Peter Fill încheie întreg și victorios coborârea de pe Streif


În cursa de astăzi de la Kitzbuehel a ajunge viu și, pe cît posibil, nevătămat la linia de sosire nu a fost puțin lucru. Italianul Peter Fill a reușit această performanță în 1:52,37. În urma sa, elvețienii au realizat o dublă neașteptat prin Beat Feuz (+0,37) și Carlo Janka (+0,65) și sărbătoresc în Austria dacă la ei acasă, la Wengen, nu s-a putut.

Peter Fill, victorios pe Streif, e încadrat de Beat Feuz și Carlo Janka (copyright Leonard Foeger, Reuters)

După ce a bătut la porțile succesului în mai multe rânduri în acest sezon de Cupă Mondială, Peter Fill a reușit astăzi victoria și a obținut poate cel mai râvnit trofeu pentru un competitor în probele de viteză, anume o capră. Râdem, glumim, dar cursa de astăzi n-a fost una care să invite la chicoteli, ci mai curând una care ne-a cam făcut să-nghețăm în scaune. În ciuda rezultatului excelent, nici măcar Peter Fill nu mai zâmbea la final.

Streif-ul a fost necruțător astăzi. Ca și anul trecut, organizatorii s-au luptat cu vremea. Cursa a fost decalată cu o oră, startul a fost coborât cu vreo 100 m, în așa fel încât să se evite săritura de pe Mausefalle, unde vântul puternic ar fi pus în pericol viața schiorilor care ajung pînă la 5-6 m deasupra zăpezii în condiții normale de zbor. În ciuda măsurilor de siguranță, astăzi am avut parte de cîteva căderi spectaculoase.

Parcă prefigurând ce-avea să vină, Otmar Striedinger, primul la start, aproape face șpagatul după ultima poartă și trece linia de sosire pe spate. Airbagul schiorului se declanșează și austriacul se ridică fără vreo zgîrietură serioasă. Coechipierul său, Georg Streitberger, nu avea să fie la fel de norocos. După săritoarea Hausbergkante, la zidul de după podul Red Bull, la o compresie înaintea virajului de stânga, Streitberger a rămas pe cozi, aproape în fund, și pe piciorul din deal și a fost aruncat direct în plasa de protecție. Spre deosebire de coechipierii săi, Georg schiază fără airbag deoarece crede că l-ar încetini. Astăzi, însă, probabil nu i-ar fi fost de mare ajutor. Austriacul a fost scos de pe pârtie cu elicopterul și are două ligamente rupte la genunchi, deci sezonul ăsta e încheiat fără drept de apel. Vorbeam cu Pinguin în timpul cursei și zicea că austriecii parcă-s blestemați cu atîtea accidentări și ratări zilele astea. Speram amândouă că cea a lui Streidinger avea să fie ultima. Din păcate, însă, compresia de la prima poartă după săritoare s-a dovedit a fi mai tare decît cei mai tari. Următorul schior care i-a căzut victimă a fost Hannes Reichelt. Hannes n-a văzut dâmbul, a cărui parte stângă l-a luat pe nepregătite, l-a aruncat în față, austriacul aterizând pe partea dreaptă a corpului după o întoarcere spectaculoasă în aer. Reichelt s-a ridicat din plasele de protecție, spre bucuria publicului, dar a fost transportat la spital pentru ca medicii să se asigure că n-are nici o problemă după ce s-a lovit cu capul de pârtie. S-a dovedit, până la urmă, că austriacul a ieșit cel mai puțin șifonat din lupta cu Streif-ul, însă și el s-a ales cu un edem osos la genunchi. Nu se știe la această oră dacă accidentarea îi va afecta restul sezonului. Pe același dâmb, dar abordând o trasă la extrema dreaptă a zonei de compresie, Aksel Lund Svindal, liderul la zi al clasamentului general și de specialitate, a fost aruncat în față, peste cap, oprindu-se tot în plasa de protecție și bifând a doua accidentare în tot atîtea zile. În primă fază, părea că norvegianul s-a ales doar cu un nas belit și sângerând (probabil de la una din așchiile care i-au zburat din schiuri din cauza violenței impactului cu zăpada dură și înghețată), dar s-a ridicat pe picioarele lui, a salutat publicul și s-a dus să discute cu Hannes Trinkl, unul dintre oficialii FIS responsabili cu probele de viteză. Ulterior, am aflat că Svindal s-a accidentat grav, având ruptură de ligamente încrucișate, care îl scoate din competiții pentru 9-10 luni. Norvegianul va fi operat în această seară. Ce ne facem cu lupta pentru globuri sezonul ăsta rămâne de văzut. După ce doi dintre experții coborârilor cad în același loc, la viteze de peste 120 km/h, începi să te-ntrebi dacă nu cumva e ceva în neregulă cu pârtia. Asta se întreba și Peter Schroecksnadel, președintele federației austriece de schi, care a declarat că el ar fi oprit cursa. Trinkl i-a cerut părerea lui Svindal despre starea zăpezii după Hausbergkante și a decis continuarea competiției.

Nici unul dintre schiorii care au urmat nu mai avea să cadă, însă timpii înregistrați ulterior vorbesc despre o abordare mai prudentă a pârtiei, precum și despre schimbarea în rău a condițiilor meteo. Să spunem doar atât: dintre favoriți unul singur, Adrien Theaux, a reușit clasarea în top 10 și dintre schiorii plecați în cursă după Svindal, doar unul, Marc Gisin, a obținut – surprinzător – un timp de top 5. Cursa lui Vincent Kriechmayr, plecat al 30lea și clasat pe 7, poate dădea speranțe și altor schiori cu numere mari la start, dar organizatorii au hotărât întreruperea competiției (din motive de siguranță, sau așa umblă vorba-n târg) după coborârea austriacului. Zic că e un zvon, sau, în tot cazul, că e discutabil motivul invocat pentru că după Svindal nu a mai căzut nimeni, iar dacă întreruperea cursei era să se realizeze din rațiuni de siguranță, asta ar fi trebuit să se întîmple după căzătura norvegianului, nu după ce pe la start mai trecuseră încă 11 sportivi. Încă n-am văzut vreo poziție oficială din partea FIS, dar vă ținem la curent când apar noi informații. Lista completă a celor 24 de schiori care au terminat coborârea o găsiți aici.

Bun, acum, după ce ne-am vărsat oful și amarul, să vă povestesc totuși câte ceva și despre cursă și despre cei care au reușit să o termine. La urma urmei, victoria lui Peter Fill trebuie sărbătorită că n-are italianul nici o vină pentru prăpădul de pe pârtie.

În coborârea de pe Streif există câteva zone care pot face diferența între victorie și eșec. Pe unele le-am menționat ieri, discutând despre super uriaș. Pe lângă acestea, cele două viraje de sus, Karussell, probabil cel mai celebru din Cupa Mondială și, imediat după el, Steilhang, pot cauza și întârzieri de jumătate de minut dacă nu-s negociate corespunzător. Mai apoi, abilitățile de alunecare se văd pe zona cea mai plată a traseului, unde zăpada proaspăt căzută pe durata întreruperii de după accidentarea lui Reichelt i-a încetinit pe schiorii următori. Săritoarea de la mijlocul coborârii, Seidlalmsprung, ne duce deja în partea de traseu comună cu super uriașul.

Peter Fill a fost printre puținii schiori care n-au făcut nici o eroare majoră în vreunul din punctele cheie ale traseului. Deși vizibilitatea nu era bună nici la coborârea sa, cum avea să declare ulterior italianul, zăpada nu începuse să cadă încă și schiurile au alunecat corespunzător de sus până jos. Fill a mers bine prin virajele se sus, având una din cele mai mari viteze la ieșirea de pe Steilhang. Apoi a evitat cu succes neplăcerile cauzate de compresia de după Hausbergkante și a intrat foarte bine pe traverseu, reușind să nu iasă sub trasă înainte de prima poartă roșie de pe această secțiune, unde alți schiori fie au pierdut mult timp (David Poisson, Marc Gisin, Kjetil Jansrud), fie au ieșit de tot din cursă (Maxence Muzaton). Fill a mers ca la carte și pe ultima porțiune, pe Zielschuss și pe săritoarea finală, cea care a cauzat atâtea bătăi de cap schiorilor în proba de super uriaș de ieri. Întrebat de un reporter al televiziunii suedeze ce îi sfătuiește pe schiorii care așteaptă la start, italianul a declarat: ”Vizibilitatea e proastă, dar toate celelalte condiții sunt bune, așa că ar trebui (ei, schiorii, n.m.) să meargă curajos” (găsiți-mi voi o traducere mai potrivită pentru englezescul ”go for it!” sau măcar numărul de telefon al Irinei Margareta Nistor). Da capo al fine, Peter Fill a făcut exact ce i-a îndemnat și pe ceilalți să încerce și acum poate să sărbătorească.

Chef și voie bună trebuie că o să fie și-n tabăra elvețiană astăzi. După ce la Wengen au cam făcut-o de oaie (să-mi fie iertată exprimarea complet neprofesionistă, dar foarte potrivită în context), elvețienii și-au spălat azi păcatele. Locul 3 obținut de Carlo Janka vine în urma unei curse care, ca și a italianului câștigător azi, nu a avut erori majore. Două poticniri, una pe zona mediană, unde elvețianul a pierdut peste 3 zecimi și una pe porțiunea finală, la ultima săritoare unde trasa nu a fost perfectă și l-a mai costat pe Janka încă 20 de sutimi, au făcut diferența între cei doi. Surpriza cea mai mare a venit, însă, din partea lui Beat Feuz. Elvețianul era în dubiu ieri dacă să participe sau nu astăzi la proba de coborâre, după ce o accidentare mai veche la genunchi continuă să-l necăjească. Rezultatele din antrenamente, unde Feuz nu reușise să urce în primii 20, nu anunțau nimic spectaculos din patea elvețianului, însă Beat a mers astăzi (aproape) ca-n vremurile bune. Feuz a făcut o mică eroare pe Karussell, unde Janka, lider la acel moment, mersese perfect, dar a reușit în restul traseului să recupereze întârzierea față de coechipierul său. Beat a câștigat timp acolo unde Carlo pierduse, adică pe zona mediană a coborârii și pe Zielschuss, mergând fără alte erori în celelalte puncte cheie. După toate problemele pe care le-au avut în ultima vreme și Feuz și Janka, după sezonul slab al echipei elvețieni, e o plăcere să-i vedem astăzi pe cei doi pe podium, în speranța că următoarele curse vor confirma revenirea lor la forma care i-a consacrat. Podiumul lor este dublat azi de rezultatul bun al lui Marc Gisin, care, plecat al 27lea, a reușit să încheie cursa pe 5.

La finalul zilei mă bucur că am avut parte de o coborâre aproape integrală pe Streif, că simpaticul Peter Fill continuă sezonul bun și bifează așa o victorie, că elvețienii se bucură și ei pentru prima dată în acest an. Pe de altă parte, asemeni împăratului care cu un ochi râde și cu altul plânge, aștept vești din taberele austriacă și norvegiană, în speranța că toți cei accidentați astăzi își vor reveni complet. Mâine avem slalom și probabil atât austriecii cât și norvegienii, care au avut cea mai bună clasare astăzi pe 7 (Vincent Kriechmayr) și respectiv 6 (Aleksander Aamodt Kilde), speră într-o zi mai bună și urcări pe podium la proba tehnică.

Svindal iese dintre ceturi ca sa castige in premiera coborarea din Wengen


Pentru prima data in cariera, Aksel Lund Svindal iese triumfator din lupta apriga de pe Lauberhorn, castigand proba de coborare in 1:48:79. Cu doar 19 sutimi mai lent, al doilea astazi este Hannes Reichelt, castigatorul de anul trecut. La mare distanta de castigator (+1,52), pozitia a treia este ocupata de austriacul Klaus Kroell. Clasamentul complet al probei este disponibil aici.

Aksel Lund Svindal incadrat de austriecii Hannes Reichelt si Klaus Kroell in victoria de la Wengen (© Alain Grosclaude)

Dupa cursa spectaculoasa de super combinata, desfasurata ieri in conditii ideale, organizatorii si schiorii au avut astazi de furca, mama natura fiind mai putin cooperanta. De dimineata ninsese la Wengen, vizibilitatea pe Lauberhorn era scazuta, drept care Continuă lectura

Super combinata pentru super coboratori. Jansrud castiga la Wengen


Coboratorii din Cupa Mondiala nu-s niste fapturi fragile si diafane, ba din contra. Pe principiul asta, cand urnesi 100+ kilograme de muschi la vale pe Lauberhorn cu greu le mai opresti. Astazi, vitezistii si-au luat asa un avant in mansa de coborare incat s-au oprit abia pe podiumul super combinatei de la Wengen, in tripleta. Victorios, Kjetil Jansrud a avut un timp cumulat de 2:37:61. Cu doar 4 sutimi mai lent, Svindal a incheiat pe 2, urmat de Adrien Theaux, care a terminat cursa in 2:37:74. Gasiti aici clasamentul final.

Jansrud, Svindal si Theaux – podium in viteza la super combinata de la Wengen (copyright Alexis Boichar, Alain Grosclaude)

Am avut astazi o mansa de slalom cam fara slalomisti, dar cu acrobatii, rasturnari de situatie (si de schiori), dezamagiri si surprize. Vorbeam la pauza ca specialistii in probele tehnice au Continuă lectura

Svindal conduce la pauza in super combinata de la Wengen


Cum era de asteptat, vitezistii au pus stapanire pe Lauberhorn in aceasta dimineata, cu Aksel Lund Svindal in fruntea clasamentului provizoriu al super combinatei din Wengen. Norvegianul a terminat mansa de coborare in 1:48:10, urmat de Adrien Theaux, cu 72 de sutimi mai lent. Pe pozitia a treia la pauza se afla, la egalitate, Hannes Reichelt si Kjetil Jansrud, ambii ajungand jos in 1:49:00. Dintre cei doi, insa, doar norvegianul s-a inscris pentru mansa de slalom, Reichelt facand azi incalzirea pentru coborarea programata maine. Clasamentul complet al primei manse este disponibil aici.

Akesl Lund Svindal conduce dupa mansa de coborare a super combinatei de la Wengen

Pe un traseu care, chiar scurtat fata de coborarea standard, ramane printre cele mai lungi din Cupa Mondiala, vitezistii si-au Continuă lectura

Vikingii cuceresc America – Svindal și Jansrud pe podium in coborarea de la Beaver Creek


Aksel Lund Svindal bifeaza a treia victorie din tot atatea curse de viteza in acest sezon, castigand fara drept de apel coborarea de la Beaver Creek in 1:42:34. Cu 30 de sutimi mai lent, colegul si prietenul sau Kjetil Jansrud termina pe 2, pe pozitia a treia incheind, in 1:43:04, francezul Guillermo Fayed. Clasamentul complet este disponibil aici.

Svindal, Jansrud si Fayed, premianti in coborarea de la Beaver Creek (copyright Alain Grosclaude/Agence Zoom)

Primele semnale ale unui duel norvegian pentru suprematia in cursele de viteza din acest sezon au venit saptamana trecuta, la Lake Louise, cand Jansrud a dominat in antrenamente si Svindal a castigat ambele curse. Coborarea de astazi nu face decat sa confirme ce banuiam dupa etapa din Canada. Kjetil a fost primul in coborarile de incalzire si in aceasta saptamana, pe partia Birds of Prey, dar Aksel s-a dovedit mai rapid in competitie, unde a reusit sa imbunatateasca cel mai bun timp de la antrenamente (1:42:87) al colegului sau. Filmul cursei a aratat cam asa…

Christof Innerhofer a plecat primul, a parut lent pe portiunea plata de la start, una aparent usoara dar pe care cele 11 damburi valurite (asa am decis ca traducem ”rollers”) o fac dificil de abordat cu castig de viteza. Innerhofer a avut apoi mici erori pe sectiunea cea mai tehnica, in virajele de sus, a mers bine pe traverseul median si a castigat timp pe ultimele 3 saritori. Italianul s-a instalat confortabil in fruntea clasamentului provizoriu si nici ca s-a mai dat dus de-acolo pret de 13 schiori. Glumeam cu pinguinul spunand despre Innerhofer ca este „acest Peter Fill de la Beaver Creek”. A propos de Peter Fill, italianul a facut si astazi o cursa buna, terminand pe 8. Intrebat de diversi reporteri ce s-a schimbat de la sezonul trecut la acesta de merge atat de bine, Fill a explicat ca s-a insurat in vara si ca-n rest totul e la fel ca anul trecut.

Sa revenim, insa, la cursa de astazi si la Innerhofer. Cum statea el asa cu un zambet din ce in ce mai larg la sosire, iata ca din varful partiei se porneste, parca renascut, elvetianul Carlo Janka, a carui revenire la maximul de forma o asteapta multi fani de ceva vreme. Toti cei 13 schiori pana la el vazusera verde la primul intermediar, dupa zona de plat unde Innerhofer nu alunecase prea bine. La fel, toti pierdusera peste doua zecimi pe sectiunea de viraje de sus („The Brink”, „The Talon” si „Pete’s Arena”, pana la prima saritoare) si, cu exceptia lui Fill, deja aveau rosu la al doilea intermediar. Janka a fost singurul pana la acel moment care a reusit sa-si pastreze avantajul din primele porti si pe portiunea tehnica de sus. A iesit larg la un viraj pe traverseul median si a pierdut 4 zecimi. Apoi elvetianul a mers foarte bine pe zona cea mai spectaculoasa a traseului, cu cele trei saritori din treimea inferioara si a ajuns la final cu 13 sutimi mai rapid decat Innerhofer.

Bucuria lui Carlo Janka nu a durat mult, la start urmand Aksel Lund Svindal. Aici lucrurile-s simple: norvegianul a facut o cursa impecabila de sus pana jos, a vazut verde la toti intermediarii si a trecut linia de sosire cu aproape o secunda avans fata de elvetian. Mai mult, nici unul dintre schiorii care i-au urmat n-a mai vazut verde la primul intermediar desi aproape toti din primii 30 au fost mai rapizi decat Innerhofer pe aceasta portiune. Jansrud, care pleca favorit dupa sesiunile de antrenamente, si-a imbunatatit cu 23 de sutimi performanta de ieri, dar asta nu a fost, insa, suficient pentru a-l depasi pe Svindal. Francezul Guillermo Fayed a confirmat inceputul bun de sezon si a prins al treilea loc pe podium. Hannes Reichelt a facut si el o cursa buna, incheind astazi pe 4 si fiind singurul austriac in top 10.

La categoria „si-a facut-o cu mana lui”, dupa rezultatul foarte bun de la super uriasul de saptamana trecuta, astazi Matthias Mayer a tinut un pic cam tare de stilpul din dreapta de la start si a plecat prost. Pe o partie dificila, cu schimbari rapide de altitudine, directie si viteza, cea mai mica dezechilibrare poate capata efectul bulgarelui de zapada care o ia rapid la vale si se transforma-n avalansa. Asa si eroarea de la start a lui Mayer, careia i s-au adaugat pe parcurs mici poticniri si iesiri din trasa ideala, ducandu-l pe austriac abia pe locul 22. Poate un pic dezamagitoare a fost si cursa lui Patrick Kueng. Desi a mers mai bine ca saptamana trecuta, elvetianul, care lua aurul mondial la Beaver Creek in februarie, a facut o coborare cu portiuni foarte bune dar si greseli destul de mari, pe principiul ce iei pe mere dai pe pere. A castigat timp pe zonele de plat si sus si pe traverseul median, dar a intrat larg in cateva viraje din zona tehnica si a incheiat cursa pe 9. Pentru unii lucrurile au stat chiar mai rau astazi, schiori ca Max Franz, Josef Ferstl si Marco Sullivan – printre altii – avand la final un blestemat de DNF.

De partea cealalta a baricadei, un rezultat peste asteptari, mai ales daca ne ghidam dupa numarul la start, a avut Andrew Weibrecht, cel mai bun dintre americani, plecat al 34-lea si care a incheiat cursa pe 5, la egalitate cu Janka. Premiul „cei din urma vor fi cei dintai” (sau macar pe-aproape) il ia norvegianul Aleksander Aamodt Kilde care, plecat in cursa al 51-lea din 57 de sportivi, a terminat la doua sutimi de top 15. Ma-ntreb care-s sansele ca in sezonul viitor sau chiar in acesta mai spre final sa avem o trilogie norvegiana in fruntea curselor de viteza. Oricum, daca Aamodt Kilde continua sa-si imbunatateasca performantele din ultimele saptamani (si de ce n-ar face asta?), la retragerea lui Svindal si Jansrud norvegienii vor suferi mult mai putin de lipsa rezultatelor la varf decat o fac acum elvetienii, amintindu-si cu nostalgie de vremurile lui Didier Cuche. Voi ce parere aveti?

Dupa ce ne-am lamurit inca o data ca norvegienilor le plac pasarile de prada, ne pregatim pentru super uriasul de maine, de data asta mai mult voi decat mine, care-am sa joc in restul weekendului rolul cronicarului absent.

Svindal castiga super uriasul si reuseste dubla la Lake Louise


Norvegianul Aksel Lund Svindal confirma revenirea in forta si castiga a doua cursa de la Lake Louise, cea de super urias, in 1:29:30. Pe locul secund termina Matthias Mayer, mai lent cu 35 de sutimi, iar pe trei revedem zambetul de bucurie al italianului Peter Fill care e la 45 de sutimi de Svindal si la al doilea podium al sfarsitului de saptamana. Rezultatele complete le gasiti aici.

Aksel Lund Svindal castiga super uriasul de la Lake Louise (copyright Alexis Boichard, Agence Zoom)

La fel ca la coborare, si astazi tot norvegienii erau favoriti la podium. Jansrud pleca din postura de castigator al super uriasului canadian in 2014, iar Svindal venea dupa victoria de ieri. Interviurile acordate de cei doi inaintea cursei ne-aratau, insa, diferentele dintre ei. Aksel declara plin de entuziasm cat de mult ii place zapada din America de Nord, conditiile de schi fiind similare celor din Scandinavia. Mentiona ca avantajul zapezii ce permite o alunecare mai rapida este unul pe care-l pierde cand se schiaza in Alpii din Europa si, mai mult, ca fiind prima cursa a sezonului, schiorii au timp destul sa se pregateasca temeinic si sunt odihniti. Incheia adaugand ca el si Kjetil sunt in forma buna pentru cursa. Jansrud, pe de alta parte, mai retinut, spunea ca-i dificil de prezis cine va castiga, dar ca la Lake Louise este „dealul” preferat al lui Aksel. Mai mult, norvegianul amintea de experientele sale mai putin placute din anii precedenti, cand nu a reusit sa termine cursa. Desi amandoi norvegienii au plecat ca din pusca, amintirile lui Jansrud de anul acesta nu vor fi printre cele mai placute, el terminand in afara podiumului, pe 7, la peste jumatate de secunda in spatele compatriotului sau victorios.

In afara duelului norvegian, istoria cursei s-a scris similar competitiei de la coborare. Peter Fill a plecat printre primii, a alunecat foarte bine aproape pe toata partia, cu exceptia unei erori dupa ultima saritoare, la intrarea pe „Easy street”, unde multi schiori aveau sa greseasca. Italianul a vazut verde de sus pana jos, a ajuns la final cu peste o secunda avans si s-a instalat confortabil si zambitor in pozitia de lider provizoriu al cursei. Asemeni competitie de la coborare, schiorii care i-au urmat nu au reusit sa fie mai rapizi, desi cativa au fost pe-aproape. Travis Ganong a mers bine, abordand o trasa dreapta si ajungand cu un avantaj de 17 sutimi la al treilea intermediar, dar o eroare la iesirea din virajul „Double Trouble”, spre o poarta oarba, l-a scos mult din trasa ideala si l-a costat 3 zecimi. Americanul a recuperat pe ultima portiune, dar nu suficient incat sa-l depaseasca pe Fill, fiind mai lent cu 6 sutimi de secunda la final. In acelasi loc a gresit si Erik Guay, a carui intoarcere dupa un sezon de pauza din cauza accidentarilor nu e la fel de incununata de succes ca a lui Svindal. Canadianul a incheiat totusi cursa pe locul 13. Max Franz a fost la un pas de a-l depasi pe Fill, austriacul fiind mai rapid decat italian la primii 4 timpi intermediari. Franz a pierdut avantajul fragil de aproape o zecime pe ultima portiune si a terminat cursa pe 4, la 6 sutimi de Fill. Carlo Janka, a carui revenire in varf de forma e asteptata de multa lume, a plecat bine in cursa, cu avantaj la al doilea intermediar, a pastrat trasa ideala pe prima portiune, dar la iesirea din „Fishnet” a pierdut aderenta pe schiul exterior si nu a reusit sa se redreseze la timp, ratand urmatoarea poarta. Adrien Theaux a schiat si el bine, doar o dezechilibrare la ultima saritoare stand intre francez si pozitia de lider provizoriu.

Cu numar 19 de concurs, Aksel Lund Svindal a mers foarte bine de la cap la coada, castigand timp pe mai toate sectiunile. Contactul foarte bun cu zapada, pozitia agresiva, capacitatea de a amortiza damburile partiei fara a pierde viteza i-au asigurat un avantaj confortabil, de 45 de sutimi, in fata italianului care trebuia, din nou, sa se declare invins, de data asta la o diferenta consistenta. Lucrurile nu era insa lamurite, pentru ca la start urma Kjetil Janstrud. Norvegianul a pornit bine, fiind egalul lui Svindal pe prima poriune si avand chiar un avantaj de 12 sutimi dupa zona abrupta. Pe ultima treime a cursei, unde Aksel alunecase impecabil si castigase 3 zecimi, Jansrud a pierdut peste jumatate de secunda insa, terminand cursa pe un dezamagitor loc 7. Matthias Mayer a fost la un pas de a-i strica petrecerea lui Svindal, austriacul avand doar 5 sutimi intarziere la al treilea intermediar, dar intrarea gresita intr-o poarta oarba din treimea inferioara l-a costat peste o zecime si redresarea i-a diminuat viteza inainte de zona de plat. Austriacul a reusit insa o clasare pe pozitia secunda, la 35 de sutimi in spatele lui Svindal.

Curse mai putin inspirate au facut Hannes Reichelt, unul dintre favoritii disciplinei, care nici astazi nu a ajuns in top 10 si Alexis Pinturault, care pleaca fara puncte din Lake Louise, unde oricum n-a stat prea mult. Francezul a decis sa-i dea de furca lui Hirscher in lupta pentru globul mare, adunand puncte si la super urias, nu doar la probele tehnice. Planurile lui nu au dat roade astazi, Pinturault terminand pe 37, dupa o cursa slaba, cauzata poate si de nefamiliaritatea cu partia dupa ce federatia franceza a decis sa-l tina pe Pinturault in Colorado pana ieri. Alexis nu a participat la nici una din sesiunile de antrenamente de la Lake Louise din aceasta saptamana.

De partea cealalta a baricadei, norvegianul Aleksander Aamodt Kilde pare sa fi furat meserie de la mai titratii sai coechipieri, reusind si astazi o cursa buna, la finalul careia s-a clasat pe locul 10. Rezultate peste asteptari au venit si de la italianul Mattia Casse, care, cu numar de concurs 35, a terminat pe 15, precum si de la tanarul sloven Bostjan Kline, care, plecand al 36lea, a incheiat pe locul 14.  La categoria ratari notabile, lui Carlo Janka ii tin companie Jan Hudec si Werner Heel.

La finalul unui weekend in viteza Aksel Lund Svindal se instaleaza in pozitia de lider al clasamentului general, urmat – cine ar fi banuit – de italianul Peter Fill. Noi ne pregatim deja pentru o saptamana  palpitanta in Statele Unite unde, la Beaver Creek, vom avea coborare, super urias si slalom urias, deci ii vom putea urmari pe toti pretendentii la globul mare de cristal.

Regele a murit. Traiasca regele! Aksel Lund Svindal victorios in coborarea de la Lake Louise


Norvegianul Aksel Lund Svindal isi (re)face intrarea triumfala in competitiile de schi alpin de viteza cu o victorie la mustata in coborarea de la Lake Louise, parcurgand partia in 1:47:29, recordul saptamanii. La doar o blestemata de sutime de secunda in spatele sau, italianul Peter Fill produce surpriza zilei. Pe pozitia a treia termina americanul Travis Ganong in 1:47:65. Clasamentul complet e disponibil aici.

Aksel Lund Svindal victorios in caborarea de la Lake Louise (© Jeff McIntosh/The Canadian Press)

Dupa rezultatele din sesiunile de antrenamente, multa lume se astepta astazi la o dubla norvegiana pe podiumul de la Lake Louise. O cursa inspirata a veteranului Peter Fill si una cam cu sughituri din partea lui Jansrud au dat peste cap socotelile de la Continuă lectura

A la Ingemar Stenmark. Marcel Hirscher castiga in Garmisch cu peste trei secunde avans!


Cu o zi inainte de a sufla in tortul cu 26 de lumanari, Marcel Hirscher si-a intregit isprava primei manse, castigata cu doua secunde avans, invingand si in mansa a doua. Timpul total, 2:43,23, a fost cu trei secunde si 28 de sutimi mai bun decat cel al lui Felix Neureuther, schiorul german clasat pe locul 2. Podiumul a fost completat de austriacul Benjamin Raich (+3,44), care si-a facut astfel un frumos cadou pentru cei 37 de ani impliniti cu o zi inainte.

Habar n-am, ne spune Marcel Hirscher cand il intrebam cum a facut.

Cum se incepe o cronica in astfel de situatii? S-a intamplat ceva deosebit. Intr-atat de deosebit incat superlativul intrinsec al performantei refuza superlativele rasuflate prin exces de folosinta. Reverenta ma obliga la cuvintele modeste.

Sa rasfoim putin cartea recordurilor schiului alpin. Cele care ordoneaza performantele dupa cat de zdrobitoare au fost victoriile din Cupa Mondiala dateaza din anii ’70 atat la coborare, cat si la slalom si la slalom urias. Acolo ar sta si super-G-ul, daca s-ar fi inventat mai devreme.

Acum 40 de ani schiul era inca Continuă lectura

Matthias Mayer, rege in Saalbach


Tripla victorie austriaca de sambata din Saalbach a fost urmata ieri de tripla victorie Head, in frunte tot cu austriacul Matthias Mayer (1:31,53). Francezul Adrien Theaux (+0,23), care a primit premiul de popularitate dupa al doilea antrenament cu saritura lui de vultur peste Audi-ul parcat in pista (filmuletul e mai jos), si-a facut cadou si un premiu oficial, iar norvegianul Kjetil Jansrud (+0,27) a revenit pe podium, desi nu chiar pe treapta pe care si-ar fi dorit-o.

Adrien Theaux (2), Matthias Mayer (1), Kjetil Jansrud (3)

Vitezistii fusesera deja compatimiti la cursa de coborare, desfasurata sub o patura de nori, dupa doua antrenamente in soare. S-a putut si mai rau. Ieri a inceput sa ninga, apoi a dat-o pe lapovita, iar umezeala din aer s-a strans intr-o panza cetoasa, mai groasa sau mai subtire, dupa cum i-a fost norocul fiecarui concurent, asternuta peste noua partie Schneekristall din Saalbach.

Cu o zi inainte, coboratorii isi exprimasera temerea ca traseul va fi cel al unui slalom urias rapid, gandindu-se probabil ca antrenorul american va dori sa-l favorizeze pe Ted Ligety. Pana la urma a iesit un hibrid. Continuă lectura