Supriză în Sölden

Când Alexis Pinturault (+0’’15) a trecut linia de sosire al treilea, în spatele lui Zan Kranjec (+0’’06) și a lui Henrik Kristoffersen (+0’’10), prima manșă a căpătat aerul de normalitate a sezonului trecut. Favoriții erau în frunte, despărțiți doar de sutimi, tinerii promițători – Luca Braathen (locul 5; +0’’24), Loic Meillard (6; +0’’28) și Marco Odermatt (7; +0’’31) într-o excelentă poziție de atac pentru manșa secundă. Da, la asta ne-am așteptat.

Apoi a schiat Gino Caviezel (1’08’’13) și ne-a luat prin surprindere. Pe mine, pe orfi, pe el însuși. Căci deși știa că merge bine la antrenamente, nu își închipuise că ar putea să-i întreacă chiar pe toți. Dar a ales cartea riscului total, care l-a pus pe prima poziție și pe panta de început și in platul final, iar la mijloc, atunci când virajele i-au devenit prea strâmte a fost suficient de iscusit ca să iasă rapid din dificultate.

Zan Kranjec schiase superb pe zid și fusese cu o jumătate de secundă mai rapid decât elvețianul, dar după cum poate vă amintiți din sezoanele trecute, atât la fete cât și la băieți, cursa din Sölden se pierde pe lungul pasaj plat de la final. Ultimele porți ale zidului trebuie folosite drept catapultă, căci de accelerat nu se mai poate în ceea ce urmează.

O excepție a acestei reguli ne-a fost prezentată de Pintu. Francezul a făcut o boacănă la mijloc. Tot de la riscul mare. Culcat prea mult pe șold într-un viraj, nu i-a mai dat bustului timp să prindă picioarele din urmă la următorul. Rămas mult pe spate, poate spune merci preparatorului fizic. Redresarea impresionantă l-a ajutat să rămână pe traseu. Iar timpul final ar trebui să dea fiori adversarilor, căci sigur a fost extrem de rapid în rest.

Dacă vi se pare că Henrik e schimbat, atât fizic, cât și la stil (vă aduce aminte de cineva?), nu vă înșelați. Norvegianul s-a antrenat la sală ca apucatul și a acumulat șapte(!!!) kilograme suplimentare de masă musculară. Sunt curioasă cum va merge la slalom, căci acolo trebuie schimbat și mai mult la stil pentru a-l adapta noii conformații corporale.

În rest, pot să vă mai spun că puștiul Braathen va câștiga globul disciplinei când va deveni mai constant, Loic Meillard are aceeași finețe ca sora lui, iar Marco nu m-aș mira să facă ochi dulci globului mare.

Până să vedem cât de Mafalda sunt, haideți să ne bucurăm de manșa secundă. Va fi palpitantă rău de tot!