Mika la o lume distanță

O știre ce se repetă: Mikaela Shiffrin conduce. Doar decorul e diferit. Astăzi o face în Lienz, la slalomul ce a făcut rocadă de nevoie cu uriașul. Timpul americancei: 51’’03. La pauză Mika e însoțită pe podiumul provizoriu de Frida Hansdotter (+1’’14) și Wendy Holdener (+1’’28).

Rar se întâmplă să mai avem etape de Cupă Mondială în care numărul de start să influențeze atât de mult rezultatul, dar astăzi nu s-a putut evita acest lucru. Nu neapărat mărimea stratului de zăpadă nouă i-a încurcat pe organizatori, ci umiditatea ridicată. Când ai apă în omăt și nu e ger ștrașnic, nu poți asigura o suprafață beton. Mai întâi a apărut o groapă lângă una dintre porți, apoi a doua și tot așa, până când comentatorii austrieci s-au putut așeza liniștiți pe scaune, spunând „gata, pista e prea proastă pentru ca o schioară să o mai poată coborî pe Katharina Truppe sub linia de calificare.” Care evident va avea cel mai bun număr de start în prima manșă. Pentru amatorii de statistici, doar patru concurente cu numere de start peste 30 au reușit să facă față cu un timp bun provocării traseului plin de gropi.

Mika a fost a doua la start. Totuși nu acesta e neapărat secretul succesului ei. Și după cum zice ea, nici traseul marcat de propriul antrenor, deși uriașul din Courchevel spune altă poveste. Shiffrin a povestit că n-a avut întotdeauna succes pe traseele lui, iar ieri l-a rugat „nu-l marca pentru mine. Mi se potrivește mai bine dacă nu-l faci pentru mine”.

Secretul americancei a fost atacul în pofida, ba chiar împotriva impulsurilor date de instict. Căci deși organizatorii s-au străduit, zăpada a fost grea de la bun început. Străină reflexelor exersate la antrenamente. Tentația când o simți așa este să ții de schiuri, să nu le lași s-o ia razna, să fii harnic și să muncești ca s-o învingi. Dar munca a fost de data aceasta contraproductivă. Mika a fost printre foarte puținele fete care au atacat traseul, și singura care a făcut-o fără oprire. Viteza elimină rezistența opusă de zăpada neomogenă și munca este astfel mult ușurată. Dar pentru a putea schia totul în viteză, sincronizarea cu terenul și traseul trebuie să fie perfectă și aici a excelat americanca.

Pe restul fetelor mai îndrăznețe cea mai mică ezitare le-a scufundat în mâlul virajelor lente prin zăpadă moale. Mika s-a scuturat ca de o un gând fugar de singura ei scăpare la mijlocul traseului.

Bernadette Schild (locul 5; +1’’70) schiase prima. Nu tocmai rău, dar avusese nevoie de mult timp ca să prindă încredere și să atace. Abia pe abruptul final a arătat activă. Odată ajunsă jos n-a știut să-și evalueze cursa. De multe ori când fetele se simt chinuite, cronometrul le surâde. Dar când Mika a trecut imediat după ea linia de sosire, avantajul afișat a sunat ca o palmă zdravănă pe obrazul lui Berni.

Restul cursei n-a făcut decât s-o izoleze și mai clar pe Mika în lumea ei. Frida Hansdotter a schiat fără greșeală, dar și fără să dea drumul schiurilor. Pe Petra Vlhova (4; +1’’58) zăpada moale a deranjat-o într-atât încât aproape la fiecare viraj a simțit nevoia să ridice schiul din interiorul virajului. Nici nu s-a pus problema vreunui atac, ci doar cea a supraviețuirii. Nina Haver-Løseth (9; +2’’08) s-a lăsat dominată de pârtie prin pasivitate. Wendy Holdener e incapabilă de păcătul reținerii. Activă permanent, a bruscat zăpada prea mult pentru un timp mai bun.

Emelie Wikström (locul 26) a încheiat prima grupă valorică și a fost singura schioară din elită care n-a profitat de lipsa de gropi și tranșee pe care i-a oferit-o numărul de start. Deloc sincronizată cu virajele desenate de porți, întârzierea a crescut rapid la peste trei secunde.

Imediat după încheierea cursei cu camera, Thomas Sykora, expertul orfilor, estimase doar din analiza stării zăpezii că handicapul maxim în manșa a doua va fi undeva pe la trei secunde și jumătate (+3’’37 a avut Katharina Truppe, deci nu s-a înșelat mult). Dar când întârzierile sub două secunde și jumătate s-a rărit până la dispariție, am crezut că a fost prea strict în apreciere. Totuși nu, aproape jumătate din plutonul calificat s-a înghesuit în jurul a trei secunde.

Excepțiile au fost Melanie Meillard (+1’’71), dansatoare elegantă chiar și pe suprafața răvășită din Lienz, Chiara Costazza (+1’’82), înviorată de revenirea pe pista pe care a celebrat în urmă cu 10 ani singura ei victorie și Marina Wallner (+2’’09), fata cu al doilea timp al unei manșe la paralelul din Courchevel. Ca timp, Christina Geiger (+2’’05) a fost egala coechipierei, dar trebuie spus că a schiat imediat după pauza publicitară, în care voluntarii au astupat cât de cât gropile.

Nu pot încheia fără a le pomeni pe schioarele care au sfidat starea pistei și s-au ridicat deasupra condițiilor dificile: Katharina Liensberger (locul 13 cu numărul 34) și Roni Remme (locul 17 cu numărul 37).

Manșa secundă va începe cu întârziere, la 14:45.

Clasamentul primei manșe

Publicitate