Aksel Lund Svindal bifeaza a treia victorie din tot atatea curse de viteza in acest sezon, castigand fara drept de apel coborarea de la Beaver Creek in 1:42:34. Cu 30 de sutimi mai lent, colegul si prietenul sau Kjetil Jansrud termina pe 2, pe pozitia a treia incheind, in 1:43:04, francezul Guillermo Fayed. Clasamentul complet este disponibil aici.
Svindal, Jansrud si Fayed, premianti in coborarea de la Beaver Creek (copyright Alain Grosclaude/Agence Zoom)
Primele semnale ale unui duel norvegian pentru suprematia in cursele de viteza din acest sezon au venit saptamana trecuta, la Lake Louise, cand Jansrud a dominat in antrenamente si Svindal a castigat ambele curse. Coborarea de astazi nu face decat sa confirme ce banuiam dupa etapa din Canada. Kjetil a fost primul in coborarile de incalzire si in aceasta saptamana, pe partia Birds of Prey, dar Aksel s-a dovedit mai rapid in competitie, unde a reusit sa imbunatateasca cel mai bun timp de la antrenamente (1:42:87) al colegului sau. Filmul cursei a aratat cam asa…
Christof Innerhofer a plecat primul, a parut lent pe portiunea plata de la start, una aparent usoara dar pe care cele 11 damburi valurite (asa am decis ca traducem ”rollers”) o fac dificil de abordat cu castig de viteza. Innerhofer a avut apoi mici erori pe sectiunea cea mai tehnica, in virajele de sus, a mers bine pe traverseul median si a castigat timp pe ultimele 3 saritori. Italianul s-a instalat confortabil in fruntea clasamentului provizoriu si nici ca s-a mai dat dus de-acolo pret de 13 schiori. Glumeam cu pinguinul spunand despre Innerhofer ca este „acest Peter Fill de la Beaver Creek”. A propos de Peter Fill, italianul a facut si astazi o cursa buna, terminand pe 8. Intrebat de diversi reporteri ce s-a schimbat de la sezonul trecut la acesta de merge atat de bine, Fill a explicat ca s-a insurat in vara si ca-n rest totul e la fel ca anul trecut.
Sa revenim, insa, la cursa de astazi si la Innerhofer. Cum statea el asa cu un zambet din ce in ce mai larg la sosire, iata ca din varful partiei se porneste, parca renascut, elvetianul Carlo Janka, a carui revenire la maximul de forma o asteapta multi fani de ceva vreme. Toti cei 13 schiori pana la el vazusera verde la primul intermediar, dupa zona de plat unde Innerhofer nu alunecase prea bine. La fel, toti pierdusera peste doua zecimi pe sectiunea de viraje de sus („The Brink”, „The Talon” si „Pete’s Arena”, pana la prima saritoare) si, cu exceptia lui Fill, deja aveau rosu la al doilea intermediar. Janka a fost singurul pana la acel moment care a reusit sa-si pastreze avantajul din primele porti si pe portiunea tehnica de sus. A iesit larg la un viraj pe traverseul median si a pierdut 4 zecimi. Apoi elvetianul a mers foarte bine pe zona cea mai spectaculoasa a traseului, cu cele trei saritori din treimea inferioara si a ajuns la final cu 13 sutimi mai rapid decat Innerhofer.
Bucuria lui Carlo Janka nu a durat mult, la start urmand Aksel Lund Svindal. Aici lucrurile-s simple: norvegianul a facut o cursa impecabila de sus pana jos, a vazut verde la toti intermediarii si a trecut linia de sosire cu aproape o secunda avans fata de elvetian. Mai mult, nici unul dintre schiorii care i-au urmat n-a mai vazut verde la primul intermediar desi aproape toti din primii 30 au fost mai rapizi decat Innerhofer pe aceasta portiune. Jansrud, care pleca favorit dupa sesiunile de antrenamente, si-a imbunatatit cu 23 de sutimi performanta de ieri, dar asta nu a fost, insa, suficient pentru a-l depasi pe Svindal. Francezul Guillermo Fayed a confirmat inceputul bun de sezon si a prins al treilea loc pe podium. Hannes Reichelt a facut si el o cursa buna, incheind astazi pe 4 si fiind singurul austriac in top 10.
La categoria „si-a facut-o cu mana lui”, dupa rezultatul foarte bun de la super uriasul de saptamana trecuta, astazi Matthias Mayer a tinut un pic cam tare de stilpul din dreapta de la start si a plecat prost. Pe o partie dificila, cu schimbari rapide de altitudine, directie si viteza, cea mai mica dezechilibrare poate capata efectul bulgarelui de zapada care o ia rapid la vale si se transforma-n avalansa. Asa si eroarea de la start a lui Mayer, careia i s-au adaugat pe parcurs mici poticniri si iesiri din trasa ideala, ducandu-l pe austriac abia pe locul 22. Poate un pic dezamagitoare a fost si cursa lui Patrick Kueng. Desi a mers mai bine ca saptamana trecuta, elvetianul, care lua aurul mondial la Beaver Creek in februarie, a facut o coborare cu portiuni foarte bune dar si greseli destul de mari, pe principiul ce iei pe mere dai pe pere. A castigat timp pe zonele de plat si sus si pe traverseul median, dar a intrat larg in cateva viraje din zona tehnica si a incheiat cursa pe 9. Pentru unii lucrurile au stat chiar mai rau astazi, schiori ca Max Franz, Josef Ferstl si Marco Sullivan – printre altii – avand la final un blestemat de DNF.
De partea cealalta a baricadei, un rezultat peste asteptari, mai ales daca ne ghidam dupa numarul la start, a avut Andrew Weibrecht, cel mai bun dintre americani, plecat al 34-lea si care a incheiat cursa pe 5, la egalitate cu Janka. Premiul „cei din urma vor fi cei dintai” (sau macar pe-aproape) il ia norvegianul Aleksander Aamodt Kilde care, plecat in cursa al 51-lea din 57 de sportivi, a terminat la doua sutimi de top 15. Ma-ntreb care-s sansele ca in sezonul viitor sau chiar in acesta mai spre final sa avem o trilogie norvegiana in fruntea curselor de viteza. Oricum, daca Aamodt Kilde continua sa-si imbunatateasca performantele din ultimele saptamani (si de ce n-ar face asta?), la retragerea lui Svindal si Jansrud norvegienii vor suferi mult mai putin de lipsa rezultatelor la varf decat o fac acum elvetienii, amintindu-si cu nostalgie de vremurile lui Didier Cuche. Voi ce parere aveti?
Dupa ce ne-am lamurit inca o data ca norvegienilor le plac pasarile de prada, ne pregatim pentru super uriasul de maine, de data asta mai mult voi decat mine, care-am sa joc in restul weekendului rolul cronicarului absent.
Schi alpin. Deocamdata. 