Nu mi s-a părut ieri că Mika ar fi arătat rău în manșa secundă. Sigur, încă nu are instinctul de prădător reglat, dar a schiat solid, nu și-a prins urechile în capcane și a fost mai rapidă decât toate, mai puțin Petra. De aceea, traseul marcat de antrenorul ei astăzi în prima manșă a celui de-al doilea slalom din Levi m-a surprins. De ce a crezut că ceva ușor i-ar prinde mai bine elevei sale, rămâne un mister. E drept, la interviuri Mika e încă foarte marcată de decesele din familie, s-a antrenat mai puțin decât adversarele din cauza accidentării de la spate, dar câteva probleme mai de olimpiadă puse de traseu, ar putea s-o aducă mai repede la nivelul dinainte.
Am avut așadar un traseu foarte ușor. Mai ușor și decât cel din prima manșă de ieri, și astfel fetelor mai iscusite le-a fost mai greu să se desprindă de rest. Dar din nou am avut ca subiecte de interes cum se schiază în plat, mai ales în partea de început a lui, și cât se riscă pe abrupt.
Dacă vă întrebați de ce unele fete pornesc atât de greu, răspunsul e relativ simplu. Cabina de start se află pe un dâmb mititel și fetele au doar trei porți pe el în care pot accelera. Orice pas greșit – și Mikaela Shiffrin a făcut azi la propriu unul – le lasă târându-se ca melcul cu un platou aproape drept în fața lor. Platul are la mijloc o înclinare mai puternică, unde mocăitele de la început primesc o nouă șansă să nu rateze toată cursa.
Abruptul ridică semne de întrebare și atunci când traseul e atât de regulat ca azi. Multe fete nu au estimat corect viteza cu care trebuia intrat pe el și au greșit la primele porți, alergând apoi în urma ritmului pierdut. Și desigur, dacă finișul e plat, ideal ar fi să se reușească păstrarea elanului luat pe abrupt. Nu multe schioare stăpânesc tehnica aceasta.
Petra Vlhova (54’’32) a deschis cursa de azi. N-a greșit și poate ar fi fost mulțumită de nu s-ar fi agățat scaiul Michelle Gisin de ea. Foarte autocritică în referirea la manșa învingătoare de ieri, Petra a povestit că a încercat azi să corecteze tot ce-i spusese antrenorul că n-a fost bine cu o zi în urmă. Dar, și a clătinat din cap, uite că n-a reușit să se desprindă, deci trebuie să meargă mai bine în manșa secundă.
Michelle în schimb a fost cea mai fericită. ”Niciodată n-am mai terminat o manșă de slalom între primele 3“, a zis ea și mai că ar fi vrut să o îmbrățișeze pe reportera orfă.
Platul elvețiencei n-a părut strălucit când comparația s-a făcut între ea și Petra, dar s-a dovedit solid (al 7-lea timp) când a devenit timp de referință pentru manșele adversarelor care au urmat-o. Totuși abruptul a scos-o deasupra. A schiat ignorând înclinația. Linia cea mai bună e drept la vale, și așa a ales să meargă accelerând într-atât încât spre final o movilă a devenit trambulină și m-am temut să nu aterizeze afară de pe traseu. Dar nu, s-a regrupat repede, a trecut linia de sosire și s-a bucurat nespus.
”Am văzut imediat că e verde timpul, e drept, cu 0.0, dar contează că e verde, nu?“ Mi-ar plăcea, dar nu cred că o va putea învinge pe Petra azi dacă slovaca nu greșește. Căci în vreme ce Petra a considerat egalitatea din prima manșă un afront, Michelle a văzut-o drept cel mai mare succes. Petra va schia cu dorință de revanșă, Michelle va privi drept bonus orice lucru bun care se va întâmpla în manșa decisivă.
Podiumul provizoriu e completat de Wendy Holdener (+0’’23). Coechipiera lui Michelle ar fi putut să le egaleze pe cele două fruntașe de ar fi mers fără greșeală. Dar Wendy s-a lăsat surprinsă de intrarea pe abrupt, și a trebuit să corecteze trasa după primele porți.
De Mikaela Shiffrin (locul 4; +0’’37) v-am zis deja că a făcut la început o demonstrație de schi fond fără să fie nevoie. Dar nici pe abrupt n-a strălucit. A lungit primele viraje, semn clar că nu s-a simțit confortabil pe traseul rapid al propriului antrenor. Și iac-așa n-a mai prins podiumul.
Nici Katharina Liensberger (6; +0’’57) n-a reușit să repete prestația de ieri. Tot așa, surprinsă că a ajuns deja la abrupt, s-a înclinat prea mult în primul viraj, nu l-a încheiat la timp și apoi a avut de tras ca să ajungă iar pe linia ideală.
La Mina Fürst Holtmann (7; +0’’60) m-am așteptat să se întâmple la fel. La fel ca ieri, și la fel ca toate norvegiencele, Mina a zbârnâit în plat (doar Wendy a fost mai rapidă), dar mers mai clătinat pe abrupt.
Cu foarte mici diferențe la fel sună și descrierea curselor celorlalte fete, începând cu Laurence St. Germain (5; +0’’55), dar adevărul e că Michelle a schiat atât de bine pe abrupt încât a făcut bârne din paiele rătăcite în evoluțiile adversarelor. Așa că nu vă mai povestesc despre nimic în afară de cursa unei fete pe care n-am văzut-o. Dar pe care abia aștept s-o văd. N-am văzut-o fiindcă a purtat numărul 63 pe tricou!!! Vreau s-o văd fiindcă le-a făcut o bucurie gazdelor, și fiindcă are doar 17 ani! Rosa Pohjolainen o cheamă.
Schi alpin. Deocamdata. 