Marcel pe un traseu demn de Cupa Mondială


La fel ca Mikaela Shiffrin în Kranjska Gora, Marcel Hirscher (55’’78) a făcut primul pas spre o dublă în Adelboden. Spre deosebire de Mika extraterestra, Marcel este un om normal, din aceeași categorie ca Michael Matt (+0’’25) și Andre Myhrer (+0’’44) și diferențele mici ne lasă pofticioși. Urmează o manșă secundă palpitantă!

Foto: Helmut Wermuth / Reuters

Trei zile au trecut de când Thomas Sykora mărturisea că îi este dor de traseele lui Ante Kostelici. Căci ce s-a marcat anul acesta la slalom a fost de cele mai multe ori ușor, ușor (Madonna în manșa a doua a fost o excepție). Și oricât de frumos ar schia un Marcel sau un Kristoffersen, când nimeni nu face greșeli, și nu e nevoie de acrobații, virajele regulate înșirate de zeci de schiori unul după celălalt, ajung să plictisească prin monotonie. Aceste marcaje ar putea fi o consecință a timpului scurt pe care îl au antrenorii responsabili pentru a gândi cum vor plasa porțile. Până anul trecut, marcatorii erau trași la sorți la începutul sezonului și fiecare avea săptămâni, ba chiar luni de meditat la ce vor face. Dar unele echipe au criticat practica pregătirii propriilor schiori pentru traseul pe care îl vor marca, și atunci s-a decis tragerea la sorți cu două-trei zile înainte de cursă.

Astăzi traseul a fost marcat de antrenorul lui Marcel Hirscher. Care, judecând după performanțele elevului său, este cel mai imaginativ marcator de trasee. Respectându-se pe sine, dar și pe schiori, Mike Pircher a strâns un pic linia de coborâre pe abruptul final, relaxând-o mai apoi, exact cât să condimenteze cursa. Porțile respective au triat atât de clar concurenții, încât mă gândesc că ruperile de ritm ar trebui impuse prin regulament în competițiile de Cupă Mondială.

Pe o pistă bine înghețată, departajarea s-a făcut în funcție de greșelile strecurate în evoluții. Hirscher, Matt și Myhrer au fost singurii care au excelat la acuratețe. Dave Ryding (locul 10; +1’’82) și Stefano Gross (8; +1’’52) n-au fost foarte impreciși, dar au arătat prea mult respect față de traseu și au tăiat clar viteza la intrarea pe abrupt. Manfred Mölgg (9; +1’’64) s-a împiedicat repetat în micile șanțuri desenate de schiorii dinainte sa. Henrik Kristoffersen (4; +’’71) a pierdut ritmul pe abrupt și s-a chinuit să-l coboare.

De chinuit s-au chinuit și Daniel Yule (7; +1’’46) și Luca Aerni (6; +1’’28), dar încurajările compatrioților le-au dat aripi. Iar Alexis Pinturault (5;+1’’17), conștiincios ca întotdeauna a confirmat creșterea nivelului la slalom, chiar dacă și pentru el abruptul a fost o încercare dificilă.

La final, Marcel a admis că s-a simțit ca acasă pe traseu. „E ușor să-ți găsești calea pe marcajul propriului antrenor. Când ești obișnuit cu ce trasează, atunci știi ce ai de făcut. A fost o cursă foarte bună, stabilă și totuși ricantă.” Apoi a făcut și un mic preview al manșei a doua: „Abruptul va deveni un challange!”

Clasamentul primei manșe

Anunțuri

Schiorii din țara veșnicei primăveri


Ce condiții sunt? De primăvară sau de iarnă? A fost primul lucru pe care l-a întrebat comentatorul orf pe Thomas Sykora (expertul meu favorit) după cursa acestuia cu camera. Clar de primăvară, a răspuns Thomas. Vă mai amintiți cursele din Kranjska Gora și Aspen? Tot zăpadă de primăvară a fost. Iar schiorul care a excelat în ambele s-a numit Michael Matt. Dar de la combinata de acum 11 ani din Wengen mai aveți vreo amintire? Să vă împrospătez memoria. Un anume Mario Matt terminase coborârea pe locul 30. La slalom zăpada a fost fleșcăială pură. Și Mario a câștigat.

Foto: Sinichiro Tanaka / Keystone

Anumite talente se transmit în familie după cum se vede, căci Michael Matt (55’’37) a schiat astăzi perfect. Mai mult, Continuă lectura


Un traseu ușor, „prea ușor, ca o coborâre, in limbajul slalomiștilor” după cum a zis expertul orfilor, Thomas Sykora, i-a așteptat astăzi pe schiori în Levi și a nivelat valorile. Traseul a avut totuși o hachiță. Sau două, că s-a repetat. Platul de început are două valuri, iar astăzi sub ele au fost așezate porți „oarbe”, adică invizibile pentru schiori de pe traseu. Ba mai mult, sub primul val i-a așteptat o combinație verticală, pe care unii concurenți, aruncați de dâmb în direcția greșită, au trecut-o invers. Este regulamentar, dar de obicei costă timp.

Foto: V.Moilanen/AFP

Primul plecat în cursă, primul prins în capcană. Michael Matt, a făcut un ocol prea mare pentru terenul lipsit de înclinație și și-a micșorat șansele pentru Continuă lectura

Demonstraţie de forţă


Într-un interviu recent, Ingemar Stenkmark l-a numit pe Marcel Hirscher drept urmaşul său. Cel care îi va prelua recordul şi i-l va duce mai departe. A, da, sigur, Linsey Vonn va atinge borna mai repede, dar după aceea Marcel o va doborî pe americancă şi va ridica ştacheta inimaginabil de sus. Nu sunt convinsă că suedezul are dreptate, dar nu pentru că Hirscher n-ar putea realiza acest lucru, cu uşurinţă chiar. Singura problemă este că stresul imposibil în care trăieşte austriacul, lasă urme teribile, şi Marcel cochetează foarte serios cu gândul unei retrageri timpurii. Altfel, de câştigat ştie şi poate să câştige, atât la uriaş, cât şi la slalom, după cum ne-a dovedit astăzi în prima manşă a slalomului de la mondialele din St. Moritz.

Faţă în faţă cu rivalul său principal din Cupa Mondială, în luptă cinstită pentru medalia de aur, în care nimic altceva nu are valoare pentru cei doi, Marcel Hirscher s-a Continuă lectura