Din tabara ranitilor

Inainte sa intram serios in noul sezon sa vedem pe cine si la ce nivel contam iarna aceasta. Bun, iarna e un pic hazardat sa numim ce se intampla deocamdata la noi in Europa, dar speranta moare ultima si poate pana peste 3 saptamani cand probabil ar fi urmatoarele curse aici se intampla ceva (cursele din Val d’Isere sunt cvasi-mutate in State, decizia definitiva urmand a fi luata maine).

Pe de o parte avem convalescentii verii reveniti dupa accidentari, pe de alta noii suferinzi, care vor rata partial sau in intregime sezonul. De uitat nu-i voi uita nici pe cei care, desi vor concura, ar putea sa nu se prezinte la nivel maxim chinuiti de dureri diverse. Din pacate, caravana Cupei Mondiale seamana din ce in ce mai mult cu o infirmerie ambulanta. O voi lua cronologic, incepand cu

Publicitate

Canada intre infern si Paradis

Manuel Osborne-Paradis, reprezentantul gazdelor era in fata, statea in spotul invingatorului si se pregatea sa-si urmareasca adversarii cei mai seriosi. Schiase cu chef, chiuind si ranjind in saritori si viraje, fiind cu numarul 6 de start primul care impinsese sus de tot

Cum stau

Ei, schiorii care astazi intra in finale. Nu-s multi, asa ca la etapele obisnuite. Doar primii 25 din clasamentul disciplinei, plus cei care au strans punct langa punct in cel general pana au trecut de 400 si asa de incurajare, desi de obicei e mai mult descurajare, juniorii campioni mondiali. De ce descurajare? De cele mai multe ori