Video 07 ianuarie 2018


Slalom fete Kranjska Gora.

 

 


Slalom băieți Adelboden.

 

Publicitate

Marcel pe un traseu demn de Cupa Mondială


La fel ca Mikaela Shiffrin în Kranjska Gora, Marcel Hirscher (55’’78) a făcut primul pas spre o dublă în Adelboden. Spre deosebire de Mika extraterestra, Marcel este un om normal, din aceeași categorie ca Michael Matt (+0’’25) și Andre Myhrer (+0’’44) și diferențele mici ne lasă pofticioși. Urmează o manșă secundă palpitantă!

Foto: Helmut Wermuth / Reuters

Trei zile au trecut de când Thomas Sykora mărturisea că îi este dor de traseele lui Ante Kostelici. Căci ce s-a marcat anul acesta la slalom a fost de cele mai multe ori ușor, ușor (Madonna în manșa a doua a fost o excepție). Și oricât de frumos ar schia un Marcel sau un Kristoffersen, când nimeni nu face greșeli, și nu e nevoie de acrobații, virajele regulate înșirate de zeci de schiori unul după celălalt, ajung să plictisească prin monotonie. Aceste marcaje ar putea fi o consecință a timpului scurt pe care îl au antrenorii responsabili pentru a gândi cum vor plasa porțile. Până anul trecut, marcatorii erau trași la sorți la începutul sezonului și fiecare avea săptămâni, ba chiar luni de meditat la ce vor face. Dar unele echipe au criticat practica pregătirii propriilor schiori pentru traseul pe care îl vor marca, și atunci s-a decis tragerea la sorți cu două-trei zile înainte de cursă.

Astăzi traseul a fost marcat de antrenorul lui Marcel Hirscher. Care, judecând după performanțele elevului său, este cel mai imaginativ marcator de trasee. Respectându-se pe sine, dar și pe schiori, Mike Pircher a strâns un pic linia de coborâre pe abruptul final, relaxând-o mai apoi, exact cât să condimenteze cursa. Porțile respective au triat atât de clar concurenții, încât mă gândesc că ruperile de ritm ar trebui impuse prin regulament în competițiile de Cupă Mondială.

Pe o pistă bine înghețată, departajarea s-a făcut în funcție de greșelile strecurate în evoluții. Hirscher, Matt și Myhrer au fost singurii care au excelat la acuratețe. Dave Ryding (locul 10; +1’’82) și Stefano Gross (8; +1’’52) n-au fost foarte impreciși, dar au arătat prea mult respect față de traseu și au tăiat clar viteza la intrarea pe abrupt. Manfred Mölgg (9; +1’’64) s-a împiedicat repetat în micile șanțuri desenate de schiorii dinainte sa. Henrik Kristoffersen (4; +’’71) a pierdut ritmul pe abrupt și s-a chinuit să-l coboare.

De chinuit s-au chinuit și Daniel Yule (7; +1’’46) și Luca Aerni (6; +1’’28), dar încurajările compatrioților le-au dat aripi. Iar Alexis Pinturault (5;+1’’17), conștiincios ca întotdeauna a confirmat creșterea nivelului la slalom, chiar dacă și pentru el abruptul a fost o încercare dificilă.

La final, Marcel a admis că s-a simțit ca acasă pe traseu. „E ușor să-ți găsești calea pe marcajul propriului antrenor. Când ești obișnuit cu ce trasează, atunci știi ce ai de făcut. A fost o cursă foarte bună, stabilă și totuși ricantă.” Apoi a făcut și un mic preview al manșei a doua: „Abruptul va deveni un challange!”

Clasamentul primei manșe

Mika, ai milă!


Din nou conduce Mikaela Shiffrin (51’’44) după prima manșă, și din nou avantajul ei e uriaș. Ba chiar, dacă ne uităm la ultimul timp calificant (cu peste cinci secunde și jumătate mai mare decât al americancei), avantajul Mikăi e astronomic. Pe dificila pistă din Kranjska Gora doar Frida Hansdotter (+1’’46) și Wendy Holdener (+1’’60) au reușit să reducă întârzierea la sub două secunde.

Foto: Marco Trovatti / AP

Când Mika și-a declasat în așa hal o adversară pentru prima dată în acest sezon, ziceam că a fost ca o palmă. De data aceasta șocul a fost mai brutal. Nina Haver-Løseth (NOR) schiase prima și nu avusese probleme. Nimic nu o pregătise pentru cele două secunde și 94 de sutimi cu care a depășit-o Mika. Aceasta este în mod normal o întârziere pe care o încasezi dacă faci două-trei greșeli grosolane. Bernadette Schild, care a ajuns tot pe locul 8, la egalitate cu Nina, a plecat ochii rușinată, dar și confuză când a văzut cât pierduse.

Astăzi fetele s-au răspândit în spatele Mikăi atât de mult încât nu mai putem vorbi nici de pluton. Dificultatea pistei, care a fost bine înghețată și nu s-a deteriorat grav, a triat foarte drastic, pedepsind într-un fel rezultatele mincinoase ale curselor din ultima vreme, marcate de prea multe ori foarte simplu.

În clasament, grupul Frida-Wendy e urmat de Petra Vhova (+2’’30) și Melanie Meillard (+2’’31). Un mic hiatus, apoi meritoriile Christina Geiger (+2’’79) și Katharina Liensberger (2’’90) plus Nina și Berni.

De fapt Mikaela nici măcar nu se poate lăuda că a mers perfect. Câteva mici derapaje ale unui schi i-au întinat parcursul. Dar n-a lăsat nici o clipă să se întrevadă dificultatea pârtiei, vizibilă la toate celelalte fete. Frida Hansdotter a mers cel mai frumos, cronometrul nu minte, dar a fost mult mai imprecisă decât Mika. Wendy Holdener a muncit, a încercat să fie activă, și totuși nu am putut scăpa de impresia că are obstacole invizibile la tot pasul.

Petra, încă bolnavă, n-a avut destulă forță să-și țină schiurile liniștite. De fapt foarte multe s-au îmbolnăvit în această perioadă, un virus făcând ravagii printre ele. Mika a fost și ea printre victime, dar într-un val timpuriu de căderi la pat, azi fiind aproape complet refăcută. Christina Geiger (pacientul zero?) a revenit în circuit la un nivel ridicat după ce a lipsit în Oslo și n-a putut face față cu brio solicitării din Zagreb.

Celelalte două performere sunt din tânăra gardă. Melanie Meillard schiază de obicei atât de frumos și liniștit, încât hipnotizează. În Kranjska Gora a fost imposibil să alunece la fel de lin. Mi-a părut surprinsă la început că nu-și poate lega virajele așa cum îi permite tehnica, dar a găsit resurse să iasă din puțul întârzierilor adversarelor mai experimentate. Katharina Liensberger are un stil vioi și proaspăt, ce i-a prins foarte bine azi și ne-a arătat cu cât este de fapt mai bună decât schioarele mai vechi.

Pentru prima dată în acest sezon astăzi au fost și multe abandonuri (23), și e bine că nivelul a fost readus la realitate. Aceasta nu înseamnă însă că realitatea nu e înspăimântătoare pentru adversarele Mikaelei.

Și mai de speriat este că ei i se pare normal ce face. Cred și eu. Reamintesc că în copilărie își învingea adversarele cu avansuri de peste 11 secune. Întrebată dacă nu crede că le demoralizează pe celelalte schioare a răspuns senină „știu, avantajul pare mare, dar nu e. Poate doar în câteva viraje am mers mai bine decât ele. Nu e mare diferența dintre ele și mine. Și nu ar trebui să fie descurajate, ci ambiționate. Nu este intenția mea să le descurajez.” Nu pot să cred că nu își dă seama că e probabil cea mai mare schioară din istorie, mult deasupra a orice am văzut noi vreodată. Deci pentru adversare e sigur demoralizant și în același timp magic să îi fie contemporane. Dar pentru Mika va fi din ce în ce mai dificil să poată da declarații credibile, care să fie în același timp și politicoase.

Clasamentul primei manșe