Clasamentul primei manşe a slalomului masculin din Kranjska Gora


1. Marcel Hirscher (AUT) 52.26
2. Henrik Kristoffersen (NOR) 53.08
3. Andre Myhrer (SWE) 53.25

Continuă lectura

Anunțuri

Premiera lui Marcel din Wengen


Dintre toate escalele obișnuite ale slalomului în Cupa Mondială, Wengen era singura în care Marcel Hirscher nu câștigase niciodată. Asta deși încă de la a doua apariție, la 19 ani, terminase pe locul 4. Patru podiumuri și o amendă usturătoare pentru că schiase mai departe după ce călcase o poartă era bilanțul austriacului până în acest an. Când, dacă tot s-a pornit să înșire victorii una după alta, s-a decis să pună stegulețul victoriei și aici (1’45’’45). Nu-i blamați pe Henrik Kristoffersen (+0’’93) și Andre Myhrer (+1’’72) pentru întârzierile foarte mari. Vina o poartă doar magia lui Marcel.

Foto: Gabriele Facciotti / APA / AP

După prima manșă victoria arăta încă accesibilă pentru cei doi. Dar în cursa decisivă, Marcel a riscat, a greșit, a riscat din nou, și cu Continuă lectura

Marcel pe un traseu demn de Cupa Mondială


La fel ca Mikaela Shiffrin în Kranjska Gora, Marcel Hirscher (55’’78) a făcut primul pas spre o dublă în Adelboden. Spre deosebire de Mika extraterestra, Marcel este un om normal, din aceeași categorie ca Michael Matt (+0’’25) și Andre Myhrer (+0’’44) și diferențele mici ne lasă pofticioși. Urmează o manșă secundă palpitantă!

Foto: Helmut Wermuth / Reuters

Trei zile au trecut de când Thomas Sykora mărturisea că îi este dor de traseele lui Ante Kostelici. Căci ce s-a marcat anul acesta la slalom a fost de cele mai multe ori ușor, ușor (Madonna în manșa a doua a fost o excepție). Și oricât de frumos ar schia un Marcel sau un Kristoffersen, când nimeni nu face greșeli, și nu e nevoie de acrobații, virajele regulate înșirate de zeci de schiori unul după celălalt, ajung să plictisească prin monotonie. Aceste marcaje ar putea fi o consecință a timpului scurt pe care îl au antrenorii responsabili pentru a gândi cum vor plasa porțile. Până anul trecut, marcatorii erau trași la sorți la începutul sezonului și fiecare avea săptămâni, ba chiar luni de meditat la ce vor face. Dar unele echipe au criticat practica pregătirii propriilor schiori pentru traseul pe care îl vor marca, și atunci s-a decis tragerea la sorți cu două-trei zile înainte de cursă.

Astăzi traseul a fost marcat de antrenorul lui Marcel Hirscher. Care, judecând după performanțele elevului său, este cel mai imaginativ marcator de trasee. Respectându-se pe sine, dar și pe schiori, Mike Pircher a strâns un pic linia de coborâre pe abruptul final, relaxând-o mai apoi, exact cât să condimenteze cursa. Porțile respective au triat atât de clar concurenții, încât mă gândesc că ruperile de ritm ar trebui impuse prin regulament în competițiile de Cupă Mondială.

Pe o pistă bine înghețată, departajarea s-a făcut în funcție de greșelile strecurate în evoluții. Hirscher, Matt și Myhrer au fost singurii care au excelat la acuratețe. Dave Ryding (locul 10; +1’’82) și Stefano Gross (8; +1’’52) n-au fost foarte impreciși, dar au arătat prea mult respect față de traseu și au tăiat clar viteza la intrarea pe abrupt. Manfred Mölgg (9; +1’’64) s-a împiedicat repetat în micile șanțuri desenate de schiorii dinainte sa. Henrik Kristoffersen (4; +’’71) a pierdut ritmul pe abrupt și s-a chinuit să-l coboare.

De chinuit s-au chinuit și Daniel Yule (7; +1’’46) și Luca Aerni (6; +1’’28), dar încurajările compatrioților le-au dat aripi. Iar Alexis Pinturault (5;+1’’17), conștiincios ca întotdeauna a confirmat creșterea nivelului la slalom, chiar dacă și pentru el abruptul a fost o încercare dificilă.

La final, Marcel a admis că s-a simțit ca acasă pe traseu. „E ușor să-ți găsești calea pe marcajul propriului antrenor. Când ești obișnuit cu ce trasează, atunci știi ce ai de făcut. A fost o cursă foarte bună, stabilă și totuși ricantă.” Apoi a făcut și un mic preview al manșei a doua: „Abruptul va deveni un challange!”

Clasamentul primei manșe