Nu cred că în afara organizatorilor, care au luptat fără preget pentru cursele lor, a mai sperat cineva că se vor putea organiza etapele din Bad Kleinkirchheim. A plouat marți în neștire în stațiunea austriacă, iar zăpada a fost atât de moale în jumătatea de jos, încât nu s-a putut organiza nici unul din antrenamentele oficiale pentru coborâre. Fără antrenamente coborârea nu s-a putut desfășura în ziua rezervată și astfel super-uriașul a fost devansat, prezentând lumii pasionate de schi pârtia pe care gazdele o consideră cea mai dificilă din circuitul feminin.
Plină de povești a fost cursa aceasta, și nu toate fericite. Federica Brignone (1’09’’80) a câștigat (din nou) o cursă de viteză. Lara Gut (+0’’18) s-a fâstâcit de emoții după ce a ajuns iar pe podium, deși a pierdut unul din bețe pe drum. Cornelia Hütter (+0’’46) și-a bucurat compatrioții veniți în număr mare la cursă, dintre care 100 de persoane rude și prieteni. Tiffany Gauthier (+0’’89) a pus punct crizei echipei Franței în probele de viteză. Nadia Fanchini (+0’’98) a schiat cea mai bună cursă a ei în această iarnă și a dedicat rezultatul surorii ei, la o zi după ce Elena anunțase că i-a fost descoperită o tumoare și își încheie sezonul. Iar Edit Miklos s-a reaccidentat la un an fără două zile de când era ridicată de elicopter de pe pista din Zauchensee.
Dar s-o luăm cu începutul. Joi, când s-a anulat primul antrenament pentru coborâre, organizatorii au fost criticați nu numai de Lindsey Vonn, ci și de antrenorul austriac Jürgen Kriechbaum: „nu doar vremea este responsabilă pentru calitatea mediocră a pistei.” Lindsey, care în acest weekend a fost reprezentanta schioarelor împreună cu Tina Weirather, a deslușit vorbele criptate pentru cei care n-au priceput cine e vinovatul: „s-a așteptat cu repararea prea mult. Trebuia facută imediat după ce s-a oprit ploaia. Acum zăpada e moartă, nu mai e nimic în ea.” Și Lindsey n-a fost singura care a gândit așa, altfel nu s-ar fi vorbit sâmbătă despre un miracol (Lara Gut, Alexandra Meissnitzer).
De dimineață fetele au găsit o pistă bocnă. Dură și, ca orice zăpadă muiată și apoi reînghețată, plină de denivelări. De parcă pârtia n-ar fi fost destul de dificilă și fără ele. „Are multe pasaje ascunse, e nevoie de îndrăzneală pe ea. Are un caracter numai al ei. Nu se ajunge neapărat la viteze foarte mari, dar are porțiuni extrem de abrupte”, a descris-o tot antrenorul austriac. Suprafață dificilă, pistă dificilă, nu mai lipsea decât un traseu dificil. Iar de asta s-a ocupat adjunctul lui Atle Skaardal. O linie extrem de rapidă, pe care din loc în loc și-au făcut apariția câteva viraje foarte tehnice.
La tragerea numerelor la sorți, cu o seară înainte, Sofia Goggia (locul 10; +1’’49) nu și-a imaginat că zăpada va îngheța peste noapte. Și-a făcut socoteala că cea mai bună pistă va fi cea pentru prima concurentă și a ales numărul 1. A riscat și a pierdut, căci ea a fost pilotul de încercare care le-a arătat celorlalte fete ce nu trebuie să facă. La primele curbe strânse viteza mult prea mare a scos-o foarte în larg și până la sfârșit n-a mai arătat deloc bine, deși a ținut tot timpul să atace.
Lindsey Vonn (9; +1’’43) mai spusese ceva după anularea antrenamentului. Că dacă nu se vor schimba condițiile ea preferă să se retragă de la curse, ca să nu riște o accidentare înainte de Jocurile Olimpice. Dar condițiile au fost la polul opus. Dacă ar fi putut să aleagă, Lindsey ar fi ales un număr de start mai târziu. Dar nu mai este în top 10 la super-G, și numărul ei chiar a fost tras la sorți – doar primele 10 fete își aleg numerele de start. L-a nimerit pe 2. A mers fără greșeală. La început asta a fost bine, dar la final cronometrul ne-a înștiințat că, deși o întrecuse pe italiancă, cu prudența de la final, unde denivelările au fost mai pronunțate, pierduse o secundă față de cursa cu greșeli a Sofiei.
Primul lucru pe care l-a făcut Lindsey odată ajunsă jos a fost să ia un walkie-talkie și să le spună colegelor de la start să atace. Să atace, că se poate fără probleme. „N-am fost pe cât de agresivă ar fi trebuit. Am mers prea conservator. E funny, am mers mai bine în pasajele dificile, și mai prost în cele ușoare. În general asta este dificultatea super-G-ului. Vezi traseul doar în timpul recunoașterii și nu e ușor de citit cum va fi. Cu numărul 2 la start nu ai nici feedback din partea deschizătorilor sau a antrenorilor. Astăzi s-a putut schia mai bine decât mi-am imaginat. A fost o cursă de rodeo, dar a fost fun.”
Nicole Schmidhofer, tot așa, fără multe informații despre pistă și traseu, a riscat chiar mai mult decât Sofia și a ieșit dintre porți. A avut puterea să glumească. „Am fost cea mai rapidă până la a șasea poartă.”
Cu fiecare schioară pornită în cursă fetele de la start au avut mai multe informații. Poarta la care ieșise Nici era foarte dificilă, la fel ca suratele ce o urmau imediat. Apoi venea pasajul median pe care era aproape imposibil de nimerit o linie fără denivelări. Cine nu reușea să le evite, intra instinctiv în defensivă de atâta scuturare. „Mi-au sărit plombele”, a descris Cornelia Hütter senzațiile simțite acolo. Finalul pretindea din nou tehnică fără cusur pentru câteva viraje grele.
Nici după ce toate acestea au devenit știute, n-a fost ușor de găsit o strategie câștigătoare. Tina Weirather (7; +1’’24) a ales varianta Lindsey, cu un pic mai multă îndrăzneală în ultimele curbe. Prea puțin. Un pic mai târziu a ieșit din cabina de start Lara Gut. Splendidă, și aceasta nu este o exagerare. Când a avut spațiu între porți a dat drumul schiurilor. Când linia s-a strâns, Lara a derapat lejer la intrarea în viraj pentru a putea accelera odată ajunsă în dreptul porții. I-a ieșit totul și asta a îndemnat-o spre și mai mult risc, până când, la ultima curbă a trecut atât de aproape de poartă încât a agățat-o și a rămas fără băț. „Am avut noroc că nu m-a rotit și pe mine. Sunt bucuroasă la fiecare cursă în care pot arăta ce pot,” a declarat Lara vizibil emoționată. Tocmai descoperise că stagnarea de la slalom uriaș ține doar de această disciplină, mai țepoasă decât cele rapide.
Federica Brignone n-ar fi întrecut-o pe Lara, dacă elvețianca ar fi trecut lin și pe lângă poarta agățată. Cu planul făcut încă de la recunoaștere, Fede a punctat decisiv și la capitolul tehnică, și la cutezanță. Dar înaintea Larei a trecut abia pe linia de sosire. Pentru a-și confirma impresiile inițiale, Fede a privit cursele Sofiei și a lui Lindsey, după care s-a retras în rutina dinainte de cursă. „Cu cât e o etapă mai dură, cu atât sunt eu mai bună”, și-a declarat ea apetența pentru provocări. „Iubesc virajele, iubesc viteza. Îmi place când nu te simți bine pe traseu, și trebuie să treci peste blocajele din cap și să ataci. M-am bucurat totuși că nu am avut numărul 1 la start.” Federicăi nu i-a stricat deloc nici faptul că este schioară de uriaș. S-a putut folosi de tehnica de acolo, căci antrenamente de super-uriaș nu a avut cum să facă. Până în noiembrie s-a chinuit cu o accidentare, după care, în pauzele dintre curse, n-a avut niciodată vreme suficient de bună pentru ca antrenorii să poată marca trasee de SG.
Conny Hütter a plecat pe linia lui Lindsey în primele viraje și a fost și ea rapidă. Pe traversă a intrat foarte sus, și totuși n-a scăpat de rodeo. O secundă a ezitat, impulsul fiind de a deveni pasageră. Dar s-a răzgândit la timp pentru a prinde și ea podiumul. „Mi-am dorit mult să merg bine la cursa de acasă. A fost un pic haos la mine în cap. Ultimele super-G-uri le-am cam amețit. Știam că sunt rapidă, dar asta nu e suficient. Pe de o parte a trebuit să risc, dar dacă din cauza asta aș fi ratat și aș fi parcat schiurile iarăși nu era bine. Până la urmă am avut și pasaje bune și altele mai puțin bune.”
O dată a tremurat Conny pentru locul de pe podium: la cursa franțuzoaicei Tiffany Gauthier, care a obținut cel mai bun rezultat al carierei. Și de nu s-ar fi dezechilibrat ușor cu trei porți înainte de finiș ar fi fost pe un loc cu unul mai bun decât patru. „Nu-i grav că n-am ajuns pe podium. Îmi dă multă încredere și locul 4”, a declarat încă uimită de ce reușise.
Între timp apăruseră gropi pe traseu, și după franțuzoaică concursul a tot fost întrerupt din când în când. Pauze de plombat găurile. Anna Veith (15; +2’’04), care a fost oprită 10 minute la start – „trebuie să-ți păstrezi concentrarea cât aștepți și asta costă energie. În plus, când vezi cât durează reparațiile, îți imaginezi că trebuie să fie foarte stricată pârtia”, n-a putut profita de pista netezită. Nadia Fanchini în schimb n-a avut stresul plecării în orice clipă și a știut să atace foarte aproape de porți în partea finală.
Cel mai mult cred că s-a bucurat că a putut să-i dedice rezultatul Elenei. Surorii mai mari tocmai i-a fost descoperită o tumoare. Benignă, dar tot trebuie să se opereze. Tot Elenei i-a fost dedicată și victoria, de către Federica Brignone. „Ne va însoți în gânduri la toate cursele, și o vom lua cu noi și la Jocurile Olimpice. Sper ca rezultatele noastre să o pună pe picioare mai repede.”
Tamarei Tippler (6; +1’’10) i-au priit bucățile cu viraje. Mijlocul rapid și denivelat a intimidat-o puțin. „Sălbatic. Jos te scutură enorm, iar vizibilitatea este de tot…”, nu s-a încurcat ea în eufemisme. „Dar m-am gândit că atacul e cea mai bună apărare, iar acum mi-a căzut un bolovan de pe inimă.”
De la schimbarea națiunii Edit Miklos nu a reușit să obțină și la super-G rezultate pe măsura celor de la coborâre. De aceea are numere proaste de start. Și deși fete care au schiat cu două până la cinci minute înaintea ei au prins puncte, vizibilitatea a fost tot mai proastă. Edit s-a dezechilibrat în virajul în care Lara a pierdut bățul. Toată presiunea a stat pe un singur picior, într-o poziție incomodă, iar forțarea genunchiului a dus până la urmă la ruperea ligamentelor încrucișate, diagnostic pus de medicii de la clinica din …, unde a fost transportată imediat. Din păcate, asta înseamnă că visul olimpic mai trebuie să aștepte 4 ani. Multă sănătate, Edit și să revii mai puternică!
Schi alpin. Deocamdata. 