Tina și ultima sută de metri

Recunosc. La finala Cupei Mondiale de super-G de anul trecut nu am dat nici o șansă Tinei Weirather. Schioara din Lichtenstein trebuia s-o învingă pe formidabila Ilka Stuhec într-un duel direct. Și cumva, deși accidentările grele o croiseră pe un tipar de aproape super-eroină cu alunecarea cea mai fină dintre toate schioarele pe care nu le chema Lindsey Vonn, problemele mai mici din ultimii patru ani, îi tociseră și dinții, ghearele. Când era vorba de atacat un obiectiv, Tina cea mică devenea mieluț numai bun de sacrificat pe altarul victoriei alteia. Medalii a mai luat, dar nu trofeul învingătoarei. Și totuși atunci, în cursa de globul sau nimic, Tina a schimbat rolurile cu Ilka. Slovena a fost vulnerabilă, în vreme ce Tina a devenit formidabilă.

Foto: Getty Images

Anul acesta, cu adversare din lazaretul convalescentelor, Tina a revenit la vechile obiceiuri. Evoluții deloc rele, dar fără rupt gura târgului. Păi dacă nici pe Lara drifterița și Anna care progresează cu pași măsurați nu poți să le învingi, atunci cum vrei să fii campioană? Astăzi a ajuns în sfârșit și ea la aceeași concluzie. Dar chiar dacă nu a mai fost ultima cursă, nu pot să nu remarc că se întâmplă din nou la final, când e la doi pași de a pierde ceva pentru care a muncit toată iarna.

Condusă cu 18 puncte înaintea super-uriașului de astăzi, Tina Weirather (1’02’’17) și-a luat soarta în mâini și a făcut o cursă perfectă. Fără greșelile adversarelor directe, dar și fără reținerea care a costat-o victorii de-a lungul întregii cariere. Acum este la peste 40 de puncte în fața Larei Gut și în Åre are nevoie doar de un loc 4 ca să nu depindă de schioara elvețiană. Va avea totuși de luptat cu tendința ei de a prefera eleganța riscului. Iar astăzi s-a văzut foarte clar că pe cronometru, schiul cuminte costă la fel de mult timp ca erorile severe.

Voi încerca să completez articolul și cu evoluțiile celorlalte fete.

Clasamentul final al etapei