Definitia binelui (articol despre Edit Miklos)


Esti bine?

E o intrebare la care spunem nu si daca ne curge putin nasul sau ne-a intrat o musculita in ochi si nu reusim s-o scoatem. Ba chiar si daca ne-au batut pantofii noi si tresarim cu grimase de durere de cate ori se freaca soseta de zona aceea rosie si sensibila de deasupra calcaiului. Continuă lectura

Opt secunde cat juma’ de veac


Trebuie sa-mi fac mea culpa. Nu mi-am propus sa scriu aici despre rezultatele schiorilor romani decat in contextul relevantei lor internationale. Asta nu inseamna orice concurs FIS cu participare romaneasca, caci concursurile la care participa ai nostri sunt de obicei prea insignifiante pentru a merita o mentiune. Situatia prezenta a schiului romanesc e cam asa: doua maini (poate sunt trei, dar nu cred) de schiori se zbat intr-o fundatura a performantei incercand Continuă lectura

Dansul revansei


Era acum doi ani in Aspen. Cursa se oprise si ramasese doar tipatul. Ascutit, croindu-si drum prin urechi astupate, prin ochi inchisi, prin nari, pe gura, prin pori, prin firele de par strabatute pana la radacina si apoi mai departe, sfredelind mintea si sufletul si inima. Urcand in sus pe partie si coborand-o pana in vale, agatandu-se de fiecare pom, pasare, gaza, om. In afara de unul Continuă lectura

Sindromul scaunului lipit de fund si progresul (ultimul capitol)


Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4

Sa ne retragem putin din mijlocul certurilor si sa privim de la distanta.

In prim plan ii avem pe cei trei. Kasper pe scaun, Lehmann jinduind la scaun, Schröcksnadel stand pe un altul, nou-nout, dar Continuă lectura

Sindromul scaunului lipit de fund si progresul (capitolul 4)


Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3

Gian-Franco Kasper are 65 de ani si oamenii in varsta tusesc des, dar accesul acesta nou a fost cauzat de o iritare ce-l supara doar de vreun an incoace. El e martorul (si adeptul, nu-i normal?) Continuă lectura