Betia vitezei

Nu va mirati, de azi ne imbatam oficial. Incep antrenamentele pentru coborarea masculina din Lake Louise, Canada. In mod normal sunt programate 3 sesiuni, fiecare va avea un clasament, le puteti urmari live pe tickerele de la FIS. De clasamente vorbesc, peste Ocean fiind, nu avem vreo sansa sa vedem antrenamentele nici macar in reluare pe undeva. Programul este urmatorul (voi completa orele si linkurile pe masura ce apar informatii noi in zilele urmatoare):

• Miercuri, 21 noiembrie, 20:30: 1. Max Franz 1:50,65; 2. Klaus Kröll 1: 51,02; 3. Adrien Theaux 1:51,52. Zapada a fost proaspata si moale, fapt ce i-a nemultumit pe aproape toti coboratorii. Kröll a caracterizat pista drept „cea mai prost preparata pe care am coborat vreodata”. Exagereaza, dar sambata vor fi probabil alte conditii.
•  Joi, 22 noiembrie, 20:30: 1. Aksel-Lund Svindal 1:51,43; 2. Georg Streitberger 1:51,56; 3. Klaus Kröll 1:51,81. Rezultate mult mai stranse. Zapada mai compacta, dar cu mai multe denivelari. Se cristalizeaza o mana de favoriti. Antrenament umbrit de accidentarea „complexa” la genunchi a lui Daniel Albrecht, accidentare ce va insemna probabil sfarsitul carierei pentru elvetianul mai incapatanat decat un catar, care in ciuda lipsei rezultatelor s-a incapatanat pana acum sa lupte pentru o revenire dupa accidentul cel urat din Kitz.
• Vineri, 23 noiembrie, 20:30: anulat pe motive de ninsoare spornica. Cica azi e ultima zi neprielnica schiului.
  

Pentru cei mai putin familiarizati cu bucataria interna a Cupei Mondiale

Publicitate

Declaratii dupa slalomul urias masculin din Adelboden

prima mansa live text
clasamentul primei manse
mansa a doua live text
clasamentul final
cronica etapei

Marcel Hirscher (AUT) – castigatorul slalomului urias din Adelboden: „E super. Momentan functioneaza totul foarte bine si schiez cu un tupeu brutal. Schiatul e o bucurie uriasa. Chiar daca partia de aici e foarte dificila, mi se potriveste. M-a ajutat si faptul ca am amintiri frumoase de aici. In prima mansa am agatat o poarta cu mana si am pierdut batul. Mana nu are decat o vanataie, important a fost ca am ramas in cursa. In mansa a doua n-am nimerit cum

Selectie naturala

Slalomul urias din Adelboden e faimos. Nu numai ca n-a lipsit niciodata din programul Cupei Mondiale, dar e cel mai dificil si nu e nevoie de artificii de asezare a portilor pentru a tria valorile la sange. Poate si de aceea elvetienii vin ca la cea mai in voga serbare campeneasca in sambata in care Cupa Mondiala se opreste in targ. 29000 de suflete au sperat in acest an la o surpriza din partea conationalilor. Acestia insa doar au confirmat departarea de elita in probele tehnice.

Din tabara ranitilor

Inainte sa intram serios in noul sezon sa vedem pe cine si la ce nivel contam iarna aceasta. Bun, iarna e un pic hazardat sa numim ce se intampla deocamdata la noi in Europa, dar speranta moare ultima si poate pana peste 3 saptamani cand probabil ar fi urmatoarele curse aici se intampla ceva (cursele din Val d’Isere sunt cvasi-mutate in State, decizia definitiva urmand a fi luata maine).

Pe de o parte avem convalescentii verii reveniti dupa accidentari, pe de alta noii suferinzi, care vor rata partial sau in intregime sezonul. De uitat nu-i voi uita nici pe cei care, desi vor concura, ar putea sa nu se prezinte la nivel maxim chinuiti de dureri diverse. Din pacate, caravana Cupei Mondiale seamana din ce in ce mai mult cu o infirmerie ambulanta. O voi lua cronologic, incepand cu

Buf si de la capat

Nu-i usor sa castigi cursa dupa cursa, dar si mai greu este sa traiesti cu presiunea ce se aduna in calupuri uriase dupa fiecare victorie. Caci fiecare statistician autoimaginat incepe cautarile febrile in arhive. Cand s-a mai intamplat asa ceva? In 1997? Nu. In 1991, Alberto Tomba, dar atunci n-au fost patru victorii in acelasi sezon. Dar cand? Haideti in anii ’70, pe cand Ligety nu era nici macar nascut, ca atunci Ingemar Stenmark, da, marele, legenda Stenmark a inceput nu’sh ce

Nimic nu trece de Ted Ligety

Elvetienii sunt mandri de partiile lor de Cupa Mondiala. Adelboden si Wengen sunt locurile fara de care intrecerea anuala a schiorilor n-ar putea fi conceputa. Sunt separate de o saptamana si tehnicienii sunt in primul schimb, deschiderea desfasurandu-se deja cu o mansa frumoasa de slalom urias. Care macar partial i-a bucurat si pe spectatorii prezenti in numar mare la start.

Ce-au zis baietii dupa slalomul urias

Ted Ligety (USA) – castigatorul slalomului urias din Alta Badia: „O nebunie. Aici e cea mai buna partie de urias si fiecare schior viseaza sa castige acest clasic. Eu am facut-o purtand tricoul rosu, nu as putea fi mai fericit, mai ales ca e a treia victorie la rand. A fost excesiv de mult gheata si e dificil sa ajungi pana jos. In mansa a doua am atacat puternic, asa ca am facut si greseli pe ici, pe colo. Am avut insa noroc, cred ca Cyprien a fost cel mai bun schior astazi

Ce-au zis baietii dupa slalomul urias

Ted Ligety (USA) – castigatorul slalomului urias din Beaver Creek: „E grozav. Am trecut linia de sosire si am vazut unu si avansul. Minunat. E placut sa ai asa suport din partea publicului, chiar daca nu i-am auzit in timpul cursei. Insa cu familia si prietenii asteptand la sosire, e definitiv cea mai frumoasa victorie. Am fost aproape de ea multi ani si e fantastic sa fie in sfarsit a mea.

Cursa cu doi invingatori

Un invingator obisnuit, decis in urma timpilor celor doua manse. Daca in mod obisnuit cand Ted Ligety vroia sa castige titlul slalomului urias incepea sezonul cu un loc 2 in Sölden, la care adauga apoi victoria aproape unica din Kranska Gora – locul unde aparent stie partia cu ochii inchisi – fara etapa pe ghetar americanul a schimbat strategia. Greu de crezut pentru un schior cu doua

Profitand de zapada de acasa

Ted Ligety a castigat de doua ori globul de cristal pe temelia primului podium. De fiecare data aceasta s-a petrecut pe ghetar in Sölden. Anul acesta, slalomul din deschidere a fost anulata dupa ce ceata a impiedicat startul in mansa a doua. Si atunci Ted a atacat hotarat pe zapada de acasa.