Dispariția americanilor din slalom

La schiorul cu numărul 40 s-a întâmplat. Orfii au zis să umple plictiseala instaurată de monotonia prestaţiilor departe de elită taman la Luke Winters. ”Americanii au rămas fără slalomiști buni.“ ”Da, a apărut o groapă mare la nivelul valoric de sus“. Și tot așa. Asta în vreme ce americanul de 21 de ani schia de mama focului. Schiurile nu tot timpul pe zăpadă, dar întotdeauna paralele sub el, controlate perfect pentru a tăia pierderile de timp în jungla porților marcate de antrenorul britanic.

Foto: GEPA pictures/ Mathias Mandl

Abia la al doilea intermediar le-a sărit comentatorilor austrieci în ochi întârzierea micuță a lui Luke și au acordat mai multă atenție isprăvilor sale pe schiuri. Americanul nu s-a încurcat nicăieri și a încheiat prima manșă pe locul 2. E adevărat că nimeni nu avea cum să aștepte ceva de la el. Anul trecut, la Mondialele de Juniori s-a făcut remarcat doar la probele de viteză. La super-G chiar a câștigat bronzul! Iar acum din nimic – dar nimic, nimic, căci n-a ajuns în viața lui la puncte de Cupa Mondială – hopa sus în spatele lui Pintu!

Tipic. Așa dispar americanii din elită după cum știm deja din Beaver Creek.

Tot un orf, mai precis Thomas Sykora (comentatorul meu preferat), spusese mai devreme că azi nu pot exista surprize. Pârtia și traseul sunt pur și simplu mult mult prea dificile.

Ne-a explicat frumos pe traseu ce face cursa atât de grea. Mai întâi înclinația. Apoi porțile fără ritm, cu multe viraje, pe care nu poți prinde deloc viteză, ci doar trebuie să muncești, în pofida senzației mâloase. Și nu în ultimul rând, câteva petece de gheață ieșite la iveală pe panta finală de sub zăpada altfel foarte agresivă. Și ca la o lecție deschisă, exact asta am văzut la primii schiori.

Care, cu excepția lui Pintut, n-au avut în echipă profesori la fel de pricepuți, care să le arate toate capcanele de pe traseu și cum le pot evita. Alexis a fost primul și câștigarea primei manșe este chiar mai remarcarbilă decât o arată întârzierile adversarilor, căci el chiar n-a avut nici o informație la cald. Ceilalți băieți, deși mai informați, toți au descoperit câte o nouă capcană, care i-a tras mai mult sau mai puțin în urmă.

În teorie Henrik Kristoffersen ar fi trebuit să profite cel mai mult din numărul său de start, ultimul din grupa de elită (7). Iar la început norvegianul a mers perfect. Dar pe abrupt a dat drumul schiurilor prea direct la vale în singura zonă fără învârteli, iar viteza prinsă s-a dovedit prea mare pentru ultima bucată foarte tehnică. A trebuit să frâneze foarte puternic și abia a prins manșa secundă.

În grupa a doua am văzut efectul posesiei de informații îmbelșugate. Aproape toată lumea a schiat perfect, chiar dacă fără avântul pe care îl arată de obicei elita. S-au înghesuit toți printre băieții din prima grupă care avuseseră greșeli mai puțin costisitoare. Asta înseamnă că accesul pe podium este încă deschis pentru mai mult de 10 schiori.

Să ne pregătim așadar pentru o manșă palpitantă.