Ușurarea Mikăi

Blestemul schiorilor foarte buni, ca Mika, Marcel, Henrik, este că nu suportă mediocritatea. Pe cea proprie, a celorlalți probabil nu-i deranjează. Locul 17 din Courchevel trebuie că a iritat-o cumplit pe Mikaela Shiffrin (1’01”27). Am glumit eu că s-a dus la cumpărături în loc să schieze în Val d’Isere, dar adevărul este că s-a dus pe pârtia de antrenament și a încercat multe, multe schiuri, până când s-a simțit din nou confortabil în virajele de uriaș. A muncit cu obsesie, până a regăsit perfecțiunea pe care o pretinde de la ea și s-a prezentat azi pregătită.

Atâta doar că pregătirea ei a fost pentru un start cu o jumătate de oră mai târziu. Repezită de echipă cu pregătirea de start, a părut neconectată la cursă la început, unde a intrat în cel mai buclucaș viraj cu prea mult avânt și prea direct. Dar ocolul a trezit-o și de acolo alunecarea i-a fost lină, iar ritmul virajelor a venit de la sine, fără efort aparent. Când și-a văzut avantajul, s-a ghemuit pe schiuri într-o retragere în sine neașteptată, care a explicat foarte elocvent cât de mult o afectase rezultatul din Courchevel.

Lienz celebrează astăzi 50 de ani de la prima prezență în Cupa Mondială. Și chiar dacă apoi a durat 28 de ani până când stațiunea austriacă să își câștige locul fix în calendar, atunci, la prima cursă, în 1969, a fost singura dată când o americancă a câștigat slalomul uriaș. La 50 de ani distanță Mikaela are o șansă mare să îi calce pe urme lui Judy Nagel, o schioară la fel de precoce ca lidera schiului feminin.

A fost greu azi în Lienz. Pista este abruptă, dar traseul cu capcane și cu un marcaj foarte direct în pasajele extrem de înclinate a triat sever valorile. Poarta de care vă ziceam era pe un dâmb sub care fetele au rămas destul de des în aer, în imposibilitate de a schimba direcția la timp pentru următoarea poartă. Nu s-a ieșit de pe traseu acolo, dar s-a pierdut timp, căci cu cât s-a zburat mai departe în direcția greșită, cu atât a trebuit frânat mai puternic și făcut un ocol mai mare. Iar în zonele înclinate nu toată lumea a îndrăznit să atace pe linia dreaptă. Iar cele care au îndrăznit au fost adesea pedepsite pentru riscurile asumate prin scoaterea de pe trasa rapidă, sau dezechilibrări ce au mâncat timp.

Marta Bassino (+0”61) a plecat prima din cabina de start și a reușit să păstreze bine balanța dintre risc și control. Doar Mika a întrecut-o. Federica Brignone (+0”74) a fost și mai bună la început. S-a luptat de la egal la egal cu americanca până la zidul final, unde două greșeli au coborât-o pe a treia treaptă a podiumului de la pauză.

Tessa Worley (+1”33) a dat tot ce a avut, dar nu a găsit fluența necesară pentru un loc mai bun. Petra Vlhova (+1”37) a greșit și ea la poarta de pe dâmb și a fost prea agresivă, mușcătura canturilor în zăpadă întârziind-o mult. Acestea au fost favoritele și m-am așteptat să fie în față.

Însă Coralie Frasse-Sombet (+1”42), Katharina Liensberger (1”56) și Clara Direz (+1”57), trebuie să admit că m-au surprins. Au atacat, au fost active, Liensi chiar a riscat nesăbuit de mult și s-au strecurat printre specialistele stabilite.

Dacă sunteți curioși ce s-a întâmplat cu performerele nou apărute în etapele precedente, Alice Robinson (locul 18; +2’27) și-a arătat lipsa de experiență, a riscat prea mult și pista a trimis-o în ocoluri, iar Mina Fürst Holtmann (14; +1’94) a părut intimidată de viteza ridicată și a tot încercat s-o reducă.

Aș vrea să spun că vom vedea o manșă secundă palpitantă, dar nu, podiumul e prea distanțat de restul lumii pentru a putea fi ajuns fără ajutor din partea fruntașelor.