Mâna sus cine și-ar fi imaginat. Duelul Hirscher-Kristoffersen a devenit irelevant, după ce Stefan Luitz i-a lăsat pe actorii principali ai disciplinelor tehnice în urmă. Schiorul german încheia anul trecut cu o operație de refacere a ligamentelor încrucișate, după ce într-un viraj mai apăsat din Alta Badia i-a cedat genunchiul. Acum, la prima lui cursă după această accidentare, conduce în uriașul din Beaver Creek (1’15’’57), devansându-i pe Marcel Hirscher (+0’’15) și Henrik Kristoffersen (+0’’17).
Nu e vorba că schiorul german n-ar fi un schior de uriaș strălucit. Dar nici măcar Marcel Hirscher, la revenirea de anul trecut din Levi nu a încheiat prima manșă direct pe primul loc. Jos pălăria!
Pe o vreme pe care și-ar fi dorit-o viteziștii ieri și alaltăieri, cu câteva petice de cer senin, ba chiar și trei raze de soare, tehnicienii s-au întrecut în prima manșă pe un traseu marcat de antrenorul francez. Și cât se poate de potrivit, primul a luat startul chiar Victor Muffat-Jeandet (locul 8; +0’’87). Un stil elegant și fluent, fără greșeli, dar și fără piperul necesar zilele acestea pentru podium.
Exact opusul lui Manuel Feller, care și-a condimentat cursa cu prea multă agresivitate pentru zăpada cu priză brutală. Schiul de la interior s-a agățat si austriacul a ratat a patra poartă a traseului.
Puține diferențe între Victor și Alexis Pinturault (7; +0’’83). Atât la timp, cât și optic. Din păcate, remarcabilă echipă franceză de acum 2-3 ani, deși încă bună, a pierdut contactul cu cei mai rapizi. Lucru dovedit până și de Zan Kranjec (9; +1’’09), care de la bun început a luat-o pe drumul mai direct, căutând mai puțin frumusețea și mai mult riscul. 17 sutimi avantaj a avut după 10 porți. Riscul nu e însă răsplătit de fiecare dată. Pe al doilea abrupt, cel de la Golden Eagle, a pierdut linia, iar corectura a fost costisitoare.
Marcel Hirscher a oprit primul cronometru mult sub ștacheta ridicată de sloven. A fost mai lent cu o sutime chiar și decât Pintu. Dar la finalul abruptului de început s-a ghemuit în poziție de coborâre și a atacat cursiv, mărind intensitatea până la linia de sosire. Pe panta finală a reușit chiar să dubleze avantajul de până atunci!
Henrik Kristoffersen a stat în fața austriacului la toți intermediarii. Nu mult, câteva secunde, dar ce l-ar fi bucurat să le vadă pe verde la final. N-a fost să fie. A păstrat același ritm acolo unde Marcel îl îndrăcise. Ca de obicei, s-a văzut la doar câteva amărâte și afurisite de sutimi în spatele marelui său adversar.
Matts Olsson (6; +0’’79) a mers ca francezii, frumos și prea lent pentru a se înscrie în bătălia pentru premii. Uită-te la mine, i-a transmis Loic Meillard (4; +0’’57). Impertinent, fără complexe – doar e veteran de acum, nu? – elvețianul avea la mijloc 17 sutimi în fața lui Marcel. Totuși mai are nevoie de un pic de experiență pentru a învăța să crească nivelul la final.
Stefan Luitz are experiența aceasta. Să nu uităm că a condus după prima manșă și anul trecut. Atunci Marcel Hirscher l-a întrecut în partea a doua a întrecerii, ceea ce cu siguranță atât austriacul cât și Henrik vor încerca azi din nou. Dar poate că neamțul a învățat lecția și va ști să atace la fel de neobosit până la linia de sosire.
În caz că băieții de pe podiumul final riscă prea mult, Manfred Mölgg (5; +0’’59) este și el pregătit să ne surâdă de la înălțime, după ce a dat drumul schiurilor chiar și atunci când drumul până la următoarea poartă a fost mai scurt.
Hans Knauss face deja cursa cu camera pentru manșa decisivă, așa că vă las să vă bucurați de o întrecere mai palpitantă decât m-am așteptat.
Schi alpin. Deocamdata. 