Mika face prima mutare

Până la urmă n-a ieșit nici măcar de un podium pentru Lena Dürr. Mikaela Shiffrin, Anna Swenn-Larsson și Petra Vlhova, toate au schiat de parcă fericirea lor veșnică ar fi depins de rezultatul de azi și au lăsat-o mult în urmă pe nemțoaică.

Levi’s Slalom | The Queen kicks off the season: Mikaela Shiffrin wins the first race of the seasonE interesant din ce perspective diferite privesc diferiți schiori dificultatea traseelor. Deși atât Katharina Liensberger, cât și Thomas Sykora (expertul orf) au convenit că traseele în ambele manșe au fost ușoare, ce dă gradul de dificultate e cu totul altceva.
Tom se uită de fiecare dată la pasajele cheie, sau cu capcane. Pentru el, un astfel de pasaj decide clasamentul, și privind din exterior lucrurile trebuie să-i dau dreptate. Există porți la care mai toată lumea greșește, sau dimpotrivă nu îndrăznește, și atunci cine face lucrurile altfel, cine găsește o soluție specială pentru acele porți, se ridică mult deasupra plutonului. Din perspectiva lui Thomas, manșa a doua a slalomului de azi a fost mai ușoară decât prima, fiindcă pur și simplu nu a avut deloc capcane, pe când prima a avut acul de păr de la intrarea pe abrupt, pe care s-a prins viteză și unde fetele nu au riscat. În partea a doua a întrecerii, intrarea pe abrupt s-a făcut cu câteva porți ritmice, urmate de un viraj lung la stânga, foarte bine integrat într-o rupere de ritm firească, cu reluarea pendulării imediat dedesubt în ritm de dans. Nimic în care să se încurce sau care să intimideze fetele. Ca urmare, impresia generală a fost că toate au schiat mai bine, lucru evidențiat până la urmă și de diferențele mai mici față de cea mai bună manșă.
Liensi în schimb a zis că prima manșă a fost mai ușoară, nu cu mult, deoarece a doua a avut mai multe combinații de slalom. Ei asta îi place, să schieze combințiile de porți specifice slalomului. Nu că ar fi fost ceva special, dar, manșa a doua a avut porțile un pic mai apropiate, lucru menționat și de Anna Swenn-Larsson, și virajele au trebuit un pic rotunjite, nemaischiindu-se la fel de direct ca în prima manșă. Trebuie spus și că ambele manșe au fost de partea rapidă a manșelor de slalom.
Katharinei Liensberger (locul 11; +1’’77) îi place de fapt să schieze porți strânse pe abrupt. Cu cât mai strânse cu atât mai bine, dar și dacă nu sunt atât de strânse, macăr să fie pe abrupt. Acolo unde plutonul e cu adevărat intimidat și schiază cu frâna trasă, Liensi știe să atace. N-a putut deloc să arate asta în prima manșă, în schimb a arătat-o în a doua. A scos al patrulea timp al manșei, dar întârzierea uriașă din prima, precum și platul sub-mediocru din a doua nu au ajutat-o să urce mult în clasamentul final. Dar dacă timpul ei din platul superior a fost pe undeva pe la coadă, abruptul i-a fost întrecut doar de Mikaela Shiffrin. Când vom vedea piste înclinate și dificile, acolo o vom pe vedea și pe austriacă luptând pentru podium și chiar victorie.
Performerele primei manșe de care v-am povestit, scoțianca Charlie Guest și croata Zrinka Ljutic au schiat din nou foarte bine, croata chiar mai mult de atât, dar amândouă au făcut până la urmă câte o greșeală ce le-a scos de pe traseu. Singurele ieșiri în decor, cauzate de riscuri prea mari.
Mina Fürst Holtmann (11; +1’’77), schioara cu al șaselea timp al manșei a îndrăznit și nu s-a lăsat abătută din a alege permanent linia cea mai directă spre vale în pofida multelor mici dezechilibrări de pe abrupt. Leona Popovic (10; +1’’70) are un stil foarte spectaculos, cumva asemănător cu Wendy, agresiv și extrem de dinamic, chiar dacă pe abrupt încă nu e foarte exactă. Thea Louise Stjernesund (8; +1’’38) e mai bună în plat, unde arată armonios, și alunecă de parcă abia atinge zăpada. Sara Hector (7; +1’’32), la fel, are rachete sub picioare în plat, iar pe abrupt luptă ca nici o alta. Poziția ușor lăsată pe spate e cea care-i creează probleme, pe care însă le rezolvă miraculos de fiecare dată prin cascadorii imposibile. Hanna Aronsson Elfman (9; +1’’44) zboară chiar mai repede decât Sara în zonele plate, dar e doar decentă pe abrupt. Remarcabilă totuși constanța cu care schiază bine, deși are doar 19 ani.
Și iaca-așa, cu curse frumoase și diverse s-a ajuns la elită. Sau aproape elită. Wendy Holdener (5; +0’’79) și Ana Bucik (6; +1’’21) terminaseră la egalitate prima manșă. Dar în vreme ce Wendy – recordmenă la locuri 2, recordmenă la locuri 3, obținute de schioare fără victorii în Cupa Mondială, fiind practic de două ori cea mai bună schioară care n-a câștigat vreo cursă – ține mai mult decât oricând să învingă măcar o dată, slovena nu crede că e la nivelul celorlate fete din top 7. Și e foarte mulțumită de locșorul ei printre atâtea premiante. Wendy, care a povestit că e primul an din ultimii 4 în care a fost în sfârșit sănătoasă între sezoane și s-a putut antrena fără probleme, a pornit ca din praștie, iar când viteza i-a luat din stabilitate, a luptat ca o leoaică pentru timpul ei (al cincilea al manșei). Ana însă s-a mulțumit să atace pe platuri, unde s-a simțit în siguranță, și a mers prudent în rest. Planul i-a ieșit, căci la trecerea liniei de sosire doar Wendy era în fața ei. Mulțumirea aceasta cu mai puțin o scoate din păcate din elită. Poate dacă ar fi avut-o pe Andreja Slokar între adversare în acest sezon, ar fi arătat mai multă ambiție.
În acest punct mai rămăseseră doar patru fete la start. Petra Vlhova (3; +0’’20) a pornit prima. Plat perfect, abrupt început cu o greșeală, a trecut departe de o poartă pe care n-a ajuns-o, a strigat fie ca urmare a încercării eșuate de a boxa, fie de frustrare, a ajuns pe o trasă mai joasă decât idealul, dar asta doar a ambiționat-o, căci de acolo până la final a atacat furibund și a bătut clar cel mai bun timp al manșei.
După prima manșă, Mikaela Shiffrin (1; 1’51’’25) spunea că trebuie să-și asume mai multe riscuri pentru a fi mai sus în clasament. Da, a forțat un pic în a doua. Da, a mers pe linia perfectă, cu dansul ei frumos în care nu e loc de greșeală. Dar tot nu a dat impresia că și-a asumat cu adevărat riscuri. A forțat doar cât a crezut că e suficient pentru victorie. A fost până la urmă un rezultat strâns, dar a învins cu cel mai bun timp al manșei. A zâmbit, s-a arătat fericită, dar ceva în ochii ei încă arată tristețe mai mult decât bucurie. Sper că e bine la ea în suflet și nu o să o vedem renunțând devreme la schiul de performanță.
Anna Swenn-Larsson (2; +0’’16) a suferit întotdeauna un pic pe abrupturi. Totuși nu atunci când traseele nu sunt prea învârtite. Iar azi l-a parcurs fără greșeală. Apăsări scurte pe canturi, ca să țină linia cât mai directă și spre vale și deși platul nu i-a fost mai bun decât al Petrei, a fost de ajuns pentru a o depăși pe slovacă. Nu și pe Mika. Dar tot a fost fericită să urce iar pe podium.
Și a venit rândul Lenei Dürr (4; +0’’75). Nu cred că a cedat în fața emoțiilor. Cred că mai degrabă și-a făcut un calcul în care jumătatea de secundă pe care o pusese între ea și adversare a cântărit mai mult decât în realitate. A schiat de parcă își chivernisea fiecare încercare de atac. N-a pierdut mult în plat, dar apoi nu a riscat nici un pic pe abrupt și avantajul s-a dus de parcă n-ar fi fost. Cât de circumspect a schiat ne spune foarte clar secunda întreagă pierdută doar pe sfertul trei al manșei.
Aceasta a fost povestea primei curse feminine a sezonului. Mika a egalat-o pe Petra la numărul de victorii din Levi. Dacă nu termină la egalitate mâine, una dintre ele va trece iar în frunte. Cele două manșe sunt programate cu un sfert de oră mai târziu decât azi, adică de la 11:15, respectiv 14:15.
Publicitate