Cea mai dificilă încercare pentru Ania

Când am întâlnit-o prima dată pe Ania Caill, ce m-a frapat la ea a fost intensitatea. Când am întâlnit-o a doua oară, m-a frapat același lucru. O știam din discuții, o știam din postările de pe facebook, care, nu știu de ce, îmi lăsau aceeași impresie de lejeritate veselă ca pe vremea când era încă liceeană. O fată voioasă, care o fi luând schiul și în serios, dar îl ia și în joacă.

Pe viu însă, Ania a fost all business. Ne-am văzut în decurs de câteva săptămâni, la concursuri din Austria. Era la începutul primului ei sezon cu Lionel Finance, cel mai bun din carieră. În Hinterstoder veniseră mulți

Publicitate

Ania înainte de Jocuri

Atunci când federația „a uitat” s-o înscrie la timp pentru cursele din Lake Louise, Ania Caill s-a necăjit tare. Făcuse inclusiv aranjamente pentru antrenamente neoficiale. S-ar fi lipit la câte o echipă și ar fi schiat și ea pe traseul de coborâre amenajat pentru restul lumii. Avea de gând să testeze schiurile în condiții de zăpadă diferite, să își poată face mai bine strategia în concursuri. Nu că ar avea multe perechi. „Cum voi schia la Jocurile Olimpice dacă voi vedea o săritoare adevărată abia în Cortina?” a întrebat ea descurajată.

Pentru toți schiorii de nivel înalt, săptămânile din Lake Louise și antrenamentele pe care le fac zilnic la viteză sunt fundamentul pe care le stă sezonul. Ania a fost obligată să sară peste el. S-a lipit de echipa Andorrei, pentru că cei de acolo au zis, ok, poate veni să se antreneze pe traseele noastre, dar nu o antrenăm noi. A călătorit cu ei prin Europa, apoi și-a luat programul în propriile mâini și a încercat să se pregătească pe cât a fost posibil. Să reținem:

Mi-am dorit mai mult, am muncit mai mult

Nu e uşor să împac hobby-ul acestui blog cu viaţa de toate zilele. Dar de fiecare dată când participă români la întreceri şi le bat uşor la geam, invitându-i să ne cunoaştem şi să vă împărtăşim împreună experienţa trăită de ei, realizez ce privilegiu enorm îmi oferă scrisul despre schi. Sunt oameni frumoşi cei mai buni schiori ai noştri, deşi nu seamănă deloc între ei. Nici măcar surorile sau fraţii.

De Alexandru Ştefănescu auzisem de mult, şi tot timpul în care a crescut până să ajungă tânărul de astăzi m-am întrebat ce mai face. Concurând mai ales în România e dificil de estimat, căci rezultatele la aceste concursuri nu au

„Îmi aminteşte uneori de mine”

Între cele două slalomuri austriece, Kitzbühel şi Schladming, Marcel Hirscher şi-a făcut timp să-i acorde un interviu lui Matthias Nemetz, reporter pentru portalul online de sport laola1. Nu mai este tocmai actual, dar nici chiar depăşit, şi ne deschide poarta spre felul în care vede cvadruplul campion al Cupei Mondiale competiţia cu rivalii săi, felul în care se simte ca secund al lui Kristoffersen, răspunzând totodată şi altor întrebări, precum cea legată de continuarea manşei de slalom a combinatei după călcarea unei porţi, sau cum îşi face socotelile pentru păstrarea de resurse suficiente pentru ultima treime a unei astfel de competiţii, în care anduranţa joacă rolul principal la final. Interesant este şi răspunsul la întrebarea despre manşa decisivă fulminantă a tânărului norvegian, cu o zi înainte de a fi nevoit să prezinte şi el una asemenea.

Lectură plăcută!

Cum te simţi după locul 2?

Povestea lui Alexandru Barbu

Iata un film cu multe, multe, multe detalii despre Alexandru Barbu. Vizionare placuta!

Prima cursa, primele reactii

La inceputul lui noiembrie Ania Caill s-a alaturat unei echipe profesioniste de schi. A zburat la Copper Mountain, unde americanii au creat un centru de antrenament pentru viteza, laudat de toti cei care au fost primiti pe partiile sale. Indrumator ii este francezul Lionel Finance, colega Klara Krizova, vitezista ceha care anul trecut a punctat in cateva etape de Cupa Mondiala, iar schiurile i le prepara cu mare grija Ondrej Trcka, cel care a castigat increderea Klarei acum foarte multi ani si n-a mai parasit-o de atunci. Nemaiavand de acum alta treaba in afara de antrenamente, Ania a crescut de la o zi la alta, a inmugurit, iar acum mugurii au plesnit si la varful lor se intrevad florile succesului viitor.

Cum a ajuns aici?

Intre sezoane, mama Aniei, Dana Caill, a schitat planuri cu diverse variante de antrenament, dar solicitarile de colaborari fie au ramas fara raspuns, fie nu ii

„Sunt mai puternica dacat anul trecut”

De fiecare data cand scriu despre fetele noastre ma tem. In ele se imbina forta si fragilitatea, iar un cuvant nepotrivit ar putea rupe echilibrul dintre aceste doua laturi. Totusi parca la nici una dintre ele constrastul nu este atat de pregnant ca la Ania Caill. Ania absoarbe incurajarile celor din jur. Schiul ei devine tot mai stralucitor, pe masura ce creste convingerea ca face ce trebuie. Dar desi critica o ambitioneaza in general, scotand din ea o ferocitate ce o impinge cu mai multa viteza pe schiuri, ocarile repetate si nedrepte ii sting focul, intristand-o si cufundand-o intr-o apatie periculoasa.

Ania duce Romania pe zapada chileana

Cu ea am vorbit la inceputul toamnei, dupa revenirea din America de Sud. Cine o urmareste pe facebook stie ca e copilaroasa pana la induiosare, ca practica schiul cu bucurie si zambetul pe buze. La interviu ne-a aratat fata ei constiincioasa, serioasa si ambitioasa.

Inainte sa-i dau ei cuvantul,

„Un an de experienta si acumulari”

Fetele, Raluca Ciocanel si Andra Caill, nu au fost singurele reprezentante ale Romaniei pe care le-am invitat la o discutie asta vara. L-am bazait si pe Ionica Achiriloaie, care, ca de obicei, s-a aratat deschis si a povestit pe larg despre tot ce a insemnat sezonul 2014-2015. Intarzierea cu care apare interviul apasa doar pe constiinta mea.

Spre deosebire de fete, care isi croiesc incetisor drumul spre inaltimi strict in hatisul curselor FIS, unde se lupta pentru imbunatatirea punctajului, Ionica Achiriloaie isi inalta deja ochii spre diviziile superioare ale schiului alpin, el concurand promitator in

Ted Ligety ne impartaseste din secretele succesului la slalom urias

Americanul Ted Ligety a castigat prima cursa de slalom urias a sezonului, weekendul trecut in Solden. Ne povesteste aici despre cum e sa fii cel mai bun din lume la aceasta disciplina si despre furcile caudine prin care trece ca sa faca fata competitie. Campionul ofera si cateva lamuriri despre probele de viteza, la care nu aluneca la fel de lin ca la urias. Imaginile cu o camera montata pe casca sau pe piept sunt minunate si, nu stiu voi ce parere aveti, dar pe mine ma fac sa-mi doresc sa intram din plin in sezonul de schi alpin. Pe cine pariati pentru globul de la urias iarna asta?

Ganduri la finalul unor mari cariere

Rareori se intampla sa se retraga in acelasi timp atat de multi campioni mondiali si olimpici ca in acest an. Lista medaliatilor, deschisa inca inainte de terminarea sezonului de Mario Matt, caruia i s-au adaugat apoi Marion Rolland, Marie Marchand-Arvier (vicecampioana), Didier Defago, Dominique Gisin, Nicole Hosp, Andrea Fischbacher, Silvan Zurbriggen (vicecampion), si pentru cel putin un an Tina Maze, a fost completata intre timp de Kathrin Zettel, Jessica Lindell-Vikarby (bronz in Beaver Creek), Benjamin Raich, si destul de probabil Bode Miller. Oficial, americanul ia si el pauza un an de zile.

Nu ar fi frumos sa intram in noul sezon, entuziasmandu-ne de noii eroi, inainte de a ne desparti cum se cuvine de toti cei care ne-au atras simpatiile pana acum. Asa cum era de asteptat, anunturile retragerilor din activitatea competitionala au continuat si in perioada in care noi, muritorii de rand ne-am