Bun venit în iarna austriacă

Încă din Zagreb, de la interviurile cu fetele, reporterul orf le povestea despre iarna de poveste care a năvălit peste țara unde schiul se învață în leagăn. Nu de basm feeric, ci de poveste pe care s-o zici nepoților și strănepoților peste ani, despre munții de zăpadă ce au îngropat casele și miile de turiști blocați de amenințarea avalanșelor.

Foto: Giovanni Auletta / Keystone

Și exact aici, în miez de iarnă a poposit astă seară și circul alb. E greu de imaginat munca titanică depusă de organizatori pentru a putea oferi o pistă demnă Mikaela Shiffrin & co, mai ales că de sâmbătă încoace tot ninge, și tot ninge. Dar au reușit. Bun, zăpada nu mai e betonul consacrat de acum la întrecerile la cel mai înalt nivel, dar pista sigur nu a arătat a improvizație de urgență.

Numai că zăpada asta bună pentru turistul nevricos și neantrenat (ca mine), cere atingeri fine. Și chiar dacă Mika (56’’14) e din nou prima, exact la acest punct a găsit motivul pentru care adversarele din elită stau de data aceasta aproape. A apăsat pe canturi prea puternic. Pentru manșa a doua și-a propus să fie mai delicată.

Surpriza manșei e pe locul doi. Anna Swenn-Larsson (+0’’27) a reușit s-o întreacă pe Petra Vlhova (+0’’31), care a început să reacționeze ca Henrik atunci când e dată la o parte de dominatoare de pe locul fruntașei: s-a înnegurat la față, a smuls schiurile și în cea mai mare viteză a lăsat locul liber. Nu o ajută cu nimic, dar are simpatia mea.

Articol în curs de scriere

Reclame