Perechea veche de schiuri noi. Si invers.


A plans. A plans mult, era singura, iar vocea mamei n-a reusit s-o consoleze. La urmatorul concurs a plans iar. „Mama, ma bat toate! Dar toate! Si cele care erau mult in urma mea. Nu stiu ce sa mai fac.” De partea cealalta a telefonului, mama ofta la unison. „Nu stiu ce sa mai fac.”

Ania inainte de prima mansa din Mont St. Anne (foto arhiva personala)

E greu sa te stii nu cea mai buna, dar suficient de buna incat sa-ti intreci o mare parte a fostelor si actualelor partenere de antrenament, si brusc sa te trezesti infranta zilnic. Si nu acolo la cateva sutimi, zecimi, sau hai, o secunda, doua. Ci cinci secunde! Increderea scade, crezand ca nu faci ceva bine incerci sa schimbi, schimbarea aduce rezultate mai slabe si de aici pana la un blocaj mental nu mai e mult. Continuă lectura