Clasicele masculine continuă, fetele revin la viteză


Bad Kleinkircheim (Austria)
Sâmbătă, 13 ianuarie, DH SG feminin: 11:45
Duminică, 14 ianuarie, SG DH feminin: 12:15
Wengen (Elveția)
Vineri, 12 ianuarie AC masculin: 11:30 / 15:00
Sâmbătă, 13 ianuarie, DH masculin: 13:30
Duminică, 14 ianuarie, SL masculin: 11:15 / 14:15
Televizare: 
Pe Eurosport 1 și 1 HD toate cursele masculine, mai puțin slalomul combinatei (vineri), plus coborârea feminină. Toate celelalte manșe se transmit pe Eurosport 2 și Eurosport 2 HD.

.
După Adelboden urmează Wengen, cea mai veche și mai lungă coborâre din lume, plus cursele adiacente. După ce acum trei ani cursele din Bad Kleinkirchheim au fost anulate, stațiunea austriacă încearcă anul acesta să prezinte din nou una din cele mai dificile piste din circuitul feminin.

Primăvara de ianuarie face mai departe greutăți organizatorilor. Marți Continuă lectura

Reclame

Dome dublează pe Stelvio, Pintu în pole position


Manșa de coborâre a combinatei de astăzi a fost câștigată, la fel ca cea specială de ieri, de Dominik Paris (1’48’’71). De data aceasta îl însoțesc pe podiumul de la pauză Matthias Mayer (+0’’21) și Peter Fill (+0’’50).

Zi superbă și în Bormio, perfectă pentru schi, cu o zăpadă tare, ce a dat piper pârtiei. Condițiile cu totul Continuă lectura

Weekend cu adrenalină


Lake Louise (Canada)
Vineri, 1 decembrie, DH feminin: 21:30
Sâmbătă, 2 decembrie, DH feminin: 21:30
Duminică, 3 decembrie, SG feminin: 20:00
Beaver Creek (SUA)
Vineri, 1 decembrie,  SG masculin: 19:45
Sâmbătă, 2 decembrie, DH masculin: 20:00
Duminică, 3 decembrie, GS masculin: 18:45 / 21:45
Televizare: 
Pe Eurosport 1 HD toate cursele, pe Eurosport 1 toate în afară de coborârea din Beaver Creek

.
După cum vedeți, de astăzi până duminică seara ne așteaptă nu mai puțin de cinci curse de viteză, plus primul slalom uriaș al sezonului masculin, după ce cel din Sölden a fost anulat.

În vreme ce pentru cursa tehnică a băieților este dificil de pronosticat cine este în formă acum, la coborâre avem indicațiile oferite de antrenamentele oficiale. Aș spune că Continuă lectura

Beat învinge, Peter Fill e campion


Frumos final al sezonului de coborâre astăzi în St. Moritz, chiar dacă vremea şi-a băgat din nou codiţa dând rezultatele un pic peste cap. Dacă nu s-ar fi ţinut cursa, globul de cristal i-ar fi revenit lui Aksel Lund Svindal, „o dreptate poetică”, după cum frumos spusese Kjetil cu o zi înainte. În cazul ţinerii, şansele cele mai mari la trofeu aparţineau italienilor Peter Fill şi Dominik Paris, în vreme ce Kjetil Jansrud şi Adrien Théaux erau gata să profite de orice pas greşit al celor doi. Detalii am dat la cronica din Kvitfjell, nu le voi repeta. Până la urmă Markus Waldner – director al curselor masculine şi italian totodată – s-a asigurat de ţinerea cursei, iar singurul care a reuşit să-l depăşească pe Aksel a fost Peter Fill, cu al său loc 10 (+1”36). Cursa a câştigat-o Beat Feuz (1’40”44), urmat de Steven Nyman (+0”08) şi Erik Guay (+0”54).

Matthias Hangst/Getty Images Europe

O încununare superbă a unui sezon stricat de accidentarea din august pentru schiorul elveţian. Nu există loc mai frumos pentru câştigat o cursă decât acasă.

Dar mai frumos a fost momentul final, de după încheierea ultimei curse. Schiase Peter Fill şi avusese un ghinion mare. Până la cursa lui Beat soarele aruncase o lumină ciudată asupra pistei. Cu aparenţe artificiale, printr-un voal de ceaţă, adunată şi înnegurată într-un ţarc întunecat, permanent prezent în culisele cursei, dar nu şi pe scenă. Dar apoi vaporii s-au adunat şi au ameninţat şi de deasupra, întunecând rapid totul. „Antrenorii mi-au spus că nu-i nici o problemă, avem traseul luminat, se poate ataca în voie. Am plecat de la start şi m-am trezit în întuneric.” Şi să vrei să ataci ca nebunul, nu poţi. Creierul are un switch automat pentru situaţiile periculoase şi dejoacă în subconştient pornirile prea îndrăzneţe. A fost trist Peter când şi-a văzut poziţia în clasament.

Camera era centrată pe el, toţi cei din stadion şi noi toţi cei din faţa ecranelor ştiam că e campion, Peter habar n-avea. Nu-i spusese nimeni la plecare, hei, ceilalţi au ratat ţinta, îţi ajunge un loc 15 pentru glob. Îi spuseseră doar pe traseu e bine, du-te şi fă o cursă bună. Iar el n-o făcuse. Apoi Steven Nyman s-a îndurat şi i-a zis de la distanţă că e campion. Peter a cerut asigurări. A avut un mic gest de bucurie. Dar dezlănţuirea finală a venit abia după ce americanul i-a dat mâna, felicitându-l oficial. Felicitările lui Beat Feuz au avut o notă mai intempestivă. Pe când Peter se bucura de unul singur, lăsând afară toată încordarea de până atunci, Beat s-a repezit să-l ia în braţe, trimiţâdu-l pe italian într-o tumbă.

Articolul va fi completat aici…

Clasamentul final al etapei

Se ascute lupta pentru globul la coborâre


La coborârea masculină de sâmbătă, din Kvitfjell, favoriţi erau Peter Fill (1 + 2 la antrenamente), Kjetil Jansrud (1 + 3 la antrenamente + bonusul numeroaselor victorii din ultimii ani la el acasa) şi Aleksander Aamodt Kilde (2 + 3 la antrenamente). Nici un schior nu fusese mai rapid decât cei trei. În nouă cazuri din zece, antrenamentele indică măcar unul dintre premianţi. În nouă şi jumătate cazuri din zece, la repetări ale rezultatelor de la antrenamente avem doi dintre favoriţi pe podium. Estimări laxe, ca nu cumva să greşesc. S-ar putea ca şansele celor buni la antrenamente să fie mai mari de atât. Dar în Kvitfjell ne-am trezit de partea excepţiilor statistice. A învins Dominik Paris (1’45”98), urmat necunoscutul Valentin Giraud-Moine (+0”29) şi de Steven Nyman (+0”24).

Dome e pe val. Din Jeongseon încoace, orice coborâre, că a fost specială sau pentru combinată, a terminat-o pe podium. Steven la fel, i-a fost alături italianului la fiecare festivitate de premiere a unei etape de coborâre. Povestea lui Valentin Giraud-Moine se află în schimb la Continuă lectura

Jansrud, că doar nu vă aşteptaţi la altceva decât un norvegian


Îmi place când se schiază pe teren necunoscut. Lipsa de experienţă la faţa locului şterge o parte a avantajului pe care îl au veteranii circuitului, avantaj care cel puţin în probele de viteză e mult mai mare decât se crede sau se vede din afară. După cum zicea si francezul Blaise Giezendanner, au şi ei, tinerii, şansa de a arăta ce pot. Care şansă nu se lungeşte totuşi la infinit. Veteranii ştiu să citească pârtiile şi traseele mai bine şi mai repede decât aspiranţii, iar după două antrenamente la coborâre ieri şi azi, le va fi mai greu să răzbată din nou dincolo de numerele de start.

Pista din Jeongseon (foto: FIS Alpine)

Şi îmi mai place terenul nou dintr-un motiv. Vin multe impresii din partea sportivilor, care împreună pictează un tablou mai pe înţelesul nostru al muritorilor, deşi nu e în mod obligatoriu necontradictoriu. Aşa că astăzi le voi da lor pe rând Continuă lectura

Peter Fill încheie întreg și victorios coborârea de pe Streif


În cursa de astăzi de la Kitzbuehel a ajunge viu și, pe cît posibil, nevătămat la linia de sosire nu a fost puțin lucru. Italianul Peter Fill a reușit această performanță în 1:52,37. În urma sa, elvețienii au realizat o dublă neașteptat prin Beat Feuz (+0,37) și Carlo Janka (+0,65) și sărbătoresc în Austria dacă la ei acasă, la Wengen, nu s-a putut.

Peter Fill, victorios pe Streif, e încadrat de Beat Feuz și Carlo Janka (copyright Leonard Foeger, Reuters)

După ce a bătut la porțile succesului în mai multe rânduri în acest sezon de Cupă Mondială, Peter Fill a reușit astăzi victoria și a obținut poate cel mai râvnit trofeu pentru un competitor în probele de viteză, anume o capră. Râdem, glumim, dar cursa de astăzi n-a fost una care să invite la chicoteli, ci mai curând una care ne-a cam făcut să-nghețăm în scaune. În ciuda rezultatului excelent, nici măcar Peter Fill nu mai zâmbea la final.

Streif-ul a fost necruțător astăzi. Ca și anul trecut, organizatorii s-au luptat cu vremea. Cursa a fost decalată cu o oră, startul a fost coborât cu vreo 100 m, în așa fel încât să se evite săritura de pe Mausefalle, unde vântul puternic ar fi pus în pericol viața schiorilor care ajung pînă la 5-6 m deasupra zăpezii în condiții normale de zbor. În ciuda măsurilor de siguranță, astăzi am avut parte de cîteva căderi spectaculoase.

Parcă prefigurând ce-avea să vină, Otmar Striedinger, primul la start, aproape face șpagatul după ultima poartă și trece linia de sosire pe spate. Airbagul schiorului se declanșează și austriacul se ridică fără vreo zgîrietură serioasă. Coechipierul său, Georg Streitberger, nu avea să fie la fel de norocos. După săritoarea Hausbergkante, la zidul de după podul Red Bull, la o compresie înaintea virajului de stânga, Streitberger a rămas pe cozi, aproape în fund, și pe piciorul din deal și a fost aruncat direct în plasa de protecție. Spre deosebire de coechipierii săi, Georg schiază fără airbag deoarece crede că l-ar încetini. Astăzi, însă, probabil nu i-ar fi fost de mare ajutor. Austriacul a fost scos de pe pârtie cu elicopterul și are două ligamente rupte la genunchi, deci sezonul ăsta e încheiat fără drept de apel. Vorbeam cu Pinguin în timpul cursei și zicea că austriecii parcă-s blestemați cu atîtea accidentări și ratări zilele astea. Speram amândouă că cea a lui Streidinger avea să fie ultima. Din păcate, însă, compresia de la prima poartă după săritoare s-a dovedit a fi mai tare decît cei mai tari. Următorul schior care i-a căzut victimă a fost Hannes Reichelt. Hannes n-a văzut dâmbul, a cărui parte stângă l-a luat pe nepregătite, l-a aruncat în față, austriacul aterizând pe partea dreaptă a corpului după o întoarcere spectaculoasă în aer. Reichelt s-a ridicat din plasele de protecție, spre bucuria publicului, dar a fost transportat la spital pentru ca medicii să se asigure că n-are nici o problemă după ce s-a lovit cu capul de pârtie. S-a dovedit, până la urmă, că austriacul a ieșit cel mai puțin șifonat din lupta cu Streif-ul, însă și el s-a ales cu un edem osos la genunchi. Nu se știe la această oră dacă accidentarea îi va afecta restul sezonului. Pe același dâmb, dar abordând o trasă la extrema dreaptă a zonei de compresie, Aksel Lund Svindal, liderul la zi al clasamentului general și de specialitate, a fost aruncat în față, peste cap, oprindu-se tot în plasa de protecție și bifând a doua accidentare în tot atîtea zile. În primă fază, părea că norvegianul s-a ales doar cu un nas belit și sângerând (probabil de la una din așchiile care i-au zburat din schiuri din cauza violenței impactului cu zăpada dură și înghețată), dar s-a ridicat pe picioarele lui, a salutat publicul și s-a dus să discute cu Hannes Trinkl, unul dintre oficialii FIS responsabili cu probele de viteză. Ulterior, am aflat că Svindal s-a accidentat grav, având ruptură de ligamente încrucișate, care îl scoate din competiții pentru 9-10 luni. Norvegianul va fi operat în această seară. Ce ne facem cu lupta pentru globuri sezonul ăsta rămâne de văzut. După ce doi dintre experții coborârilor cad în același loc, la viteze de peste 120 km/h, începi să te-ntrebi dacă nu cumva e ceva în neregulă cu pârtia. Asta se întreba și Peter Schroecksnadel, președintele federației austriece de schi, care a declarat că el ar fi oprit cursa. Trinkl i-a cerut părerea lui Svindal despre starea zăpezii după Hausbergkante și a decis continuarea competiției.

Nici unul dintre schiorii care au urmat nu mai avea să cadă, însă timpii înregistrați ulterior vorbesc despre o abordare mai prudentă a pârtiei, precum și despre schimbarea în rău a condițiilor meteo. Să spunem doar atât: dintre favoriți unul singur, Adrien Theaux, a reușit clasarea în top 10 și dintre schiorii plecați în cursă după Svindal, doar unul, Marc Gisin, a obținut – surprinzător – un timp de top 5. Cursa lui Vincent Kriechmayr, plecat al 30lea și clasat pe 7, poate dădea speranțe și altor schiori cu numere mari la start, dar organizatorii au hotărât întreruperea competiției (din motive de siguranță, sau așa umblă vorba-n târg) după coborârea austriacului. Zic că e un zvon, sau, în tot cazul, că e discutabil motivul invocat pentru că după Svindal nu a mai căzut nimeni, iar dacă întreruperea cursei era să se realizeze din rațiuni de siguranță, asta ar fi trebuit să se întîmple după căzătura norvegianului, nu după ce pe la start mai trecuseră încă 11 sportivi. Încă n-am văzut vreo poziție oficială din partea FIS, dar vă ținem la curent când apar noi informații. Lista completă a celor 24 de schiori care au terminat coborârea o găsiți aici.

Bun, acum, după ce ne-am vărsat oful și amarul, să vă povestesc totuși câte ceva și despre cursă și despre cei care au reușit să o termine. La urma urmei, victoria lui Peter Fill trebuie sărbătorită că n-are italianul nici o vină pentru prăpădul de pe pârtie.

În coborârea de pe Streif există câteva zone care pot face diferența între victorie și eșec. Pe unele le-am menționat ieri, discutând despre super uriaș. Pe lângă acestea, cele două viraje de sus, Karussell, probabil cel mai celebru din Cupa Mondială și, imediat după el, Steilhang, pot cauza și întârzieri de jumătate de minut dacă nu-s negociate corespunzător. Mai apoi, abilitățile de alunecare se văd pe zona cea mai plată a traseului, unde zăpada proaspăt căzută pe durata întreruperii de după accidentarea lui Reichelt i-a încetinit pe schiorii următori. Săritoarea de la mijlocul coborârii, Seidlalmsprung, ne duce deja în partea de traseu comună cu super uriașul.

Peter Fill a fost printre puținii schiori care n-au făcut nici o eroare majoră în vreunul din punctele cheie ale traseului. Deși vizibilitatea nu era bună nici la coborârea sa, cum avea să declare ulterior italianul, zăpada nu începuse să cadă încă și schiurile au alunecat corespunzător de sus până jos. Fill a mers bine prin virajele se sus, având una din cele mai mari viteze la ieșirea de pe Steilhang. Apoi a evitat cu succes neplăcerile cauzate de compresia de după Hausbergkante și a intrat foarte bine pe traverseu, reușind să nu iasă sub trasă înainte de prima poartă roșie de pe această secțiune, unde alți schiori fie au pierdut mult timp (David Poisson, Marc Gisin, Kjetil Jansrud), fie au ieșit de tot din cursă (Maxence Muzaton). Fill a mers ca la carte și pe ultima porțiune, pe Zielschuss și pe săritoarea finală, cea care a cauzat atâtea bătăi de cap schiorilor în proba de super uriaș de ieri. Întrebat de un reporter al televiziunii suedeze ce îi sfătuiește pe schiorii care așteaptă la start, italianul a declarat: ”Vizibilitatea e proastă, dar toate celelalte condiții sunt bune, așa că ar trebui (ei, schiorii, n.m.) să meargă curajos” (găsiți-mi voi o traducere mai potrivită pentru englezescul ”go for it!” sau măcar numărul de telefon al Irinei Margareta Nistor). Da capo al fine, Peter Fill a făcut exact ce i-a îndemnat și pe ceilalți să încerce și acum poate să sărbătorească.

Chef și voie bună trebuie că o să fie și-n tabăra elvețiană astăzi. După ce la Wengen au cam făcut-o de oaie (să-mi fie iertată exprimarea complet neprofesionistă, dar foarte potrivită în context), elvețienii și-au spălat azi păcatele. Locul 3 obținut de Carlo Janka vine în urma unei curse care, ca și a italianului câștigător azi, nu a avut erori majore. Două poticniri, una pe zona mediană, unde elvețianul a pierdut peste 3 zecimi și una pe porțiunea finală, la ultima săritoare unde trasa nu a fost perfectă și l-a mai costat pe Janka încă 20 de sutimi, au făcut diferența între cei doi. Surpriza cea mai mare a venit, însă, din partea lui Beat Feuz. Elvețianul era în dubiu ieri dacă să participe sau nu astăzi la proba de coborâre, după ce o accidentare mai veche la genunchi continuă să-l necăjească. Rezultatele din antrenamente, unde Feuz nu reușise să urce în primii 20, nu anunțau nimic spectaculos din patea elvețianului, însă Beat a mers astăzi (aproape) ca-n vremurile bune. Feuz a făcut o mică eroare pe Karussell, unde Janka, lider la acel moment, mersese perfect, dar a reușit în restul traseului să recupereze întârzierea față de coechipierul său. Beat a câștigat timp acolo unde Carlo pierduse, adică pe zona mediană a coborârii și pe Zielschuss, mergând fără alte erori în celelalte puncte cheie. După toate problemele pe care le-au avut în ultima vreme și Feuz și Janka, după sezonul slab al echipei elvețieni, e o plăcere să-i vedem astăzi pe cei doi pe podium, în speranța că următoarele curse vor confirma revenirea lor la forma care i-a consacrat. Podiumul lor este dublat azi de rezultatul bun al lui Marc Gisin, care, plecat al 27lea, a reușit să încheie cursa pe 5.

La finalul zilei mă bucur că am avut parte de o coborâre aproape integrală pe Streif, că simpaticul Peter Fill continuă sezonul bun și bifează așa o victorie, că elvețienii se bucură și ei pentru prima dată în acest an. Pe de altă parte, asemeni împăratului care cu un ochi râde și cu altul plânge, aștept vești din taberele austriacă și norvegiană, în speranța că toți cei accidentați astăzi își vor reveni complet. Mâine avem slalom și probabil atât austriecii cât și norvegienii, care au avut cea mai bună clasare astăzi pe 7 (Vincent Kriechmayr) și respectiv 6 (Aleksander Aamodt Kilde), speră într-o zi mai bună și urcări pe podium la proba tehnică.