Premiera lui Bostjan Kline


Aproape l-am văzut învingător anul trecut la coborârea din Garmisch-Partenkirchen. Dar atunci, după ce a stat aproape întrega cursă la panoul de onoare, Aleksander Aamodt Kilde, cu un număr de start aproape de 30, a venit şi s-a impus el pentru prima dată în carieră. Dublul campion mondial de juniori din 2012, slovenul Bostjan Kline, a trebuit să mai aştepte. Multişor, căci sezonul acesta n-a fost deloc pe placul său. „Am ştiut că pot fi rapid, dar a trebuit să am multă răbdare. Astăzi în sfârşit s-au aliniat toate, felul în care am schiat, rutina de la start, încălzirea şi toate celelalte. A fost un sezon plin de suişuri şi coborâşuri. Cu una caldă, una rece. Cu lucruri foarte bune în manşele mele, dar şi cu greşeli. Astăzi n-au mai rămas decât cele bune. Una dintre cele mai frumoase zile din viaţă.”

Vineri, prima coborâre din Kvitfell i-a revenit în sfârşit lui (1’29’’20). L-au însoţit pe podium Matthias Mayer (+0’’19) şi Kjetil Jansrud (+0’’20).

Cursa a început prin Continuă lectura

Publicitate

Horror-ul acestei ierni


Coborârea de ieri din Garmisch-Partenkirchen, reluare a celei anulate în Wengen a amintit dureros de coborârea de anul trecut din Kitzbühel, deşi vremea a fost de data aceasta perfectă. Căzătură după căzătură, cu acelaşi efect de explozie pe care îl au denivelările neaşteptate de pe suprafeţele betonate. Norocoşii au scăpat cu vânătăi, dar din nou avem doi candidaţi la podium accidentaţi de la grav până la foarte grav. Şi din nou FIS, prin directorul de cursă Markus Waldner, şi organizatorii, prin preşedintele comitetului de organizare Peter Fischer, nu-şi asumă nici o responsabilitate, blamând încă o dată victimele.

Foto: DPA

E frumos că acum Ionică sau Raluca găsesc piste în excelentă stare cu numerele lor mari de start, dar ceva din felul în care se desfăşoară cursele actuale, a luat-o precipitat la vale. Cum la schiuri s-a lucrat şi în pofida modificării razei de întoarcere, în ultimele două sezoane accidentările s-au înmulţit vertiginos în loc să scadă, rămân muşte doar pe fesurile Continuă lectura

Beat învinge, Peter Fill e campion


Frumos final al sezonului de coborâre astăzi în St. Moritz, chiar dacă vremea şi-a băgat din nou codiţa dând rezultatele un pic peste cap. Dacă nu s-ar fi ţinut cursa, globul de cristal i-ar fi revenit lui Aksel Lund Svindal, „o dreptate poetică”, după cum frumos spusese Kjetil cu o zi înainte. În cazul ţinerii, şansele cele mai mari la trofeu aparţineau italienilor Peter Fill şi Dominik Paris, în vreme ce Kjetil Jansrud şi Adrien Théaux erau gata să profite de orice pas greşit al celor doi. Detalii am dat la cronica din Kvitfjell, nu le voi repeta. Până la urmă Markus Waldner – director al curselor masculine şi italian totodată – s-a asigurat de ţinerea cursei, iar singurul care a reuşit să-l depăşească pe Aksel a fost Peter Fill, cu al său loc 10 (+1”36). Cursa a câştigat-o Beat Feuz (1’40”44), urmat de Steven Nyman (+0”08) şi Erik Guay (+0”54).

Matthias Hangst/Getty Images Europe

O încununare superbă a unui sezon stricat de accidentarea din august pentru schiorul elveţian. Nu există loc mai frumos pentru câştigat o cursă decât acasă.

Dar mai frumos a fost momentul final, de după încheierea ultimei curse. Schiase Peter Fill şi avusese un ghinion mare. Până la cursa lui Beat soarele aruncase o lumină ciudată asupra pistei. Cu aparenţe artificiale, printr-un voal de ceaţă, adunată şi înnegurată într-un ţarc întunecat, permanent prezent în culisele cursei, dar nu şi pe scenă. Dar apoi vaporii s-au adunat şi au ameninţat şi de deasupra, întunecând rapid totul. „Antrenorii mi-au spus că nu-i nici o problemă, avem traseul luminat, se poate ataca în voie. Am plecat de la start şi m-am trezit în întuneric.” Şi să vrei să ataci ca nebunul, nu poţi. Creierul are un switch automat pentru situaţiile periculoase şi dejoacă în subconştient pornirile prea îndrăzneţe. A fost trist Peter când şi-a văzut poziţia în clasament.

Camera era centrată pe el, toţi cei din stadion şi noi toţi cei din faţa ecranelor ştiam că e campion, Peter habar n-avea. Nu-i spusese nimeni la plecare, hei, ceilalţi au ratat ţinta, îţi ajunge un loc 15 pentru glob. Îi spuseseră doar pe traseu e bine, du-te şi fă o cursă bună. Iar el n-o făcuse. Apoi Steven Nyman s-a îndurat şi i-a zis de la distanţă că e campion. Peter a cerut asigurări. A avut un mic gest de bucurie. Dar dezlănţuirea finală a venit abia după ce americanul i-a dat mâna, felicitându-l oficial. Felicitările lui Beat Feuz au avut o notă mai intempestivă. Pe când Peter se bucura de unul singur, lăsând afară toată încordarea de până atunci, Beat s-a repezit să-l ia în braţe, trimiţâdu-l pe italian într-o tumbă.

Articolul va fi completat aici…

Clasamentul final al etapei

Svindal – jumătate de misiune îndeplinită la Kitzbuehel în victoria de la Super G


Poate era mai corect să spun o treime de misiune îndeplinită, dar socotim numai probele de astăzi, nu și coborârea de mâine. La super uriaș, Svindal a fost cel mai rapid și singurul care a ajuns jos în mai puțin de 1:12,00, cu un timp de 1:11,79. Mai lent cu 31 de sutimi, Andrew Weibrecht, calul de luptă american, reușește cel mai bun rezultat al sezonului. Favoritul gazdelor, austriacul Hannes Reichelt, încheie super uriașul pe 3, în 1:12,21.

Svindal câștigă super uriașul din Kitzbuehel și conduce la pauză în proba de super combinată (copyright Agence Zoom)

Astăzi la Kitzbuehel se împușcă doi iepuri dintr-o lovitură și se distribuie o puzderie de puncte în Cupa Mondială. Super uriașul proaspăt încheiat contează pentru clasamentul probei de specialitate, dar e și manșa de viteză a Continuă lectura