Ieri în Lillehammer au început întrecerile schiului alpin din cadrul Jocurilor Olimpice ale Tineretului. Cele două super-G-uri i-au avut la start şi pe tinerii noştri, Iulia Boier şi Alexandru Ştefănescu. În vreme ce Iulia a terminat pe locul 36, Alex nu a dus cursa până la capăt. La fete titlul i-a revenit schioarei austriece Nadine Fest, iar la băieţi americanului River Radamus.
Premiantele primei zile la YOG
Ziua a început cu întrecerea feminină. Pe o pârtie pretenţioasă şi un traseu foarte tehnic selecţia a fost de la început drastică. Dintre primele 10 fete, patru au fost oprite de dificultăţi înainte de finiş. Iar distanţa dintre deschizătoarea concursului, rusoaica Anastasiia Silanteva, şi pretendentele la medalii s-a despicat larg foarte repede, învingătoarea, cu numărul 6 pe tricou, lăsând-o la peste 5 secunde în urmă pe rusoaică.
Discrepanţele au continuat să se manifeste şi mai departe, după cum este reiese uşor din clasament:
| 1. |
Nadine Fest (AUT) |
1:11.93 |
| 2. |
Julia Scheib (AUT) |
1:12.56 |
| 3. |
Aline Danioth (SUI) |
1:12.69 |
| 4. |
Melanie Meillard (SUI) |
1:13.05 |
| 5. |
Katrin Hirtl-Stanggassinger (GER) |
1:13.61 |
| 6. |
Kristiane Bekkestad (NOR) |
1:13.66 |
| 7. |
Ali Nullmeyer (CAN) |
1:13.98 |
| 8. |
Daria Krajewska (POL) |
1:14.44 |
| 9. |
Sofia Pizzato (ITA) |
1:14.47 |
| 10. |
Keely Cashman (USA) |
1:14.52 |
| … |
|
|
| 36. |
Iulia Boier (ROU) |
1:24.65 |
Diferenţa mare dintre austriece + elveţience şi restul lumii schimbă puţin perspectiva din care privim rezultatul Iuliei Boier. Întârzierea de 12 secunde se reduce la 10 atunci când o raportăm la naţiunile pământene şi totuşi bune.
Cum manşa a fost relativ scurtă, chiar şi comparată doar cu italianca sau americanca distanţa rămâne mare. Situaţia nu este nouă. Aproape fiecare tânăr schior, unii dintre ei cu clasări bune la concursuri internaţionale în anii copilăriei, se confruntă cu această trezire la realitate când cresc. Majoritatea pleacă descurajaţi capul şi se lasă de schi sau îl continuă ca pe un hobby.
Cu atât mai reconfotant este realismul Iuliei. Vede diferenţa, o acceptă, cunoaşte cauzele, punctează la obiect problemele şi foloseşte experienţa ca factor motivator pentru munca ce o aşteaptă după revenirea acasă.
„Nu pot să spun neapărat că sunt nemulţumită de rezultatul meu, pentru că nu am deloc experienţă pe proba asta. Obiectivul meu era să termin, dar este adevărat că aş fi putut să vin mai aproape. Traseul a fost lung şi a avut multe schimbări de pantă. Aş fi putut să-mi aleg o trasă mai scurtă în traseu şi să intru mai hotărâtă la schimbările de pantă.”
Condiţiile de pe pârtie nu au fost un obstacol suplimentar, căci „zăpada a fost tare şi traseul a fost în stare foarte bună.”
Cum îşi evaluează rezultatul? „Pentru mine a fost o provocare să ajung să mă calific la această olimpiadă. Nu m-a ajutat nimeni cu nimic şi sunt fericită că am ajuns aici. Ce este aici e ca o răsplată pentru mine şi îmi doresc să profit de această şansă.”
Am fost curioasă cum crede că ar putea profita. „Păi în primul rând pârtiile de aici sunt mai grele decât pe ce m-am mai dat eu până acum şi asta cu siguranţă o să mă ajute pe viitor. Cu fiecare concurs pe care îl fac, adun mai multă experienţă, mai ales la un concurs de talie aşa mare, pe o pârtie olimpică.”
Astăzi Iulia Boier va participa la proba combinată, cu o primă manşă de super-uriaş (11:00) şi una de slalom (14:45). Va avea numărul 24 la start.
***
O oră şi jumătate după fete a venit rândul băieţilor să se întreacă în Hafjell, staţiunea ce găzduieşte întrecerile schiului alpin. De valori mult, mult mai apropiate, tinerii au oferit dueluri pe muchie de cuţit, decise la sutimi de secundă. Aproape toţi, inclusiv outsiderii „exotici” au riscat pentru un rezultat cât mai bun. Riscul n-a fost de fiecare dată răsplătit. Austriacul Manuel Traninger, cu cel mai bun intermediat la ultimul punct de control, a schimbat aurul pe bronz când stilul direct l-a scos pe o linie mai ocolită. A avut şi noroc, la o sutime în spatele lui, finlandezul Sampo Kankkunen a rămas cu mâna goală.
| 1. |
River Radamus (USA) |
1:10.62 |
| 2. |
Pietro Canzio (ITA) |
1:10.65 |
| 3. |
Manuel Tranninger (AUT) |
1:11.03 |
| 4. |
Sampo Kankkunen (FIN) |
1:11.04 |
| 5. |
Marcus Vorre (DAN) |
1:11.31 |
| 6. |
Joel Oehrli (SUI) |
1:11.41 |
| 7. |
Michael Tedde (ITA) |
1:11.52 |
| 8. |
Moritz Opetnik (AUT) |
1:11.78 |
| 9. |
Henrik Thorsby (NOR) |
1:11.79 |
| 10. |
Odin-Vassbotn Breivik (NOR) |
1:11.82 |
În întrecerea pentru titlul olimpic scena le-a aparţinut pentru o cursă palpitantă, cot la cot, americanului River Radamus şi italianului Pietro Canzio. Primul a fost fix cu o clipă mai rapid. „Au fost câteva pasaje cheie azi şi cred că mi-au ieşit toate.
„https://www.instagram.com/p/BBuzLSjjCUD/
Nu ştiu când şi cine a avut ideea de a traduce „did not finish”-ul din schi cu abandon. Nimic mai neadevărat. Schiorul nu abandonează. Nu se opreşte. De obicei riscul e împins prea departe şi se întoarce împotriva îndrăzneţului scoţându-l de pe traseu. Cred că doar la noi ambiţia nemăsurată este echivalată cu abandonul.
Alexandru Ştefănescu asta a făcut: a riscat nesăbuit de mult. Să vedem însă ce se ascunde în spatele DNF-ului. A piedut doar un pic mai mult de o secundă pe prima treime a traseului, a făcut o boacănă mai apoi, crescând întârzierea mai mult decât majoritatea adversarilor, după care a încercat să compenseze, greşeală strategică pentru care nu o dată l-a certat Hans (Frick) şi pe Ionică Achiriloaie.
Având intermediarii lui Alex putem merge mai departe cu analiza. O estimare grobiană ne spune că un +6 secunde ar fi fost limita superioară, iar un +5 nu ar fi fost exclus. Asta arată chiar bine! De la concursul La Scara rezultatele lui n-au mai avut ca reper elita mondială şi n-am ştiut unde se mai află. Concluzia e bună. Alex Ştefănescu nu a pierdut contactul cu cei mai buni. Potenţialul e la locul lui, iar obiectivul ajungerii la Cupa Mondială într-o bună zi nu este deloc irealizabil.
Înapoi la cursă. Orice DNF în dreptul unui schior român mă îngrijorează. Cu atât mai mult unul petrecut la o cursă de viteză. Tatăl lui s-a grăbit să-i liniştească pe toţi fanii lui Alex: „Este ok. S-a împrăştiat spectaculos.”
Seara am primit şi raportul protagonistului: „A fost o cursă grea. Traseu foarte tehnic, mai mult spre uriaş decât spre super-G. Am greşit la o schimbare de pantă, mi-am dorit să repar din greşelile făcute până acolo riscând mai mult, şi am căzut. Am avut şi bune, şi rele, dar lipsa de experienţă şi-a spus cuvântul.” Şi pentru a risipi şi ultimele temeri a adăugat: „sunt întreg şi pregătit pentru ziua de mâine.”
Care mâine e azi, când îi vom ţine pumnii ca şi Iuliei tot la o combinată. Manşa de super-G e programată la 12:00 şi sper ca Alex să fi tras învăţămintele corecte din căzătura de ieri. E loc de un rezultat frumos. Manşa de slalom va începe la 15:30, iar Alex va avea foarte bunul număr 19 la start.
Hai Alex, hai Iulia. Pârtieeeee!
Schi alpin. Deocamdata. 