Tinele si Jules


„Eram pregatiti pentru orice s-ar fi putut intampla, numai pentru asta nu.” Nimeni nu a fost. Nici macar Tina cea mica. A stat la panoul de onoare aproape toata cursa si s-a bucurat copilareste si incredula de esecul fiecarei adversare. „Asteptarea a fost un horror si totusi minunata in acelasi timp. Thriller pur.” Avusese numarul 3 pe tricou si da, stiuse ca a facut o cursa buna, dar tehnica instinctiva ii curata de erori fiecare cursa. Numai ca in acest sezon i-a lipsit increderea si n-a atacat niciodata pana la capat.

Tina Weirather a primit buchetul castigatoarei de la mama ei (foto Keystone)

De la aterizarea in plasele de protectie la super-uriasul din Lake Louise i se trage. A scapat intreaga insa cu dureri mari acolo unde claparul strange pulpa. Ea zice ca hematomul acesta a impiedicat-o sa forteze. „Daca vrei sa schiezi rapid, trebuie sa-ti reziste tibia la apasari mari. Si n-am mai putut face asta.” Dar a fost si vorba de teama, care o vreme i-a fost tovarasa fidela Tinei pe schiuri. Continuă lectura

Publicitate

Sa uitam de Lindsey


Jos ajunsese Maria Höfl-Riesch. +1,42 indica tabela de marcaj si atunci Alexandra Meissnitzer, comentand la Eurosport a zis „sa uitam de Lindsey”, avand nevoie de un etalon rezonabil, fiindca schioara germana tocmai ce facuse o cursa buna, cu o singura ezitare intr-un viraj. Dar altfel schiase solid, stabil, constant. Suficient cat sa se impuna in fata celor de-o seama cu ea. Insa distanta pana la locul 1 e genul de diferenta cu care uneori, e drept ca rar, risti sa ramai fara puncte. Genul de diferenta in care incap lejer 20 de adversare. Practic asta am vazut sambata: un clasament cu locul 1, o pauza de Continuă lectura