Cea mai dificilă încercare pentru Ania

Când am întâlnit-o prima dată pe Ania Caill, ce m-a frapat la ea a fost intensitatea. Când am întâlnit-o a doua oară, m-a frapat același lucru. O știam din discuții, o știam din postările de pe facebook, care, nu știu de ce, îmi lăsau aceeași impresie de lejeritate veselă ca pe vremea când era încă liceeană. O fată voioasă, care o fi luând schiul și în serios, dar îl ia și în joacă.

Pe viu însă, Ania a fost all business. Ne-am văzut în decurs de câteva săptămâni, la concursuri din Austria. Era la începutul primului ei sezon cu Lionel Finance, cel mai bun din carieră. În Hinterstoder veniseră mulți

Publicitate

Absconsele influențe ale banilor

Vineri după ce nu s-a putut ține manșa de super-G a combinatei, juriul FIS a decis să considere super-uriașul de sâmbătă de două ori. Ca întrecere de sine stătătoare, dar și ca manșă secundă pentru combinată. Echipele au fost anunțate și totul a părut decis. Atâta doar că au intervenit organizatorii/sponsorii.

Cum? Să dăm premii duble pentru o singură cursă? În nici un caz, au spus ei și au rămas pe poziții toată după amiaza. În joc este de fapt ce

Schiorii noştri, singurele luminiţe în bezna schiului alpin românesc

Sezon de sezon, schiorii români au o unica şansă de ieşire la lumina rampei: la Campionate Mondiale, respectiv Jocuri Olimpice. Ochii publicului sunt doar atunci aţintiţi asupra lor şi cum de fiecare dată clasările, dacă ajung să se claseze, sunt în partea inferioară, tot oprobriul acestui public li se varsă în cap. Logic, căci ei sunt partea vizibilă a icebergului aproape complet scufundat, numit schi alpin românesc, dar nedrept.

Da, sportul acesta atât de drag nouă, celor care ţinem în viaţă acest blog, dar şi vouă, celor care îl citiţi, este jos. Foarte jos chiar. Motivele sunt multe. Dacă mi-aş pune mintea cred că aş putea scrie un mic tom cu lucrurile care nu funcţionează cum trebuie în România, dar în mare totul se rezumă la

Improbabilii norvegieni: Jansrud a invins in slalomul urias paralel in fata lui Svindal

Aksel Lund Svindal si Kjetil Jansrud au primit drept de participare la prima etapa de slalom urias paralel din istorie de pe primele doua locuri din cele patru prevazute pentru pentru cei mai buni all-arounderi ai Cupei Mondiale. Restul de 28 de competitori au fost specialisti – pe termen lung sau doar in prima mansa a etapei de duminica – ai uriasului clasic. Totusi, contrar oricarei logici bazate doar pe aceste fapte, cei doi norvegieni au disputat finala intrecerii. Si contrar trendului de pana acum, Jansrud si-a invins colegul clar, cu un avans de 22 de sutimi. Finala mica, ce i-a avut drept protagonisti pe Andre Myhrer si pe necunoscutul neamt Dominik Schwaiger, i-a dat castig de cauza suedezului.

Nu-i ski cross, e schi alpin: duelul Schwaiger-Pinturault din sferturi

Neserioasa, asa as califica competitia desfasurata in nocturna in Alta Badia la o zi dupa clasica slalomului urias de pe Gran Risa. Farsa e alt cuvant potrivit. De obicei incerc sa privesc cu ingaduinta

S-au pripit

Asa cum remarca si un cititor, directorii de cursa s-au pripit cand dupa inspectia de joia trecuta au anulat slalomurile din Levi. E adevarat ca si scepticismul organizatorilor a contribuit la aceasta. Prognoza meteo anunta temperaturi negative incepand cu ziua inspectiei. Acestea au intarziat si lumea s-a speriat. A doua zi, finalandezii au regretat deja anularea. Primii fulgi pornisera sa se legene spre partii. Acum Levi arata asa:

Iarna a venit in Levi la timp, oficialii FIS n-au avut insa rabdare

Numai bun pentru niste slalomuri maine si poimaine, nu credeti?

Din ceea ce s-a intamplat ulterior, a reiesit clar cine nu si-a dorit cursele. In vreme ce

Pe la noi prin pepiniera: despre bunele intentii si cum se pregatesc juniorii de FOTE

Se misca greu lucrurile in Federatia Romana de Schi si Biatlon, dar se misca. Celor trei schiori care ne reprezinta in intrecerile mari, Alexandru Barbu, Ania Caill si Ionica Achiriloaie, nu li s-a retras sprijinul, desi suntem abia la inceputul unui ciclu olimpic. Nu sunt rasfatati, insa nici neglijati. Salutara este flexibilitatea in aranjamentele de calatorie si sedere la evenimentele mari. La JO s-a mers in grup, s-a revenit in grup, ignorand specializarile schiorilor si calendarul de concursuri, care, vai noua, a omis sa tina cont de imobilitatea administrativa romaneasca. In plus, iarna aceasta toti trei isi vor putea duce antrenorii peste Ocean, la Campionatele Mondiale, fara a-si gauri conturile personale.

Dar cel mai frumos suna initiativa destinata urmasilor celor trei. Avem din nou o iarna cu FOTE. In Austria si Liechtenstein de data aceasta. Pentru care ne pregatim si noi! Asa ca in toamna (noiembrie) au fost stransi copiii potriviti ca varsta, nascuti in 1997-1998, si impreuna cu un antrenor, au fost trimisi in Austria, intr-un cantonament comun. De fapt au fost mai multi copii si mai multi antrenori, dar nu vreau sa divaghez. In lotul FOTE avem 10 copii plus un antrenor.

Timea Binder, Ilinca Bunea, Andra Caill, Mara Ciobanu si Luisa Narea sunt fetele. Attila Bencze, Andrei Cojanu, Bogdan Costea, Sebastian Grosu, Alin Tulburean sunt baietii. Dintre ei vor fi alesi la final cei cu sansele cele mai mari pentru o reprezentare cat mai frumoasa a Romaniei!

Vremea n-a tinut cu ei, dar copiii tot s-au bucurat de sansa de a fi pe zapada.

Stati, sa nu ne grabim. E un prim pas, si e bun. Dupa el a urmat un moment de orbecaiala. Sa nu ne panicam, vor mai veni si altele. Unele firesti, altele care ar putea fi evitate cu o farama de bunavointa.

Romania are alocate cate patru locuri pentru festivalul sportului tineresc european. Patru pentru fete, patru pentru baieti. Federatia a decis sa trimita doi. Fara a

Tinteste sus

Dedic aceasta postare tuturor celor care inca mai viseaza. Pentru ei, sau pentru copiii lor.

Imi place sa imi imaginez ca Allen Coliban e prietenul meu. Nu am facut nimic special pentru a-i dobandi prietenia. Am scris un articol despre situatia precara a schiului de performanta la noi, a venit, a comentat cu cap, l-am descoperit si redescoperit de cateva ori in initiativele avute si pe care le-a si dus pana la capat cu succes,  si cumva de atunci l-am trecut (fara sa-l intreb) in tabara prietenilor mei imaginari. 😀 Mai nou il folosesc fara rezerve de cate ori mi se plang oamenii ca nu se poate. Dupa cum probabil stiti si voi, sunt multi oamenii acestia care se plang. Blazarea ne pandeste nu numai dupa colturi de case, ci si prin rigole, dupa colturi de borduri. Practic ne impiedicam de ea la tot pasul. Si in marea aceasta de resemnare vine Allen si

Multumiri si o noua tema de casa

M-a intrebat un prieten bun la un moment dat: spre ce loc tintesti, realist vorbind? Eram pe la jumatatea perioadei de votare, pe un linistitor loc 15 sau 16. 16 cred, in fata mai erau doua bloguri la distanta accesibila si estimand diferentele dintre punctaje am zis 14. Ar fi fost o clasare buna, rezonabila, calificanta. Partia ajunsese acolo dupa un weekend de succes. De unde vineri toata lumea se scuzase ca doua zile nu vor putea vota si de la lucru, sambata si duminica a crescut numarul sustinatorilor. Ca a fost de la etape sau nu, nu stiu. Situatia s-a repetat in al doilea weekend si a escalat aiuritor in ultima zi de votare. E frumos sa va simt acolo undeva in netul cel mare, multi si devotati cauzei schiului. Si daca nu-i asa, nu-mi doresc o coborare cu picioarele pe pamant. 🙂

Sondaj de opinie

M-am jucat cat sa aflu unde-s provocarile si ce trebuie sa fac pentru a livra un comentariu audio acceptabil. Stiu ca am cativa prieteni care m-ar asculta in orice conditii, eu sunt mai carcotasa si pentru mine decalajul dintre imagine si sunet e prea mare. Experienta a fost interesanta din multe puncte de vedere, am deja o serie de intamplari hazlii, despre cum maestrul cofetar mi-a umplut studioul de transmisie cu fum

Pariul pe vechiul duel

Schiul alpin nu este un sport la care sa ajungi in varful ierarhiilor de Cupa Mondiala catapultat direct din anonimat, oricat de mare ti-ar fi talentul. Partiile trebuie simtite sub picioare in conditii de cursa macar de doua, trei ori pana sa ai incredere ca poti lasa schiurile drept la vale, fara macar umbra unui curmezis strecurat de siguranta atunci cand urmatoarea poarta se apropie prea repede.