În contrast total cu coborârea masculină din Kitzbühel, astăzi în Cortina d’Ampezzo toate cele 52 de concurente înscrise la startul coborârii feminine au terminat cursa. Totuşi nu putem spune că schioarele au avut aceleaşi şanse, vântul răvăşind clasamentul. Însă sport în aer liber fiind, fetele sunt pregătite sufleteşte să accepte şi întârzierile nemeritate. A învins – desigur şi încă o dată – americanca Lindsey Vonn (1’37”01), nici măcar vântul nereuşind s-o oprească din cursa de adunare a recordurilor. Pe locul secund şi am putea spune periculos de aproape, a încheiat schioara canadiană Larisa Yurkiw (+0”28). Elveţianca Lara Gut (+0”67), încă lideră în clasamentul general, a pierdut mai multe puncte decât a scontat, terminând doar pe locul 3.

Ţin minte atmosfera de acum patru ani. O aşteptare plină de neastâmpăr se înfiripa în aer în urma unui alt marş triumfal al lui Lindsey. Atingea cota de 50 de victorii, uriaşă pentru timpurile moderne, şi se întrevedea deja posibilitatea atingerii recordului feminin al Annemariei Moser-Pröll (62). O posibilitate încă vagă ce prindea tot mai mult contur în faţa ochilor noştri. Tot atunci, o convenţie rar exprimată a spus: nu vorbim de recordul lui Ingemar Stenmark. Suedezul este cel mai de succes schior din toate timpurile. 86 de victorii în Cupa Mondială stau martore staturii sale de colos. Dar nimeni n-a îndrăznit să menţioneze speranţa doborârii acestui record. Nu pentru că momentul ar fi fost prea îndepărtat în viitor, ci fiindcă aşa ceva, chiar şi în 2012, cu atâţia ani de potenţiale succese în faţa lui Lindsey, era văzut ca imposibil. Patru ani şi două accidentări mai târziu – şi e important să spunem că accidentările i-au distrus americancei aproape un sezon şi jumătate – ne cuprinde aceeaşi aşteptare plină de neastâmpăr. Nu numai că Lindsey deţine deja de un an – se întâmpla tot în Cortina – recordul feminin, dar şi asupra recordului legendar al lui Stenmark suflă un vânt demolator. Cu 74 de victorii în palmares, Lindsey râde încă relativ relaxată: „Nu mai pomeniţi de Ingemar!”
Nu spun că sigur îl va câştiga. Nimic nu este sigur în sport, dar trebuie să recunoaştem că imposibilitatea a devenit deja posibilitate.
[…]
Inimile celor mai mulţi iubitori români ai schiului au plâns şi râs deopotrivă la cursa superbă a lui Edit Miklos (locul 6 / +1”08). Fosta noastră schioară, indepartata din echipa Romaniei de nepasarea FRSB, a reuşit să meargă pe o linie agresivă, păstrând îndelung poziţia de atac, şi terminând la doar 7 sutimi de locul 4, după un pasaj final mai lent fără motiv aparent. Să fi fost vântul? Poate. Edit însăşi nu ştie. Timpii intermediari îi fuseseră toţi mai buni decât ai Tinei Weirather.
Fata care încă ne mai reprezintă şi pe care sper să ştim să o ţinem până creşte ca Edit, Ania Caill, a făcut o cursă prudentă după ce ieri a căzut la viteză foarte mare şi a aterizat în plase. Important este că şi-a luat inima în dinţi şi a schiat din nou, în pofida micii comoţii cerebrale suferite ieri şi a durerilor inevitabile după o astfel de oprire forţată. Judecând după performanţele tuturor debutantelor, pârtia de sub Tofane este cea mai dificilă de abordat la prima întâlnire dintre pistele pe care au schiat până acum. Pentru Ania, deosebirea principală au reprezentat-o săriturile, mai multe şi mai lungi decât în alte părţi. Televizorul ne păcăleşte un pic. Fetele au sărit astăzi şi 40-45 de metri!
Pentru toată lumea din Cortina, mâine urmează super-G-ul. Succes, Edit! Succes, Ania!
Clasamentul final al etapei