Reprezentativ

Minciuna federală poartă fustă scurtă

Update: După audiențe si negocieri ieri la Ministerul Sporturilor și la guvern, federația și-a schimbat poziția în privința Aniei Caill și azi a înscris-o în sfârșit la Mondiale.

Articolul original:

Și știți cum e, cu ochii la minijupă nu mai contează dacă-s picioarele lungi sau scurte. Se plimbă minciuna prin toată țara, din birourile COSR și ale Ministerului Sportului până în casele noastre având trecerea facilitată de reproducerea ei în mass-media.

S-a împământenit în presa noastră preasfântul drept la replică. Nu-i neapărat rău, însă nu ar trebui să înlocuiască niciodată o verificare corectă a situației. Altfel rămâne bârfă instituționalizată, ăla a zis una, celălalt a zis alta și în această gâlceavă ordinară victimele nu au nici o șansă, deoarece acuzații au întotdeauna al doilea cuvânt, cel care rămâne.

Se pare că nu toată lumea a observat, dar trăim vremuri în care căutarea de informații a devenit floare la ureche. Și ce facem noi atunci? Păi dacă tot suntem la un click distanță de adevăr, ce sens are să mai deschidem linkul. Lărgim urechea în direcția din care vine bârfa, că sigur a verificat altcineva dacă-i gogonată spusa, altfel n-ar da-o mai departe. Sau stăm timorați în fața celor care-și dau aere competente și plecăm capul convinși că nu avem cum să apreciem ce este corect și ce nu.

Nu voi sta la polemici. În loc să intru în gâlceavă cu părțile, voi prezenta celor care au minte și sunt dispuși să o supună la un pic de efort toate datele pe baza cărora își pot forma singuri părerea despre cine are dreptate în scandalul de la FRSB legat de participarea sportivilor noștri la Campionatele Mondiale de schi alpin.

Scandalul

În urmă cu o săptămână au fost trimise la FIS listele schiorilor selectați. La fete apar două nume: Diana Rențea și Ioana Maria Constantin, două junioare talentate. Nu apar însă nici Ania Caill, nici Iulia Benga. Amândouă au protestat în urma neînscrierii lor, justificând protestul prin pozițiile mai bune în clasamentele oficiale FIS. Nici una dintre ele nu a contestat dreptul junioarelor de a fi prezente. Protestul Aniei a fost oficial prin adresă trimisă Ministerului Sporturilor. Neoficial mama ei a protestat în fața Ministerului Sporturilor. Iulia a scris o postare pe facebook.

Puiu Gașpar a trimis drepturi la replică celor care au scris sau transmis știri legate de protestul Danei Caill și bănuiesc că dacă a fost întrebat de Ministerul Sporturilor le-a răspuns ceva similar și lor. Răspunsul către presă are trei axe: prima zice că Ania e foarte slabă și clasamentele FIS nu reflectă valoarea ei, a doua zice că Ania nu a respectat regulamentele federației române, iar a treia zice că federația se concentrează acum doar pe probele tehnice și pe tinerii de viitor, nemaisusținând deloc nici probele de viteză, nici schioarele peste o anumită vârstă. Legat de vârstă: pe Ania a încetat să o susțină în 2017, când schioara noastră avea 21 de ani. Acum are 25. În schimb Puiu Gaspar afirmă că ar avea programe pentru dezvoltarea generațiilor de perspectivă.

Care sunt de fapt criteriile de selecție?

Nimeni nu știe, deci voi trece rapid peste punctul 2. Pe site-ul federației nu există nici un document din care să reiasă ce criterii speciale trebuie îndeplinite de un schior pentru a participa la competițiile de nivel înalt. Nu există nici un document care să reflecte decizia de a nu mai susține schiorii seniori, sau probele de viteză. De fapt nu există nici un proces verbal al ședințelor tehnice. Acestea sunt de interes public, sunt susținute din bani publici și ar trebui să fie accesibile publicului. Nu sunt.

Am făcut un tur al federațiilor din Europa, USA și Canada. Nu toate evident, ci doar acolo unde limba vorbită poartă o asemănare cu cele pe care le înțeleg. Peste tot pe unde am umblat, am găsit toate deciziile care privesc sportivii, inclusiv criteriile de nominalizare pentru Mondiale. În funcție de nivelul sportivilor dintr-o anumită țară, criteriile variază de la podiumuri de Cupă Mondială, clasări între primii 8, 15, sau 30 în Cupa Mondială, până la un anumit barem de puncte FIS. Peste tot unde este folosit baremul, se pretinde un punctaj mai bun la probele tehnice decât la cele de viteză. Nicăieri participarea la competițiile naționale organizate în afara umbrelei FIS sau includerea în lotul național (Lara Gut a concurat ani buni din afara lotului elvețian) nu sunt criterii de selecție. Să zic ca la noi la nimenea?

Motivul pentru care federațiile sunt mai exigente cu probele tehnice e simplu: la viteză e mai greu pentru schiori să-și îmbunătățească coeficientul FIS. Atunci când trebuie acordate penalități din oficiu pentru că prea puțini schiori au terminat cursa, acestea sunt: DH 330, SL 165, GS 220, SG 270, AC 270. În formula de calcul a punctelor din schiul alpin raportul între bazele de referință este la fel de mare: DH 1250, SL 730, GS 1010, SG 1190, AC 1360. Ania schiază DH, SG și AC, deci exact disciplinele unde este mai dificil să își micșoreze penalizarea.

Motivul pentru care competițiile naționale nu sunt criteriu special de selecție e că peste tot în afară de România aceste competiții sunt înscrise în calendarul internațional oficial. În România nu sunt. De altfel România organizează competiții (neomologate FIS aproape în exclusivitate) doar în probele tehnice. Pentru cele de viteză pretinde că nu are condiții. În schimb Belgia, Olanda, Marea Britanie au condiții. Cum procedează? Închiriază pistă în Franța și își organizează acolo campionatele naționale la toate disciplinele. Ungaria le ține în Austria. Și tot așa. Doar la noi nu se poate.

În nici una din celelalte țări pe care le-am documentat (și sunt aproape 20) nu există obligativitatea participării la naționale. Programul competițional internațional este foarte încărcat și nimeni nu vrea să riște accidentarea celor mai buni schiori din pricina oboselii acumulate. Și acum ajungem la întrebarea capitală.

Este Ania cea mai bună schioară din România? Și ce-i cu punctele astea FIS?

Spre deosebire de alte sporturi de iarnă, inclusiv din cadrul FIS, la schi alpin există o ierarhie universală în fiecare disciplină. Ținând cont că întrecerile sunt grupate în patru categorii de dificultate, iar la curse participă schiori de valori diferite, s-ar putea să existe un scepticism în această privință. Dar soluția este simplă.

În primul rând trebuie să diferențiem între punctele FIS de cursă, și coeficientul FIS al schiorului, coeficient care exprimă valoarea lui și poate fi văzut ca ceva similar coeficientului ELO de la șah, dar care în loc să răsplătească schiorul mai bun, îl penalizează pe cel mai slab.

Până să ajungem la cum se calculează acest coeficient trebuie să înțelegem cum de punctele de cursă reflectă cu un grad mare de obiectivitate adevărata valoare a fiecărui schior.

Punctele FIS de cursă

În primul rând, categoriile de întreceri mai joase au o penalitate de start corespunzătoare nivelului. De exemplu etapele de categorie Cupă Mondială (aici sunt incluse și Campionatele Mondiale, și Jocurile Olimpice) au o penalitate de pornire 0.00. În Cupa Europei aceasta este 15.00 (Campionatele Mondiale de juniori sunt în aceeași categorie), iar în cursele FIS este de 30.00. La nivelul cel mai de jos sunt cursele ”citadine“, dar la ele n-am fost niciodată curioasă să văd punctajul.

Fiecare participant la o cursă primește automat penalitatea acesteia, la care se adaugă propria lui penalitate. Formula de calcul este chiar mai deșteaptă și mai rafinată decât cea de la șah. O puteți găsi pe pagina de la FIS cu punctajul. Penalitatea pentru fiecare schior consideră următorii factori:

  • întârzierea față de învingător, calculată în raport cu timpul total al învingătorului (aceasta asigură corectitudinea atunci când traseele au lungimi diferite)
  • valoarea celor mai buni cinci schiori care termină între primii 10 – asta înseamnă că dacă la cursă sunt schiori buni care trag să fie între primii, cursa are un nivel de penalitate scăzut pentru primul loc, dacă schiorii buni nu merg bine, sau concurența este de nivel scăzut toată lumea e penalizată aspru (în acest mod se asigură că nimeni nu poate face puncte puține concurând împotriva unor adversari mult mai slabi)

Juniorii sunt protejați printr-un articol în care se specifică explicit că la întrecerile dedicate doar lor (cu excepția campionatelor naționale de juniori) nu pot participa seniorii. Cu aceste curse primesc șansa de a concura la competiții unde nu vor fi sufocați de diferența de nivel. Celelalte concursuri sunt deschise și formula de calcul a penalității (punctele FIS) are grijă să fie totul echitabil.

După cum zic americanii (aici și aici): ”Punctele sunt folosite în schiul de performanță din cauza caracterului unic al acestui sport. Nu există un standard precis definit pentru valoarea competitorilor, pista sau traseul pe care se concurează. Punctele FIS sunt gândite în așa fel încât să permită variabilitate în numărul și valoarea concurenților de pe tot globul, folosind aceeași scară.“

Punctele FIS ale fiecărui schior (coeficientul)

La mijlocul fiecărui an, se trage linie și se calculează o bază a coeficientului făcând media între cele mai bune două penalități obținute de fiecare schior în cursele omologate de către FIS în ultimul an. Această bază se ajustează regulat (o dată la două săptămâni) luând în considerare rezultatele și mai bune nou apărute. Dar de fiecare dată se iau în considerare doar cele mai bune două  rezultate.

Dacă un schior nu mai concurează la o probă timp de un an de zile, la baza din iulie se adaugă 50%. Cum Ania nu a mai concurat la slalom din 2014, coeficientul ei a ajuns acum la aproape 500. Asta nu înseamnă că Ania e slabă la slalom, ci că nu a mai concurat de 7 ani. Majoritatea vitezistelor nu fac slalom. Multe nu fac nici slalom uriaș și e un lucru normal.

Coeficientul FIS reprezintă așadar recordul personal al sezonului pentru fiecare schior.

Acest coeficient reprezintă criteriul pentru absolut tot ce este ierarhie la FIS. Conform lui se acordă numerele de start. Schiorii cu coeficient mai slab pornesc la urmă, fiind dezavantajați față de cei mai buni. De aceea progresul nu poate veni brusc și tot de aceea pe măsură ce un schior participă la competiții din categorii mai mai ridicate e tot mai dificil să obțină punctaj FIS scăzut.

Când se analizează performanța, criteriul este tot coeficientul FIS, sau punctele obținute în cursă. Progresul este vizibil dacă pe fiecare categorie de concurs separat, graficul punctelor are un trend descendent. În afară de cazul în care se ajunge în top 30, poziția ocupată în concursuri reprezintă un criteriu subiectiv de evaluare, ignorat total de FIS.

Poziția ocupată în ierarhia dată de coeficientul FIS este în schimb un criteriu de bază, a cărui obiectivitate e dată de formulele de calcul ale penalităților. Când FIS decide cotele de participare la competiții, analizează clasarea schiorilor fiecărei națiuni. Top 100, top 150, top 300, indiferent de disciplina de concurs.

Când FIS decide către ce națiuni îndreaptă fondurile menite să stimuleze performanța, analizează tot acest clasament pe discipline, fără să avantajeze vreuna din discipline. Când decide pe cine să sprijine financiar, folosește același criteriu.

Când FIS decide normele de calificare și dreptul de participare la diverse competiții, coeficientul FIS al schiorilor e decisiv.

Concluzii

Prin urmare coeficientul FIS și ierarhia în oricare dintre discipline sunt sfinte la federația internațională. Nu și în viziunea lui Puiu Gaspar. Atâta doar că atunci când spune că punctele făcute la o întrecere cu multe junioare nu au valoare, își trădează ignoranța referitoare la modul de calcul al acestor puncte. La fel și când crede că dacă o cursă e mai scurtă penalitatea e automat mai mică. Și aceeași necunoaștere e afișată cu aplomb și când așteaptă ca sportivii să își bată sau măcar egaleze recordul de puncte la cele mai dificile competiții din calendarul competițional. Cât timp nu ne dovedește că înțelege cum se evaluează performanța la schi alpin, propun să ne luăm după FIS.

Situația fetelor noastre la momentul de față este următoarea:

DH SL GS SG AC
Pcte Poz. Pcte Poz. Pcte Poz. Pcte Poz. Pcte Poz
Ania Caill 40.78 86 491.85 3303 93.72 1412 38.58 111 999.99 919
Iulia Benga 102.75 1475 153.6 2234
Diana Rențea 121.36 1808 143.41 2128 161.4 1107 237.3 629
Maria Ioana Constantin 131.75 1983 151.8 2215

Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Am pus linkuri spre paginile FIS ale fetelor, unde puteți vedea evoluția lor și cât de mult sau de puțin concurează.

După cum se vede, Ania este clar deasupra celorlalte fete ale noastre la trei din cinci discipline, inclusiv la una tehnică. La coborâre și super-G este direct calificată datorită coeficientului FIS. La uriaș nu este calificată încă, așa că nu plănuia să participe la întrecerile mondiale. Mai mult decât atât, contrar celor afirmate de Puiu Gaspar, Ania a făcut progrese importante în ultimii ani și în întrecerile din primele două categorii valorice. În Cupa Europei a obținut anul trecut un podium, premieră absolută pentru schiul alpin românesc, iar acum a punctat deja din prima etapă. Iar sâmbătă, Ania obținut cel mai bun rezultat al ei în Cupa Mondială, unde a scos o penalizare de doar 50 de puncte FIS! Precedentul ei record era de 63 de puncte, obținut tot în Crans Montana acum un an. Pentru a înțelege ce promit aceste 50 de puncte: la un an după ce Edit Miklos a făcut rezultate similare în Cupa Mondială au venit și primele clasări de top30 și cu ele România a intrat în clasamentul națiunilor!

Înapoi la celelalte fete. La slalom, Iulia este într-adevăr cea mai bună din țară. Diana Rențea este prima la combinată, dar din păcate coeficientul FIS este prea ridicat și nu are drept de participare, după cum nu poate lua startul nici la super-G, unde i-ar trebui sub 80 de puncte FIS.

După cum vedem, dacă ar participa, Ania nu ar lua locul nimănui. Nici Iulia n-ar lua locul nimănui, căci la probele tehnice fetele noastre, din cauza poziției joase în clasament vor trebui să treacă mai întâi prin calificări, unde sunt admise 4 concurente pe națiune. Cea mai bună dintre ele plus eventual încă una dacă prima e în top25 ar urma să ia startul în cursa mondială. De ce federația română nu-și dorește să le aibă pe cele mai bune fete ale noastre în concurs, rămâne un mister inclusiv pentru FIS.

Și încă un fapt mărunt: Puiu Gaspar vrea să investească în junioare, și nu să irosească banii pe Ania. Ce nu zice este că federația nu ar trebui să scoată nici un ban pentru înscrierea ei la Mondiale. Este singura schioară din România pe care FIS ar răsplăti-o pentru clasamentul ei asigurându-i sejurul în Cortina gratuit. Iar drumul și l-ar plăti singură, așa cum plătește oricum toate cheltuielile sezonului, la care contribuie doar clubul, sponsorii și familia ei. Singurul efort pe care ar trebui să-l facă federația pentru ca sportiva considerată de FIS ca fiind cea mai merituoasă e să scrie un email și să-l trimită. Atât!

Va urma curând și partea a doua: Cine îngroapă și cine salvează schiul alpin românesc?