Marcel Hirscher e noul Ted Ligety. Victorie detasata in Sölden

Marcel Hirscher (Austria) si-a dominat si in a doua mansa concurenta si de data aceasta a dus pana la capat evolutia impresionanta. Cum Ted Ligety (SUA) a gresit in cel mai nefericit loc al traseului, podiumul s-a deschis pentru Fritz Dopfer (Germania) si Alexis Pinturault (Franta). Schiorul roman Alexandru Barbu nu s-a calificat in mansa secunda, el terminand-o pe prima pe locul 63. Mai multe despre el puteti citi in cronica primei manse.

„Bingo!” ne spune Marcel Hirscher (© Marcel Hirscher)

La fel ca in prima mansa, numarul de start a contat. Nu este o intamplare ca cei mai rapizi trei timpi i-au obtinut schiorii avand pozitiile de start

Publicitate

La fel ca inainte

Spre deosebire de fete unde cel putin la prima aparitie a avut loc o rasturnare de valori, la baieti slalomul urias se innoada acolo unde se intrerupsese in vara. Sölden-ul s-a prezentat in a doua zi a noului sezon de schi alpin la fel ca in prima. Soare si foarte cald. Singura deosebire a facut-o vantul, foarte puternic in zona de start, motiv pentru care traseul a fost scurtat cu 15 secunde, pornindu-se de la startul de rezerva.

Ted Ligety spre sefia primei manse din Sölden (© APA)

Ne-am fi asteptat ca diferenta uriasa dintre Ted Ligety si restul lumii sa se fi micsorat, dar de cum a inceput cursa

Ca niciodata in aceasta iarna

De 40 de ani asteapta nemtii o victorie masculina la slalom urias. Iar azi in Garmisch-Partenkirchen Fritz Dopfer a oferit speranta spectatorilor, ca deschizator. O coborare fara greseala, ce n-a divulgat nici o dificultate pe traseu si pe care a sarbatorit-o cu un zambet si gest de satisfactie.

Felix Neureuther in prima mansa a uriasului din Garmisch (foto EFE/EPA)

Si tot asa, nici un obstacol nu s-a aratat nici in fata lui Alexis Pinturault, incurcat doar de propria neatentie cand spre final a ramas intr-un picior si s-a intins in aer in pozitia „soare”. Ca un truc de magician i-a disparut avantajul urias. 7 zecimi subtiate la una singura. Pacat de evolutia exceptionala de sus, ce transformase cursa curata a lui Fritz intr-una mediocra.

Nu-i pentru cine se pregateste

Mai stie cineva cati ani sunt de cand vroia Bode Miller sa faca o intrecere paralela cu cea a FIS din cauza nedreptatilor de tot soiul? N-a iesit nimic, dar sa nu credeti ca e singurul ce si-a dorit sau isi doreste asa ceva. Unii o zic pe fata (Ted Ligety, cine altul :D), altii pe ascuns. De ce nu se intampla, din moment ce o mana de oameni hotarati vor toti acelasi lucru? E greu de tras cu 10-20 de armasari la o caruta si in clipa in care s-ar alege reprezentati, s-ar cadea in capcana FIS. Una la mana. Apoi e toata masinaria care trebuie sa functioneze pentru a pune pe roate o cursa. Logistica implicata e imensa si in momentul de fata doar FIS are relatiile gata formate pentru concursuri care sa fie bine organizate, sa asigure cat de cat securitatea, sa atraga publicul si sa fie mediatizate.

Davide Simoncelli „pedepsit” de colegi (Max Blardone e al doilea din stanga) pentru victoria de la Alpine Rockfest (via Jon Olsson)

Incercari separate se fac totusi si iata ca Alpine Rockfest din Andalo, Paganella, a ajuns la a treia editie. E un concurs demonstrativ, o combinatie de schi si muzica, in care programul din pauze cuprinde interviuri la cald cu participantii. Italienii sunt majoritati pe lista de start, desigur, Masimilliano Blardone si Davide Simoncelli fiind cei mai buni, dar organizatorii s-au straduit sa aduca si alte nume mari. Din cei trei „best of”, doi au fost prezenti,

Detectorul de minciuni

Sejurul italian al Cupei Mondiale de schi alpin continua cu o clasica tehnica: slalomul urias din Alta Badia. Gran Risa este una dintre cele mai dificile piste de urias din circuitul mondial, iar Ted Ligety, extraterstrul acestui sezon, a asteptat-o cu nerabdare. Aici portile pot fi puse la distante normale, nici prea departate, nici prea apropiate, ci la 25 de m, cat sa permita viraje potrivite ritmului dupa care se intorc singure picioarele schiorului american. Un inceput abrupt, pe o fasie mai ingusta, ce se largeste treptat pe un teren cu movile care sa oblige la cateva genoflexiuni suplimentare, curbat prin padure, urmat dupa destul de mult timp de un plat in care deja coapsele ard de durere. Timpul reflecta si el dificultatea. Lupta cot la cot cu Adelbodenul pentru titlul de cel mai lung urias de Cupa Mondiala. La schiorii implicati in zilele anterioare in toate probele de viteza s-a simtit imediat uzura fizica.

Ted Ligety in prima mansa a slalomului urias din Alta Badia (Reuters)

Ieri i-am lasat pe baieti ninsi in Val Gardena. Azi i-am gasit sub un soare cu dinti in Alta Badia, schiind pentru prima data in acest sezon pe o pista tare. Conditii de vis, cu o combinatie de zapada noua si inghetata, intarita prin injectie.

Neimblanziti

Prima mansa fusese un fel de deja-connu. Toata lumea stia ca Ted Ligety este cel mai bun, argumente pentru justificarea afirmatiei a avut grija americanul sa ne ofere in ultimii deja multi ani. Dar sa fii cel mai bun inseamna printre altele si sa faci de fiecare data un pas inaintea adversarilor care te vaneaza neincetat.

Cinci pentru trei medalii

De astazi locul vitezistilor a fost luat pe partiile alpine din Whistler de tehnicieni si lupta lor pentru medalii e la fel de crancena ca si a colegilor mai rapizi. Partia e lunga si nu la fel de abrupta ca cele obisnuite in Cupa Mondiala, iar zapada e ca si pana acum, primavaratica. Instinct si agresivitate a cerut traseul pentru o clasare buna la jumatate.