V-am zis că ieri s-a supărat Mika?

De fapt Mikaela Shiffrin și-a cerut scuze pentru lipsa euforiei la victoria (împărțită cu Petra Vlhova) la slalomul uriaș din Maribor. Era obosită, simțise că se împiedică și îi lipsește ritmul pe traseu și n-a înțeles de la început ce înseamnă 0.00, avantaj pe care dacă nu mă înșel nu l-a mai văzut până acum la trecerea liniei de sosire. A pus mâna pe inimă spunând că o respectă enorm pe slovacă și nu a intenționat să semene nici o îndoială în această privință cu reacția ca în fața unul loc secund. Sunt sigură că așa este.

Dar supărările ei nu au legătură niciodată cu adversarele, ci cu ea însăși și culcarea pe-o ureche. Chiar dacă ieri a avut motive serioase să nu facă o manșă optimă, fiind îngrijită la spate de fizio-terapeut până aproape de momentul startului din manșa decisivă. De fiecare dată când se supără pe ea, Mika desființează concurența. Mai ales în cursele foarte dificile. Motivația ei urcă subit la maxim și nu mai lasă loc în evoluția ei decât pentru perfecțiune. Sau dacă vreți mai multe cuvinte, pentru armonie totală între corp, schiuri, traseu, teren, zapadă, plus atac intrinsec și camuflat în mișcări de dans.

Privim secunda dintre ea și Petra Vlhova (locul 2, 51’’05), privim cele aproape cinci secunde dintre americancă și ultima calificată pentru a doua manșă a slalomului feminin din stațiunea slovenă și știm: ceva a fost greu azi. Dar ce anume? Păi cam tot.

Ieri pista a fost beton. Înghețase totul, erau 0 grade la ora startului, condiții optime. Dar tot ieri, chiar înaintea manșei a doua a început să plouă. Și a plouat din greu toată după amiaza. Iar azi la 8 dimineața erau deja 12(!!!) grade. Oricâr ar fi de harnici organizatorii, farmece nu pot face.

S-a schiat așadar pe o zăpadă care a cedat la suprafață și a fost grea. Pe deasupra, antrenorul elvețian s-a gândit să traseze o manșă ca pentru Wendy: cu distanțe scurte între porți, cu schimbări de ritm și destule combinații dificile.

În acestea a adormit elanul Katharnei Liensberger (5; +1’’79), astăzi deschizătoare de manșă. De greșit n-a greșit nimic tânăra austriacă. Doar a devenit treptat pasivă. Pe Frida Hansdotter (4; +1’’57) a încetinit-o zăpada în zonele plate. Petra Vlhova a fost trasă înapoi de propria agresivitate, nepotrivită cu aceeași zăpadă. Și același lucru l-a pățit Anna Swen-Larsson (3; +1’’09).

Poate cel mai bine s-a văzut lupta cu zăpada în cursa lui Wendy Holdener (6; +1’’90). Fiecare viraj i-a arătat ca la schi neautic :D. A mutat cu cozile schiurilor grămezi de zăpadă la fiecare întoarcere și bineînțeles că munca patriotică s-a reflectat în timpul final.

La Katharina Truppe (numărul 9 la start, locul 11, +2’’75) s-au observat primele deraieri ale schiurilor de la linia dorită de concurentă pentru a urma șanțurile formate de schioarele precedente. După ea toată lumea s-a chinuit.

Dar am și două mențiuni de acordat. Mai întâi cea a prospețimii pentru Kristin Lysdahl (7; +1’’98) care a luptat exemplar cu toate obstacolele. Apoi mențiunea hop-hop-hop, pentru Christina Geiger (8; +2’’23), care s-a clătinat, s-a împiedicat, dar n-a renunțat. Fără greșeli am fi văzut-o azi pe nemțoaică bătându-se pentru podium.

Reclame