În clipa în care uriașul a fost amânat de luni pe joi, Ania Caill a făcut un calcul simplu. Sâmbătă ar fi super-G-ul, unde are șansa unui rezultat mai bun decât la uriaș. Dacă ar participa la proba tehnică, ar însemna că ar putea face cel mult un antrenament de SG, vineri. Dar joia de concurs ar fi o zi cumplit de obositoare. Trezire foarte de dimineață, stat pe pârtie până la 4, când termină fetele cu numere mari de start. Trambalare cu echipament înapoi în sat, prepararea schiurilor, antrenamentul fizic, astea ar urma după cursă. Iar apoi vineri antrenamentul, dacă găsește pe cineva s-o primească pe traseul lor. Asta pe de o parte. De cealaltă, contactat echipele mari, găsit parteneri de antrenamente, schiat la viteză, încărcat bateria cu multă încredere. Patru zile întregi pentru a se organiza și a se pregăti. I-a fost ușor să aleagă.
A aflat că responsabil cu antrenamentele de super-G este Roland Assinger, antrenorul austriecelor. I-a scris un email întrebându-l dacă poate participa și ea. Sigur că da, i-a răspuns acesta și i-a promis că-i trimite programul în detaliu. Ceva mai târziu a sosit și mailul cu orarul zilei următoare. Destinatari: cinci antrenori de echipe naționale, și cu Ania șase.
Manșele de antrenament sunt mult mai scurte decât cele de concurs. Cam o treime de traseu, iar pe aceste mini super-G-uri Ania a progresat de la manșă la manșă. Nu e foarte departe de Tina Weirather, Nici Schmidhofer, Anna Veith sau Conny Hütter, deși toată iarna nu a făcut deloc astfel de manșe. La programul de ieri, nu era trecută pe lista de schioare. A întrebat dacă poate participa, iar Roland Assinger a forwardat mesajul, cu completarea: „o primim și pe Ania?” Toată lumea a răspuns cu 
.
De data aceasta a avut rezultate constante, și tot așa, nu foarte departe de fetele bune, ba chiar foarte, foarte aproape de franțuzoaice, care au participat și ele.
Concursul va fi însă o cu totul altă poveste. Ania a intenționat să se odihnească astăzi. Dar surpriză. Controlul doping i-a bătut la ușă pentru a treia oară în mai puțin de o lună. Băuse multă apă Ania. Și atunci testul e irelevant. Așa că a trebuit să aștepte (trei ore și jumătate) pentru a da și a doua probă. Așa s-a dus toată după amiaza ei. După amiază în care pe pârtia din Jeongseon, la o oră de satul olimpic, au mișunat antrenorii. Ai celorlalte echipe, Ania nu are. Antrenorii au văzut traseul, l-au filmat, iar seara l-au arătat schioarelor explicându-le deja cum trebuie parcurs. Au făcut ședințele de analiză la hotelul din stațiune, unde sunt cazate toate schioarele cu excepția Aniei. De ce nu și ea? La hotel cazarea e acoperită de comitetele olimpice naționale. În sat plătește comitetul internațional.
Mâine la 7:45 se schiază liber pe pârtia de concurs înainte de începerea programului oficial. Ania trebuie să plece la 6 din sat pentru a avea șanse să fie punctuală. Apoi va urma recunoașterea și o lungă așteptare. Cu numărul 43 îi va veni rândul la start între 12 și 12:30. Dar ea e optimistă. Deși doar două fete sunt cotate sub ea ca valoare, va încerca să depășească mult mai multe. Zece e obiectivul ei. Foarte ambițios, aș zice. Dacă și reușește, e măreață. Succes, Ania!
Schi alpin. Deocamdata. 