iveală o mulțime de anecdote. Cum lui Peter Fill nu i-au intrat clăparii în schiurile de concurs acum câțiva ani. De nevoie a apucat schiurile de antrenament și a coborât cu ele. Un chin, căci nu erau preparate cum trebuie. Iar recompensa pentru acest chin a fost descalificarea pentru schiuri necorespunzătoare.

La toate anecdotele din acești 50 de ani, s-a mai adăugat la această ediție una. Kjetil Jansrud a câștigat medalia argint după ce la al doilea antrenament a bătut recordul de întârziere. 28 de minute și ceva!!! 28 de minute? Păi nici eu dacă aș schia în plug n-aș pierde atâta timp. A trebuit să aflu ce s-a întâmplat, căci rezultat mai fără sens decât acesta n-am văzut. Al doilea antrenament a durat peste trei ore. Ceața și vântul și-au făcut de cap, iar cursa a tot fost întreruptă. Majoritatea schiorilor au fost opriți la start când s-a considerat că nu mai e sigur. Dar Kjetil a fost oprit pe drum. A stat aproape jumătate de oră pe marginea pistei, după care i s-a permis să continue. Cronometrul n-a fost oprit.

Ieri, la cursa de super-G, ceața și-a făcut din nou apariția. Cu atâtea opriri, s-a discutat la un moment dat despre o eventuală oprire a cursei. Pentru a nu fi anulată era nevoie să coboare 31 de schiori (30 în mod normal, dar în clasamentul WCSL se află doi la egalitate pe locul 30). S-a mai întâmplat să se sfideze condițiile proaste cu încăpățânare pentru a opri cursa imediat ce devine regulamentară. Kitzbühel 2016, de când datează accidentarea lui Aksel ce-l chinuie și acum, e ultimul exemplu care îmi vine în minte.

Mi-ar fi părut rău să se întâmple din nou așa. Căci primul după limita de 31 era Gilles Roulin, elvețianul câștigător al Cupei Europei la general anul trecut. I-am ținut pumnii fiindcă anul trecut a fost miraculos și eram sigură că se va face remarcat în curând și în Cupa Mondială. Anul trecut a câștigat Cupa cu 8 victorii în două săptămâni. Cel puțin așa îmi amintesc. A început din senin să câștige și n-a mai putut fi oprit. Ieri n-a reușit decât cu loc 25.

Dar astăzi, purtând același număr, 32, i-a dat fiori lui Max Franz amenințându-i locul pe podium. A terminat pe 4 (+1’00’’), dar notați-vă numele lui. Gilles e un mare schior în devenire.

Articol în curs de scriere

3 păreri la “Aksel, unicul, irepetabilul Aksel

  1. Inca un podium pentru Max. Nu a mai fost la 2 sutimi dar confirma victoria de anul trecut. Deabia astept finala de la Olimpiada.
    Marko (Vukicevic) la 3 secunde si un pic – dezamagitor ca loc dar 3 secunde nu sunt 9 si a terminat inaintea lui Bostjan Klein care a plecat cu 10 si Peter Fill cu 9.

  2. Duelul norvegiano- austriac continua, frumusetea lui e data de maiestria acestor baieti in probele de viteza si ceilalti sunt parca niste neputinciosi ce-si insotesc colegii de la locul trei in jos……..rotatia la varf este permanenta si face deliciul spectatorilor si iubitorilor cunoscatori ai schiului de performanta!
    Asteptam noi victorii, cu evolutii spectaculoase si clasamente inedite.

Comentariile nu sunt permise.