E vremea pentru alți eroi

Mai triști sau mai fericiți, că de, doar n-om avea toți aceiași favoriți, după sezonul trecut a trebuit să ne luăm adio de la câțiva uriași ai schiului. Lindsey Vonn, cea mai bună schioară din toate timpurile (până crește Mika și mai mare), și Aksel Lund Svindal, nu doar cel mai bun schior norvegian, ci și unul dintre măreți la nivel mondial, și-au anunțat retragerea aproape simultan, înainte de Campionatele Mondiale din Åre. S-au despărțit de noi ca în basme, de pe podium, cu ultima medalie a carierei la gât.

Mai surprinzător poate pentru mulți, după ce a cumpănit îndelungat, Marcel Hirscher a luat aceeași decizie, la doar 30 de ani. Ce nu știe toată lumea este că austriacul a simțit încă de acum 7-8 ani că nu poate rezista la intensitatea necesară titanicului efort de dominare a Cupei Mondiale ani în șir. Marcel ne-a dăruit de fapt doi ani în ultimele sezoane. Planul era să se retragă înainte de JO. La începutul lui septembrie ne-a anunțat că a tras linie și de acum ni se va alătura în calitate de spectator al Cupei Mondiale. Mulți spun că a fost cel mai bun din istorie, deși nu a ajuns decât la 67 de victorii de etapă. E imposibil de fapt să compari sportivi din ere diferite, dar pentru mine (și pentru destui colegi) Marcel va rămâne cel care a dus schiul la un alt nivel când a decis să adune “idioțeniile de pahare”. I-a tras după el nu numai pe principalii adversari, ci a ridicat și calitatea plutonului. Reinfried Herbst spunea spre finalul carierei că nu se antrenează mai puțin decât în vremea când câștiga globul de cristal la slalom. Dimpotrivă. Dar dacă în urmă cu câțiva ani asta fusese suficient pentru a pune câteva zecimi între el și adversari, acum concurența se ridicase într-atât încât Herbst ducea lupta doar pentru a rămâne între primii 25. Asta e cea mai mare realizare a lui Hirscher și sper că istoria nu se va lăsa sedusă de numere, uitând acest lucru.

Și dacă tot îmi iau oficial rămas bun de la cei mari, ia să plâng un pic și după Felix Neureuther. Accidentat în penultimul sezon al carierei imediat după ce-l începuse cu o victorie, cel mai simpatic dintre nemți (și aici trec toată populația Germaniei), n-a avut parte de o revenire de poveste. A încheiat undeva la mijlocul plutonului, cu doar câteva scăpărări de geniu izolate. Apoi a anunțat că se retrage și s-a jucat cu noi lansându-și cariera de cântăreț pe 1 aprilie. Păcăleala i s-a întors însă împotrivă, căci a ajuns pe locul 1 în topurile germane. Totuși nu s-a lăsat convins să continue, ci va face lucrul pentru care a arătat talent din vremea când concura și termina pe podium: Felix este acum noul expert în schi la ARD. Va debuta mâine. Cine nu a văzut momentul în care s-a prezentat la orfi la microfon tocmai în momentul în care reporterul dispăruse și și-a luat singur interviu, a ratat două minute de râs cu lacrimi. Acum a promis că va ieși din tiparele reporterului normal și abia aștept să-l revăd. Probabil voi renunța la orfi. 🙂

Acum că am spus adio, să ne instalăm confortabil pe canapele pentru a afla cine i se va alătura Mikaelei Shiffrin la festivitatea de premiere de la finalul sezonului. Pronosticuri?

Drumul spre globurile de cristal începe în Sölden cu un uriaș feminin (sâmbătă, la 11:00 și 14:00) și unul masculin (duminică, la aceleași ore pe hârtie, cu una mai târziu dacă ne raportăm la concursul feminin, căci se schimbă ora în noaptea de sâmbătă spre duminică). Spre deosebire de ultimii doi ani, vremea se anunță perfectă!

Deși mi-ar plăcea, nu vă voi putea însoți tot sezonul, dar când timpul se va îndura de mine și-mi va lăsa câte o fereastră liberă, voi mai posta aici câte o poveste. Dacă cineva dorește să îmi acopere lipsa, îmi poate scrie la adresa pinguilde@gmail.com. Până atunci: pârtieeeee!