Avantaj creat de antrenor?

Lena Dürr (54”48) a deschis prima manșă a primului slalom din Levi, s-a instalat pe primul loc și nu l-a mai părăsit. Nemțoaica nu arată cât de rapid merge. Schiul ei e mai degrabă elegant decât agresiv, dar se vede frumos fluiditatea mișcărilor, care la fetele care se tot proptesc în schiuri sub porțile din porțiunile abrupte, lipsește cu desăvârșire. La Lena totul pare dintr-o singură mișcare, și faptul că nu pune frâne, ci ține schiurile pe canturi doar pentru alunecare, o face pe cât de rapidă am văzut-o azi. Și n-a schiat perfect.

Foto: © Lehtikuva/via Reuters

Antrenorul ei a marcat în prima manșă un ac de păr chiar la intrarea pe zidul care prin înclinația lui face pista neagră chiar dacă nu pare. Iar sub acest ac de păr, care a invitat la îndrăzneală și viteză, au urmat porți ritmice cu schimbări de direcție, între care cam toate adversarele n-au crezut că se poate merge cu toată viteza. Așa că au tăiat-o frumușel, și au rămas la jumătate de secundă în spatele nemțoaicei. Lena în schimb a trebuit să corecteze ușor linia, căci ea chiar a fost prea rapidă. Dar s-a redresat rapid și a continuat cu aceeași ușurință a mlădierii, sperând la prima victorie a carierei. Are nervii suficienți de tari ca să nu cedeze? „Vom vedea”, a răspuns ea râzând la interviu. Dar a mai zis acolo ceva. În ultimele două săptămâni, antrenorul i-a tot pus trasee asemănătoare. Deci a creat condițiile propice pentru această șefie la jumătate. E Lena acum cu adevărat deasupra dominatoarelor ultimelor multe sezoane? Răspunsul îl vom primi abia în manșa a doua, marcată de Mauro Pini, antrenorul Petrei.

Anna Swenn Larsson (locul 2; +0”45) s-a apropiat cel mai mult de lideră, cu stilul ei din nou agresiv. Acum două sezoane, Anna a avut o grămadă de ghinion. Mai întâi, un antrenor din echipa suedeză a fost testat pozitiv la covid, și echipei nu i s-a permis să concureze în Levi. După câteva săptămâni Anna a făcut chiar ea covid. Și când să zică gata, revine la ce fusese, s-a accidentat. Sezonul trecut a schiat, dar cumva nu a mai găsit calea spre viteza de altă dată. Azi în sfârșit, a mai strecurat câte o greșeluță în evoluție, dar nu renunțat nici o clipă la atac. Ironic, Anna a fost una dintre puținele concurente din elită care nu s-au antrenat în Levi în ultima vreme.

Despre veteranele ce o urmează în clasament, aș putea să vă povestesc separat. Că Mikaela Shiffrin (3; +0”55), din prudență, a pregătit porțile de sub acul de păr de pe o linie prea înaltă, că Petra Vlhova (4; +0”57) a făcut, din prudență, viraje foarte scurte și apăsate, că Ana Bucik (5;+0”61) și Wendy Holdener (5; +0”61) au ținut, tot din prudență, schiurile complet în frâu. Dar vedeți voi, vinovată pentru întârzierea lor, a fost până la urmă doar prudența provenită dintr-o estimare greșită a dificultății unui anumit pasaj. Câți antrenori și-or spune acum: „v-am adus degeaba de atâta timp în Finlanda”?

Dacă tăierea inutilă a vitezei a fost laitmotivul majorității evoluțiilor, trei mândre apărute în cursă spre finalul sau chiar după terminarea transmisiei orfilor (pentru cei noi: ORF este televiziunea austriacă la care urmăresc eu cursele) au arătat cu totul altceva.

Zrinka Ljutic (7; +0”77) a început sezonul nou acolo unde l-a terminat pe cel trecut, și anume printre fruntașe. Campiona mondială a junioarelor a schiat cu mult avânt, a generat viteză, a zburat printre porți, iar greșeala de la final a făcut-o să clatine dezamăgită capul la sosire, înainte de a se bucura văzând rezultatul. Fără ea, ar fi stat cot la cot cu Mika și Petra. Croata are doar 18 ani și singura întrebare la care n-am încă răspuns este cât mai are până cucerește si senioarele?

Charlie Guest (9; +1”08) e o fată care schiază în același fel ca Lena Dürr: cu multă eleganță și fluiditate în mișcări. Încă nu e la fel de rapidă, dar asta a fost deja cea mai bună primă manșă a ei. Nimic n-a intimidat-o, n-a devenit pasivă ca mai experimentatele ei adversare, ci s-a grăbit spre sosire, unde în sfârșit a putut să-și salute mama de acasă. De când aștepta vecina lui Andy Murray să facă asta!

Despre Hanna Aronsson Elfman (8; +1”06) nu vă pot povesti, că n-am mai văzut-o. Mă uit la ea în manșa a doua. Sper să meargă la fel de bine.

Austriecele în grup și toate elvețiencele în afară de Wendy au schiat mult sub așteptări, așa că vă mai povestesc doar despre prima apariție a Albaniei pe lista de start a unei etape de Cupă Mondială. Fata nu s-a calificat, și nu e albaneză. A ajuns să concureze pentru Albania, fiindcă propria ei federație a refuzat cererea mamei de a o înscrie în Cupa Mondială la doar 15 ani. Miercuri a împlinit deja 16, și albanezii, din lipsă de alți schiori, evident, nu au avut nici o problemă în a depune înscrierea. Iar ea, drept mulțumire, a fost cât pe ce să se califice pentru manșa a doua (loccul 33; +2”59). O cheamă Lara Colturi și e fiica unui fost schior italian obscur din anii ’90, actual antrenor, evident mai bun decât schior, și a nimănui alteia decât a Danielei Ceccarelli. Mama e convinsă de talentul extraordinar al odraslei, federația albaneză i-a plătit astă vară un sejur sud-american, iar copila s-a întors cu 4 din cele 6 trofee scoase pe taraba: Cupa Americii de Sud la total, slalom, uriaș, combinată, precum și cu locul 2 în clasamentul general la SG. Asta îi asigură automat un loc de start în Cupa Mondială în toate disciplinele, deci mutarea la albanezi nu era necesară, decât poate din motive financiare. Sincer, nu m-am așteptat să termine atât de sus, căci deși astă vară la început și-a zdrobit adversarele, când au apărut fetele care schiază curent în cea mai de sus competiție, a rămăs la câte două-trei secunde în urma lor, pe trasee mai ușoare. Așa ca bravo ei pentru prestația de azi.

Publicitate