Atunci când federația „a uitat” s-o înscrie la timp pentru cursele din Lake Louise, Ania Caill s-a necăjit tare. Făcuse inclusiv aranjamente pentru antrenamente neoficiale. S-ar fi lipit la câte o echipă și ar fi schiat și ea pe traseul de coborâre amenajat pentru restul lumii. Avea de gând să testeze schiurile în condiții de zăpadă diferite, să își poată face mai bine strategia în concursuri. Nu că ar avea multe perechi. „Cum voi schia la Jocurile Olimpice dacă voi vedea o săritoare adevărată abia în Cortina?” a întrebat ea descurajată.
Pentru toți schiorii de nivel înalt, săptămânile din Lake Louise și antrenamentele pe care le fac zilnic la viteză sunt fundamentul pe care le stă sezonul. Ania a fost obligată să sară peste el. S-a lipit de echipa Andorrei, pentru că cei de acolo au zis, ok, poate veni să se antreneze pe traseele noastre, dar nu o antrenăm noi. A călătorit cu ei prin Europa, apoi și-a luat programul în propriile mâini și a încercat să se pregătească pe cât a fost posibil. Să reținem: Continuă lectura
Schi alpin. Deocamdata. 