Federica Brignone învingătoare în bătălia sutimilor

A doua zi de concurs din „metropola” Lienz – austriecii i-au zis așa în mod serios în cronici, și m-a amuzat descrierea – a înlocuit plictiseala cursei cu lideră cunoscută în avans, cu suspansul duelurilor pe muchie de cuțit, decise la mai puțin de o clipită. Și dacă nimeni nu s-a înfipt spre o victorie decisivă, Federica Brignone (2’05’’52) și-a fructificat șansa și le-a întrecut pe Viktoria Rebensburg (+0’’04) și Mikaela Shiffrin (+0’’08).

Rezultatele primei manșe anunțaseră deja thriller-ul din a doua. Iar cu pista scufundată în umbră după amiază, uriașul feminin – al 400-lea din istoria Cupei Mondiale – a cernut spuma nu numai pe criterii tehnice, ci și de îndrăzneală.

Cum cel mai bun timp al manșei a doua a fost reușit de schioara care a pornit prima, Sara Hector (salt de pe locul 30 pe 14; +1’’67), am putea crede că am avut din nou o cursă a numerelor de start. Dar nu, suedeza pur și simplu și-a luat inima în dinți mai mult decât adversarele.

Dacă de la Petra Vlhova (salt de pe 13 pe 7; +0’’60) ne-am așteptat să o regăsim la un moment dat pe podiumul unei manșe de uriaș – a fost a doua după ce de la mijloc a pornit un atac furibund, pe treapta a treia am avut din nou o slovenă surpriză. Alta decât în prima manșă. Meta Hrovat (locul 8; +0’’73) a subliniat cu roșu, să vedem și noi, ce echipă bună a crescut în spatele Tinei Maze. Căci și Ana Drev (6; +0’’53), fără să ne ia ochii cu sclipici de premiantă a schiat ca în sezonul ei bun de acum doi ani. Tina Robnik (11; +1’’41), performera slovenă a primei manșe a clacat un pic sub presiune, schiind crispat, dar a tras concluziile corecte din ziua ei de lucru: „rezultatul primei manșe m-a surprins, dar e o dovadă că sunt în stare să ajung în top și îmi dă încredere pentru viitor”.

Tina este într-o companie selectă a ratărilor din manșa a doua și de altfe a salvat mai mult decât mai titratele ei companioane. Sofia Goggia, din nou prea sălbatică, din nou cu prea multe greșeli, a alunecat în clasament de pe locul 5 până pe 16, iar Marta Bassino riscând pentru a avea o șansă la podiumul deschis tuturor a ratat o poartă.

Podiumul o fi fost deschis tuturor, dar la el au ajuns din nou fetele obișnuite să urce pe el. Căci pentru Stephanie Brunner (5; +0’’33), deși a arătat cel mai pur atac și nu a mai greșit deloc, întârzierea primei manșe s-a dovedit decisivă. De altfel austriaca a admis la interviu „a doua manșă mi-a ieșit mai bine, deși nu a fost potrivită pe stilul meu. Un traseu foarte direct, pe care a trebuit să-ți birui teama. Mie îmi plac mai mult cele cu curbe, pe care pot să-mi joc cartea tehnicii, dar totuși m-am descurcat. Acum mai trebuie să lucrez ca să elimin și greșelile din prima manșă.” A și glumit un pic, căci după primele două etape spusese că s-a săturat de locul 4. „De fapt mi-e mai drag locul 4, decât 5. Dar deși clasarea nu-i mai bună, distanța față de primele s-a micșorat”, a tras ea și o concluzie pozitivă.

Tessa Worley (4; +0’’26), pe traseul marcat de antrenorul ei, a fost probabil cea mai rapidă dintre toate fetele. Dar la fel ca în prima manșă, a derapat și s-a culcat într-o rână. De fapt a trebuit să mă frec la ochi, ca să alung senzația, corectă, de deja vu. Și la fel ca în prima manșă, uriașa eroare n-a costat-o mult timp, dar i-a barat accesul nu numai spre victorie, ci și spre podium.

Nici Federica Brignone n-a schiat perfect. A avut destule greșeli, dar rotunjind frumos virajele în jurul porților, și apoi luptând activ pe abrupt, a recuperat pe final ce pierduse inițial față de Tessa. Mikaela Shiffrin nu s-a temut deloc de viteză, totuși într-o cursă atât de strânsă micile scăpări ale unui schi în lateral și atenția prea mare acordată unei trase bune pe abrupt au trimis-o în spatele italiencei. N-a fost deloc fericită.

Viktoria Rebensburg a început excelent, însă la final a trebuit să admită la fel ca toată lumea, abruptul final fusese pasajul lui Fede. Cele 4 sutimi întârziere au fost frustrante. La cald. La rece, după ce și-a evaluat prestația în comparație cu ce se întâmplase în Courchevel (locul 14), s-a bucurat de poziția secundă, precum și de recuperarea tricoului roșu de la Mika. La conferința de presă ne-a dezvăluit că între timp a devenit colecționară, și vrea tricouri roșii din toate stațiunile în care concurează.

Mikaelei nu i-a trecut supărarea la fel de repede. La conferința de presă încă o mai ustura că a pierdut atât de strâns, dar a admis că pentru spectatori a fost cu siguranță palpitant, iar o competiție atât de aprigă este bună și pentru ele. Ne-a dezvăluit și ce are în plan pentru următoarea lună. „Când mi-am luat zilele libere înainte de această cursă chiar m-am gândit că asta e ultima pauză în următoarele trei săptămâni. Știm cu toții cum arată calendarul în noul an, e foarte plin și nu rămâne mult timp de odihnă.” Din cauză că va urma o avalanșă de curse tehnice, deși e lideră a coborârii (!!!!!), Mika a decis să nu participe în Bad Kleinkirchheim.

La final aș vrea să facem o incursiune și în lumea fetelor active care făceau legea acum trei ani. Eva-Maria Brem nu s-a calificat pentru manșa a doua și va rata probabil din nou Jocurile Olimpice. În iarna 2013-2014 rezultatele ei nu i-au convins pe antrenori să o rețină în echipa olimpică. Timp de trei săptămâni, cât toate numele importante au fost în Soci, Eva-Maria s-a dus acasă și s-a antrenat zilnic, automatizându-și virajele și reacțiile. La reluarea Cupei Mondiale, toată lumea s-a întrebat cum de fusese trecută cu vederea. A înșirat în lanț doar rezultate de top. Acum ar avea nevoie de aceleași trei săptămâni, căci ce nu poate încă este să lase compromisurile deoparte și să riște din instinct.

Cu aceleași probleme se luptă și Lara Gut (10; +1’’24), încă foarte nemulțumită de cum se prezintă. „Mi-e greu la slalom uriaș. E disciplina la care încă nu pot găsi limita și mai trebuie să lucrez un pic. Dar e ceva firesc atunci când revii.”

Anna Veith (21; +2’’28), care la a doua cursă de uriaș a îndrăznit suficient ca să aibă voie să schieze de două ori, a povestit cu o zi înainte de concurs mai multe despre dificultățile întâmpinate. „La începutul sezonului n-am putut promite că voi concura la uriaș. M-am gândit foarte serios să-l tai definitiv din program. Dar au apărut rapid progresele la antrenament. În momentul de față simt că fizic sunt destul de puternică pentru a face față forțelor care apar în cursă și că pot face viraje relativ rapide. Simt că este posibil să revin în elită, dar nu imediat.”

„Arta în timpul cursei este să găsești ritmul unui traseu din prima, ca să poți ataca. La antrenamente pot mai întâi să mă uit și să progresez treptat de la o manșă la alta. În cursă trebuie s-o faci din prima, căci altfel se duce șansa. Îndrăzneala de a schia sută la sută fără compromisuri e o chestiune de încredere în propriile abilități. La uriaș, solicitarea fizică e mai mare decât la coborâre sau super-G. La viteză poți echilibra mai bine presiunea pe care o suportă picioarele. E mai ușor și de aceea am revenit mai devreme.”

După ce a terminat uriașul, Anna a continuat să explice. „E încă dificil să mă țin de urme și să apăs schiurile pe ele. De cele mai multe ori încep să derapez. Sunt lucruri care nu mi se întâmplă când sunt în formă. Dar încă nu sunt. Astăzi am făcut doar încă un pas înainte.”

Clasamentul final al etapei