Recordurile Mikaelei Shiffrin

„Încă un record? Nu știu nimic de recorduri. Am impresia că la fiecare cursă mai inventați unul”, a început Mikaela să râdă la întrebarea unui reporter despre nu știu ce record. Și nu știu, fiindcă într-adevăr, Mika le doboară cu nonșalanță în același ritm în care câștigă curse. Nu numai datorită numărului mare de victorii, dar și pentru că de exemplu în acest sezon a câștigat în medie peste 70 de puncte pe cursă (la care a participat). Și pentru că e foarte tânără. Doar Ingemar Stenmark și Anne-Marie Moser-Pröll au adunat mai mult de 36 de victorii înainte să împlinească 23 de ani. La pauza slalomului din Lienz, ce-i preocupa pe jurnaliști era dacă va reuși să învingă cu un avans record. Dar nu, Mikaela Shiffrin (1’43’’87), după ce le săpunise bine în prima manșă, și-a lăsat adversarele să se apropie un pic la final. Wendy Holdener (+0’’89) și Frida Hansdotter (+1’’22) au fost de această dată tovarășele de podium.

Foto: Leonhard Foeger / Reuters

De fapt, ar fi fost suficient pentru jurnaliști să analizeze cu realism situația de pe pistă. Zăpadă moale, fără bază solidă, în care se săpaseră tranșee deja în prima manșă. Nu avea cum să reziste până când i-a venit Mikăi rândul.

Când condițiile nu oferă șanse egale, cursa devine interesantă și sub aspectul perspectivei. Fetele care reușesc să profite de numerele timpurii de start sunt de regulă cele care vor deveni protagoniste regulate în viitor. De data aceasta au convins clar Katharina Truppe, dar mai ales Estelle Alphand.

Austriaca se calificase la limită și a avut pista neîntinată în fața schiurilor. Neobligată să calce pe urmele altora, și-a ales linia de atac pe care a dorit-o și ne-a arătat ce poate cu adevărat. Ratase în primele două slalomuri din acest sezon și totuși nu a ales să meargă pe cartea siguranței. Îndrăzneala i-a fost premiată cu un salt de 13 poziții în clasament.

Estelle (locul 5; +1’’82), copila lui Luc Alphand, mersese bine din prima manșă. Atunci, purtând maieul cu numărul 35, se descurcase prin șanțuri suficient de un loc 23. Atât de bun încât n-a mai avut avantajul unei piste perfecte în partea a doua. Dar a fost încă acceptabilă, iar Estelle n-a așteptat o altă șansă, ci a stabilit cel mai bun timp al manșei, ce s-a dovedit la final cu peste o secundă mai bun decât al Mikaelei Shiffrin! Dacă v-ați întrebat ce caută în echipa Suediei, răspunsul e simplu. Estelle are dublă cetățenie, mama ei fiind suedeză. De la ea a învățat și limba, astfel că s-a putut integra perfect în competitiva echipă nordică după ce astă vară a schimbat drapelul reprezentat.

Îmi pot imagina cum li se strânge inima francezilor când pun drept titlu al cronicii „Estelle Alphond pe locul 5 în Lienz”. Din 2013 până în primăvară, fusese speranța lor la viitoare succese în disciplinele tehnice. Dar în echipa feminină franceză ceva a mers tare prost în ultimii ani. Oameni nepricepuți au luat decizii greșite, iar schiul feminin o luase rău de tot la vale. Estelle și tatăl ei au ajuns la exasperare. „În echipa asta totul se face pentru o singură sportivă: Tessa Worley”, s-au plâns ei, și până la urmă au recurs la varianta drastică a schimbării de națiune. Rezultatele din acest an sunt o dojană clară la adresa oficialilor francezi.

Aline Danioth (salt de pe 29 pe 19) și Maren Wiesler (de pe 25 pe 16) – v-am atras deja atenția că stă foarte bine cu viteza de bază – au profitat de pista bună pentru a înregistra al treilea și al patrulea timp al manșei secunde. Dar ce a reușit Wendy Holdener nu are explicații.

A treia după prima manșă, când a pornit ea în cursă, pista avea mai multe gropi decât porți. Iar abruptul era iad curat. De vreo zece schioare toată lumea mergea smucit, frânate când ajungeau în câte o groapă invizibilă. Wendy a ales să le ignore. Și-a fixat o linie doar a ei, de atac direct, și s-a ținut de plan consecvent indiferent de cum au zgâlțâit-o hârtoapele. Al cincilea timp al manșei (mai mult pur și simplu nu a fost cu putință) și avantajul de peste o secundă la trecerea liniei de sosire i-au dat speranțe la mai mult decât încă un podium. Reporterul orf zicea că Wendy ar fi schioara cu cele mai multe podiumuri din istoria slalomului care încă nu a câștigat vreunul.

Acum lăsase mult în urmă adversare care îi stătuseră în coastă după prima manșă, cum ar fi Melanie Meillard (9; +2’’31), Petra Vlhova (5; +1’’82) și Bernadette Schild (4; +1’’77).

Melanie se înfundase într-una din gropile din partea superioară a traseului, și trebuise să se resemneze să le dea întâietate nu numai lui Estelle, ci și Christinei Geiger (8; +2’’21), calificată cu acest rezultat la JO, și Katharinei Gallhuber (7; 2’’01), care probabil va fi și ea prezentă în Coreea de Sud.

Petra Vlhova (5; +1’’82) a avut parte de amărăciunea de care vorbea Mika după prima manșă, a eșecului pe traseul propriului antrenor. Mika spusese și că nu-i place și îi este mai greu dacă traseul e foarte direct. Și atunci Livio Magoni (da, da, fostul antrenor al Tinei Maze) a așezat porțile și mai direct decât fuseseră în prima parte. Sau poate s-a gândit doar că în felul acesta eleva lui nu va avea șanțuri foarte adânci. Dar o singură groapă, în micul pasaj plat de la mijloc, a obligat-o pe Petra la repaus pentru câteva clipe. Deageaba a reluat atacul pe abrupt. Schiurile nărăvașe s-au contrat cu urmele și Petra a pierdut și locul 4.

Surprinzător, dar Bernadette Schild a pornit mai hotărâtă peste șanțuri decât o făcuse pe pista neatinsă a primei manșe. „Data viitoare când voi avea numărul 1 va trebui să profit de el și să atac, nu să caut în zăpadă urme care nu există”, a făcut ea la sfârșit haz de necazul ingratului loc 4. Niște dezechilibrări micuțe, un schi ce ar fi vrut s-o ia pe alt traseu decât cel marcat, sigur, probleme au apărut în parcursul austriecei. Dar per ansamblu, Berni a atacat, a riscat și a muncit. „Podiumul l-am pierdut în prima manșă, nu acum”, a fost ea conștientă la final.

Dar în timpul concursului, după ce a văzut că Petra nu o detronase, a sperat un pic. A sperat chiar și atunci când la fel ca Mika în prima manșă, Wendy a stabilit un timp cu care a trimis-o la colț. Iar Frida Hansdotter s-a jucat un pic cu speranțele lui Berni. S-a înfundat și ea în groapa slovacei, apoi a copiat-o și cu prima eroare de pe abrupt. Dar de acolo mai departe, suedeza, campioană în Lienz la precedentul slalom (2015, când Mika era accidentată), n-a mai risipit din avantaj.

Pentru Mikaela Shiffrin, Lienz-ul va fi întotdeauna special. Aici urca în 2011 pentru prima dată pe un podium, la doar 16 ani, alături de idolul copilăriei, Marlies Schild. Aici era învinsă în 2013 doar de austriacă. Iar faptul că era unul din puținele locuri unde încă nu câștigase, trebuia corectat.

Când ai un avantaj de aproape o secundă și jumătate față de lideră, iar terenul este prost, nu ai prea multe variante la dispoziție. Trebuie să schiezi tactic. Dar strategia gândită și cea aplicată sunt foarte diferite, mai ales în condiții atât de dificile ca în Lienz. Și am văzut destule victorii făcute cadou de prea multă tacticizare. Probleme pentru alte schioare. Mikaela Shiffrin este între timp atât de experimentată încât poate decide pe teren, ok, la porțile astea atac, la astea merg cuminte. „Manșa a doua a trebuit schiată cu cap. Au fost pasaje unde a trebuit să tai viteza ca să ajung cu bine la finiș”, a explicat ea sec de ce a sacrificat o parte din avantajul uriaș al primei manșe.

La interviul final, Frida Hansdotter a fost întrebată ce trebuie să facă ele, adversarele, ca s-o depășească. „Sunt deja mulți ani de când tot încercăm să găsim un răspuns și încă nu-l știm”, a răspuns ea în hohotele de râs ale jurnaliștilor.

Mikaela Shiffrin, la fel ca Marcel Hirscher, a pus pe picioare o întreagă companie ce muncește pentru a-i asigura ei succesele. Totul este cumpănit. Progamul e făcut cu cea mai mare atenție, dieta la fel, se menține permanent un echilibru al activităților și spre deosebire de acum doi-trei ani, scăderile de randament sunt anticipate și preîntâmpinate. Victoria din Lienz a fost posibilă și pentru că după Courchevel a făcut o pauză totală de 3 zile.

Cu punctele adunate după acest slalom, Mikaela Shiffrin a ajuns la 821, aproape de două ori mai multe decât a doua clasată, Viktoria Rebensburg. Dar amatorilor de statistici nu asta le face ochiul, ci faptul că tocmai s-a încheiat o treime din sezon. Atunci când a stabilit recordul, Tina Maze a adunat un total de 2414 puncte. Vă las pe voi să faceți calculele.

Clasamentul final al etapei