Ce valori apropiate, am putea exclama după prima manșă a slalomului masculin din Zagreb. Între Ramon Zenhäusern, lider la pauză, și ultimul schior calificat sunt mai puțin de două secunde, adică aproximativ atât cât avea ieri avans tot la pauză Petra Vlhova față de Wendy Holdener, schioara de pe locul trei. Aparențele astea… E drept că Petra (la fel ca pe alocuri Mika) a schiat în altă clasă, dar a avut și unde să-și desfășoare talentele. Căci ieri, traseul a fost greu și aritmic. Pe când azi băieții au găsit porțile așezate ca la metronom. Și când nu-i nimic care să cearnă un pic grâul de calitate superioară, atunci avem în saci de-a valma grăunțe de tot felul.
O singură capcană am văzut azi, în același loc ca anul trecut și ca în anii dinainte, plasată un pic altfel azi. În partea superioară, pista Sljeme e traversată de un drum. Schiorii vin de pe abrupt și dacă vin drept și nu-s atenți, drumul plat are efect de trambulină. La vreo trei metri sub drum a fost o poartă roșie, după care imediat a trebuit cotit strâns spre dreapta. Pentru o trecere ideală, virajul trebuia pregătit devreme. Atâta doar că cei aruncați în aer în vreme ce întorceau deja schiurile spre dreapta au avut probleme în coborârea până sub poarta roșie.
Nu toate abandonurile pot fi puse pe seama combinației cu bucluc, dar cam două treimi din ieșirile de pe traseu acolo s-au întâmplat. Cu tumbe, cu piruete, sau simple ratări de poartă. Mai mult de atât, tot din cauza acelei porți, Alexis Pinturault (locul 14; +1’12) a fost descalificat de două ori și recalificat tot de două ori. Francezul a făcut acrobații în aer. Când a văzut că zboară prea sus, a zvâcnit un pic din piciorul drept, l-a încolăcit în aer în jurul porții și a trecut-o zburând, dar totuși regulamentar, lucru ce nu s-a văzut din toate unghiurile.
Insist asupra acestei porți, căci în rest n-a fost nimic memorabil. S-a mers în general ceas, în ritm de allegro până la presto, iar unii dintre băieți au obosit spre final mai mult decât alții.
Ramon (57’’49) a fost perfect din toate punctele de vedere. Este impresionant cum a reușit băiatul acesta de doi metri să nege toată teoria antrenorilor care îi recomandaseră un viitor de aur doar în probele de viteză. În loc să se încurce în propria lungime, o folosește pentru a crea din corp o pârghie cu care accelerează mai mult decât adversarii.
Michael Matt (locul 2; +0’’07), tot înalt, dar nu chiar de doi metri, a schiat și el excelent. Ba chiar cu un plus de agresivitate, dar el s-a clătinat un pic la drumul de care vă ziceam, rămânând pentru câteva secunde într-un picior.
La Linus Strasser (3; +0’’18) nu s-a așteptat multă lume să schieze așa de bine. Poate doar reporterii germani să fi sperat de la el să facă minuni. Neamțul despre care știm că are o viteză de bază peste medie se descurcase bine și în Levi. Numai că ulterior s-a accidentat rău la mână, ceva fracturi operate ce l-au împiedicat să mai boxeze porțile. Doctorii îi recomandaseră o pauză de 8 săptămâni. Asta ar fi însemnat să rateze tot ianuarie, luna specială a slalomului. Linus nu s-a împăcat cu ideea, ci de cum a văzut că nu-l mai doare pumnul așa tare s-a îndopat cu calmante și a ieșit la antrenament. Tare fericit a fost, căci tare bine a mai mers și el.
Clement Noel (4; +0’’27) și-a pierdut și el timpul lipsă tot la drum, cu o greșeală mai mare, căci a riscat prea mult. Dar șansele la victorie sunt încă bine mersi, aproape la fel de prospere ca la începutul cursei. La fel ca pentru Manfred Mölgg (5; +0’’31) și Andre Myhrer (6; +0’’36), veteranii care au ținut steagul sus în Zagreb. Manuel Feller (7; +0’’50), proaspăt revenit și el după o criză de hernie de disc, a schiat ca cel mai sănătos dintre băieți. Agil, agresiv, și foarte, foarte precis. A obosit însă spre final, altfel ar fi amenințat oamenii de pe podium mai serios.
O mențiune specială pentru băieții de pe locurile 8-10: doi italieni tirolezi, tânărul și talentatul Alex Vinatzer (+0”82, remarcat deja anul trecut), și schiorul de uriaș Simona Maurberger (+0”96), care și-a extins excelent specializarea, la fel ca slovenul Zan Kranjec (+0”99).
Henrik Kristoffersen (locul 21; +1”50) nu știu ce a făcut. A schiat de parcă traseul era greu, și a pierdut enorm de mult timp, așa că îl vom vedea atacând nebunește în manșa secundă. N-ar fi prima dată în acest sezon când reușește să răstoarne clasamentul, dar azi cred că-i va fi greu. Și gata cu scrisul, că începe manșa a doua!
Schi alpin. Deocamdata. 