Zi dificilă pentru tehnicienii noştrii


A venit rândul schiorilor specializaţi pe slalomuri să reprezinte România la Campionatele Mondiale din St. Moritz. Raluca Ciocănel a ales să se concentreze doar pe cel special, disciplina ei cea mai bună, şi a participat ieri la cursa de calficare. Aceasta i-a fost adusă de prezeţa la start. Slalomul special este cel mai neiertător cu greşelile, riscul ca acestea să se termine lângă traseu fiind foarte ridicat. Este ceea ce i s-a întâmplat Ralucăi, dar schioara noatră va primi o nouă şansă astăzi, în competiţia mare, în care va porni cu numărul de start 71.

Foto: AFP / Dimitar Dilkoff

Aceeaşi soartă a suferit-o şi Alexandru Barbu, în întrecerea de slalom uriaş. L-am rugat să ne spună ce s-a întâmplat, căci din exterior lucrurile nu par niciodată ceea ce sunt.

«De la uriaş m-am aşteptat la mai mult, sunt puţin dezamăgit de mine si supărat că nu am terminat astăzi cursa. Am „driftat” un viraj si din cauza vibraţiilor mi-am pierdut schiul. Este o pârtie care îmi place, a fost reinjectată cu apă pentru cursa de uriaş de astăzi şi era perfectă… Din păcate am greşit eu, e vina mea. În probele tehnice trebuie să rişti şi din pacăte astăzi nu mi-a ieşit exact cum am vrut eu. Cu Sebastian (fratele lui şi în acelaşi timp antrenorul oficial al echipei României) lângă mine tot timpul am mai multă încredere în mine şi astăzi după încălzire am zis amândoi că va fi o zi bună… Asta e. Capul sus şi de mâine concentrare maximă pentru slalom.»

Alex va schia astăzi în cursa de calificare pentru slalomul de mâine.

Să le ţinem pumnii ambilor schiori! Mult succes!

Mika e în frunte, Tina Maze s-a retras


Încurcate de valurile pistei din Maribor, invizibile în lumina scăzută dis-de-dimineaţă, primele concurente au zburat afară de pe traseul slalomului uriaş. Ghinionistele se numesc azi Tina Weirather şi Federica Brignone. Cele mai bune sunt încă o dată Mikaela Shiffrin (1’08’’13), urmată de Sofia Goggia (+0’’07), şi Tessa Worley (+0’’20). Lara Gut nu stă nici ea prost (locul 4, +0’’36), deşi a dat cu fundul de zăpadă şi doar norocul unui dâmb ce i-a oferit reculul necesar ridicării în picioare a ajutat-o să rămână pe traseu.

AP Photo/Marco Trovati

Anna Veith (fostă Fenninger) e tot mai aproape de nivelul ce i-a adus două globuri de cristal. Cu o cursă în care mai ales pe final a semănat de Anna cea veche, austriaca e mulţumită că n-a pierdut decât 69 de sutimi.

Raluca Ciocănel n-a mers deloc rău, păstrând întârzierea rezonabilă (+6’’,59) şi întrecând-o pe Sabrina Simader, schioară de origine africană, adoptată de o pereche austriacă şi şcolită în Austria din fragedă pruncie.

Tina Maze ne-a păcălit cu ultimele declaraţii şi chiar s-a retras. A pornit ca din puşcă, dar imedit după intrarea pe abrupt s-a oprit pe margine, îmbrăţişându-l pe artizanul carierei ei măreţe, Andrea Massi, antrenor şi tovarăş de viaţă. A continuat apoi cursa, oprindu-se elegant în faţă liniei de sosire, cu schiurile perfect paralele cu aceasta. Le-a descălţat, şi cu ele în mână a păşit în aria de sosire, ovaţionată de miile de compatrioţi veniţi special pentru a se despărţi de cea mai mare schioară slovenă.

Manşa a doua va începe fără ea la 13:15 şi promite să fie palpitantă. Timpii strânşi ai primeia lasă rezultatul deschis deocamdată.

Următoarele escale: Adelboden şi Maribor


N-a trecut decât o zi de la slalomul din Zagreb, şi iată-i pe schiori din nou la start. Fetele s-au mutat în Slovenia, unde cursele tehnice tradiţionale de acum se ţine anul acesta mai devreme decât în ultimele sezoane. Avem un uriaş astăzi (10:15 / 13:15) şi un slalom special mâine (aceleaşi ore). Şi la băieţi programul prevede aceleaşi discipline (11:30 / 14:30), dar ceva mai departe de capitala croată, în locul în care tradiţia este la ea acasă, şi anume în Adelboden.

Şi dacă vorbim de tradiţie, în loc de poză vă ofer un filmuleţ despre cum sunt produse, manual, de către producători ce fac asta în familie de sute de ani, talăngile pe care le primesc schiorii de pe podium ca premiu în staţiunea elveţiană.

Pentru noi interesantă este cursa feminină, la care va debuta în Cupa Mondială Raluca Ciocănel. Hop, hop, hop, Raluca!

Favoriţii sunt aceiaşi ca şi până acum, nu voi insista prea mult. La uriaşul feminin o avem pe Continuă lectura

„Nu cred ca sunt un lup singuratic”


Timp de opt ani de zile, de la Sandra Narea si Iulia Craciun incoace, schiul romanesc nu a mai scos nici o fata care sa ne reprezinte pe plan international. Nu ca le-ar fi speriat si gonit baietii. Copile care si-au incercat norocul s-au gasit. Dar nimeni nu a ajuns sa faca pasul spre intrecerile celor mari. Nu voi porni cu bete vanturate amenintator la vanat vinovati. Cel putin nu acum, desi la canicula de afara o racoreala micuta n-ar strica.

Astazi voi povesti despre si cu Raluca Ciocanel, cea mai indrituita sa preia stafeta de la Sandra si Iulia dintre junioarele crescute in tara. Din ianuarie, de cand am apelat la iubitorii schiului sa o sprijine in campania makeachamp, Raluca a mai castigat un titlu national de juniori si doua la seniori. Cel mai pretios a fost la slalom urias, unde dupa iesirea de pe traseu a Sandrei Narea n-a mai avut adversari. Nici macar printre baieti!

In Poiana, in timpul Campionatelor Nationale

Un final bun al unui sezon pe care l-a crezut ratat inainte sa inceapa. O cazatura in afara partiei, Continuă lectura

Dar noi, noi cu cine semanam?


Bun. Federalii nu ne plac si avem multe argumente care nu-i arata deloc frumosi. Ca de exemplu plecarea din tara a lui Edit. Si atunci, putem face ceva?

Teoretic nu avem voie sa spunem nu fara a incerca macar o schimbare. Dar trebuie sa reformulam intrebarea. Cine poate face ceva?

Aici e baiul. Cand au fost alegerile de a ajuns Puiu Gaspar secretar al federatiei in locul lui Constantin Arghiropol, a concurat singur pentru acest post. Nimeni nu s-a infipt la hamul federatiei, Continuă lectura

„M-a uns pe suflet”


Text scris de Sandra Narea, reprezentanta a Romaniei la doua editii ale Campionatelor Mondiale

Astazi a fost randul meu! Am avut onoarea de a deschide mansele de slalom feminin in cadrul Festivalului Olimpic al Tineretului European. Am ramas foarte frumos impresionata de tot ce s-a intamplat in Poiana Brasov.

Sandra Narea purtand torta olimpica (via facebook)

Desi vremea nu a fost tocmai insorita si norisorul de lapte isi facea prezenta in partea de sus a partiei de concurs, era o atmosfera pozitiva si de buna voie. Toata lumea zambea, toata lumea te ajuta cu orice informatie, iar partia de concurs era impecabila, cu o zapada inghetata care iti dadea o senzatie de control al schiului fantastica. Continuă lectura

Olimpiada sperantelor


Autor: Victor Bobes

Dupa cum o pritocisem de vreo saptamana incoace, zis si facut!! Am convins familionul ca trebuie sa vedem si noi un concurs live odata in viata, mi-am luat liber de la serviciu, si iata-ne, cu cap compas Poiana! Desi in media se vehiculase stirea ca accesul autoturismelor „turistice” va fi interzis, la ora matinala cand am ajuns la Casa Armatei nu era nimic interzis. Cu bucurie am urcat repede-repede, si am fost dirijati in parcarea de langa patinoar. Sus, cam ceata. De pe la 1500 din zona startului, partia se desfasura mareata sub traseul gondolei si ce frumoasa era ea asa impodobita cu stegulete albastre rosii si urme de fard pe la viraje. Frig la vreo -2grade, dar parca la spectatori se simtea mai jos de-atata. Zapada inghetata, tare, chiar dura… asta urma sa-mi dau seama mai tarziu, dupa grimasele fetelor ce treceau sosirea si mai sus experimentasera virajele pe coapse.

Partia vazuta de la start de Ionica (Achiriloaie)

Lume putina, atmosfera linistita si civilizata, fara zgomotul cu chiote si urlaturi stiut de obicei din zilele de weekend. Ne grabim la sosire, toata lumea era prezenta si fiecare cu treaba lui. Am gasit o mica (si singura) tribuna foarte bine plasata, de unde se vedea perfect aproape trei sferturi din partie, si inca neocupata. Sa fi fost asa, de toti, spectatori si cei din staffuri, vreo 200 de suflete. O trupa destul de hotarata, poate vreo doua clase de liceeni, ceva virusati ai schiului sau iubitori de schi, fosti performeri si actuali, ceva insotitori ai concurentelor sau din echipe. In fata mea erau de pilda vreo trei danezi care dupa echipare sigur maine vor fi pe pista. Rusi, francezi, nemti, greci, italieni… ce mai, era un mic cosmopolitanism acolo destul de voios, zambitor si – pe parcurs aveam sa vad – cu mult fair play. Era si un panou mare care pana la urma n-a fost ce credeam eu, monitor unde sa vedem startul. Era doar pentru afisaj. Continuă lectura

Asteptarile noastre, povara lor


Sa nu uitam ca inainte de toate sunt copii. E drept, niste copii foarte talentati, dar tot copii. Reprezinta Romania si probabil isi dau seama ca e ceva deosebit mai mult din atentia ce-i inconjoara brusc, din emotiile parintilor, din vorbele sugrumate pe care le impart acestia cunoscutilor si lacrimile pe care le sterg din coltul ochilor.

Partia Sub Teleferic din Poiana Brasov, pe care se desfasoara intrecerile de schi alpin de la FOTE 2013 (foto Dana Caill)

Imi amintesc cum mergeam in tabere de schi la Miorita (Valea Dorului), Cota 2000 si ne spalam cu zapada afara caci nu aveam apa , si tanjeam dupa un sejur in Poiana… iar acum a ajuns fetita mea sa reprezinte tara… nu cred ca voi rezista sa nu plang! Continuă lectura