Iată cum se deschide un sezon de schi alpin. Îți pui schiurile în picioare, te urci la start, îți învingi concurența în prima manșă, și apoi lași matematica să vorbească pentru tine. Cu 31 de probe în care are de fiecare dată șanse mari la podiumuri, dintre care multe vor fi victorii, Marco Odermatt e favoritul incontestabil la al doilea mare glob de cristal al carierei. Iar dacă trendul în calendar rămâne pe același curs de reducere a slalomurilor, elvețianul va ataca peste șapte ani recordul lui Marcel Hirscher. Matematica de care vă ziceam scrie negru pe alb: un Henrik Kristoffersen, sau un coleg tehnician are 21 de curse la dispoziție în acest sezon pentru a se impune, în vreme ce un Aleksander Aamodt Kilde, care păstrează titlul de cel mai bun schior de uriaș dintre viteziștii get-beget, are 22 de curse în care va lupta să se impună. Sper că v-am convins.
Iar acum, fără să ne mai batem capul cu cine va câștiga la final, putem să ne bucurăm de schiul superb pe care ne-au permis să-l degustăm în miez de toamnă schiorii de Cupă Mondială, pentru a ne face poftă de iarna din fața noastră.
După anularea cursei fetelor de ieri din Sölden (acum se caută în premieră înlocuire în calendar pentru ea), organizatorii austrieci au avut parte și de un strop de noroc, pista deteriorată de ieri înghețând peste noapte și prezentându-se bine la întâlnirea cu slalomul uriaș masculin.
Pe un traseu rapid, marcat de antrenorul Christian Mitter, austriac la origine, dar revenit la norvegieni după o escală de trei ani la compatrioatele sale, Alexis Pinturault (locul 8, +1”02) și-a pus în faptă planul de a deveni din nou agresiv în cursă. S-a ținut de el, dar n-a găsit echilibrul perfect, și câteva dezacorduri între rotația corpului și cea a traseului au semnalat că nu va rămâne în frunte.
Manuel Feller (5, +0”89) a reușit apoi cea mai bună manșă din carieră de pe ghețarul de acasă, păstrând o balanță bună între risc și cumpătare. Cu stilul lui de conducere a schiurilor pe o bază foarte îngustă, Manu e vulnerabil la greșeli masive, iar azi nu le-a făcut. O singură intrare prea directă la o poartă de pe abrupt l-a oprit din a prinde podiumul manșei, dar rămâne cu șanse pentru final.
Apoi a pornit Marco (1, 59”88) în cursă, le-a arătat primilor doi că e la alt nivel, schiind cu aceeași dezinvoltură de anul trecut, reacționând perfect la tot ce i-au pus traseul și terenul în cale, agresiv fără a da impresia că forțează, și în plus extrem de stabil pentru schiul în viteză pe care l-a etalat. Campion pur.
L-a urmat Henrik Kristoffersen (6, +0”95), care a deschis azi oficial parteneriatul cu Marcel Hirscher. A pornit binișor, dar la intrarea pe abrupt nu s-a mai putut ține de linia ideală pe care o desenase cu două minute mai devreme Marco. A tras de el și a continuat să stea aproape de elvețian până spre finalul zidului, unde însă nu s-a mai descurcat să-și ia elan pentru finișul plat, pierzând contactul cu liderul.
Zan Kranjec (3, +0”69) a fost surpriza pentru mine. Drept vorbind, după cursele de calitate ale primilor 4 schiori de la start, nu m-am așteptat nici la agresivitatea lui, nici la încăpățânarea de a nu renunța la ea. Când efortul e mare, și slovenul a pus mult efort în cursa sa, intensitatea tinde să scadă treptat. Nu și la el, a tras, a luptat și a riscat până la ultimul metru, și pornește în manșa a doua nu numai cu șanse mari la podium, ci poate și la o victorie.
De la Pinheiro Lucas Braathen (2, +0”41) am tot timpul așteptări foarte mari, și mă bucur că nu m-a dezamăgit. Pe o linie rotunjită (destul de apropiată de cea a lui Marco), pe care a putut menține permanent o viteză ridicată, la fel de relaxat ca liderul, și-a lăsat instictul să preia conducerea, impresionându-l cu prestația sa și pe elvețianul fruntaș.
Schi alpin. Deocamdata. 