Cu globurile la care ţintea în taşca virtuală – de primit efectiv le va primi abia la finalele din St. Moritz – Marcel Hirscher s-a simţit neobişnuit de uşor, ceea ce i-a permis să zboare spre cel mai bun timp al primei manşe a slalomului din Kranjska Gora: 51”72. Avantajul foarte mare trebuie pus totuşi pe seama soarelui ce a împrăştiat ceaţa taman la cursa campionului. De aceeaşi vizibilitate bună a profitat iscusit şi Julien Lizeroux (+0”75). Pe locul 3 a fost împins primul schior plecat în cursă, Fritz Dopfer (+0”79).
AP Photo/Marco Trovati
A nins din nou îmbelşugat în Kranjska Gora, şi la ora startului ninsoarea devenise lapoviţă. Zăpada nouă şi grea a trebuit curăţată de pe traseu. Pista bineînţeles că n-a mai fost dură ca ieri, dar cursa în aceste condiţii s-a dovedit dificilă. S-au format imediat urme în jurul porţilor, vizibilitatea scăzută de care au avut parte aproape toţi adversarii lui Marcel n-a ajutat deloc. Vremea a fost într-atât de afurisită încât la început n-au existat doi schiori consecutivi la care să fi rămas identică.
Pe deasupra, de la lapovită jaloanele porţilor au strâns ciucurei de stropi. De obicei când plouă, arbitrii de porţi primesc cârpe şi între doi schiori mai şterg apa de pe porţile de care răspund. Astăzi n-a fost aşa. Ochelarii lui Alexander Khoroshilov (15 / +1”59) la finalul cursei în care arătase greoi erau plini de apă. Nimic nu mai vedea. Stilul lui de boxare a porţilor îi trimisese drept în faţă toţi picurii de pe porţi. Le-a făcut un mare favor adversarilor de după, care n-au mai avut a se teme că li se vor îneca ochelarii.
Fritz Dopfer a deschis cursa şi a schiat cuminte şi curat, cum îi e felul. Şi cursa lui Felix Neureuther (5 / +0”91) a arătat foarte bună. Sigur şi cu viraje întoarse perfect, a pierdut un pic pe final în întrecerea cu bunul său coleg Fritz. Spre deosebire de acesta, Felix a avut ceaţă în prima parte a traseului.
Stefano Gros (4 / +0”81) a făcut o primă jumătate de cursă excepţională, punând patru zecimi între el şi lider. A pierdut tot pe abruptul final. Să se fi stricat pista aşa de repede? Probabil nu foarte rău, dar suficient cât să fie nevoie să se vadă urmele pentru a putea schia pe şanţul lor. Sarcină imposibilă pentru Mattias Hargin (30 / +2”14) şi asta indiferent de vizibilitate. Stilul său foarte direct nu se potriveşte deloc cu suprafeţele puternic denivelate. I-a pus multe piedici şi azi. A prins calificarea doar cu mult noroc.
Henrik Kristoffersen ar putea câştiga la finalul etapei globul disciplinei. Are 131 de puncte în faţa singurului adversar rămas în cursă, Marcel Hirscher. Pentru a încheia socotelile îi trebuie cel puţin un loc 2. Un fleac ne-am putea zice după ce l-am văzut dominând de-a lungul sezonului. Nu e chiar aşa. El şi Marcel au tras cele mai proaste numere de start conform teoriei. Şapte schiori sunt în grupa de elită, ei au primit numerele 6 şi 7. Pentru Henrik a fost într-adevăr prost, pentru Marcel perfect.
Norvegianul (6 / +0”96) a pornit excelent în cursă, dar pe abruptul final s-a împiedicat în noile forme de relief apărute pe traseu, invizibile pentru el. Victoria va fi extrem de dificil de obţinut, dar la locul 2 are încă toate şansele.
Marcel Hirscher a schiat vizibil descătuşat de toată presiunea de până acum. Din punctul lui de vedere globul la slalom este acordat. „Asta a fost cea mai ‘eliberată’ manşă din tot sezonul. În pasajele în care în mod normal se merge reţinut din cauza pericolului de ieşire de pe traseu, eu am trecut azi fluierând.” N-a uitat să acorde credit soarelui care i-a facilitat enorm sarcina. „Vremea a fost şi ea de partea mea. Trebuie să spun asta, pentru că am avut cu totul alte condiţii decât cei dinaintea mea. La mine a fost pur şi simplu frumos. În manşa a doua voi schia doar de plăcere. Mi-a priit în prima şi este cool să poţi schia liber. Îţi dă încredere. La ultimele slalomuri am schiat foarte reţinut din pricina mizei.”
Trei alţi schiori au mai primit şansa soarelui. Doar Lizeroux a ştiut să se folosească de ea. Cu un abrupt excelent, aproape la fel de bun ca al lui Marcel, francezul are şansa primului podium la slalom după 6 ani! Cel din 2010 a fost obţinut tot în Kranjska Gora.
Parţial a profitat şi Jean-Baptiste Grange (7 / 1”01), dar el a avut prima jumătate bună şi abruptul muncit. De la Patrick Thaler (9 / 1”15) încolo a început să se stingă lumina şi să se readune ceaţa.
Manşa a doua va începe ca şi ieri, la 13:30. Înaintea concurenţilor oficiali a primit persiunea să-şi ia adio de la noi Reinfried Herbst. Clasamentul schiorilor calificaţi poate fi găsit la articolul anterior.
Bulgarii nu au numai investitori cu cap, oameni de schi in stare sa mute muntii, ci si meteorologi la fel de competenti ca cel mai sigur oracol. Au zis ca duminica va fi vreme perfecta si intr-adevar. N-a mai ramas petec de ceata pe partie, nici macar la ora matinala la care a inceput slalomul. Soare pe cer nu e insa sinonim cu vizibilitate perfecta, dimpotriva. Stralucind atat de tare, la umbra totul a fost mai intunericos si nu s-a vazut mai nimic pe partia umbrita de padure si poate si de vreun pisc rebel, aflat in calea razelor. 
Kitzbühel nu e faimos pentru slalomul sau, dar o parte din aura ce inconjoara cursa de coborare de pe Streif se rasfrange si asupra cursei din ultima zi. Pentru ca e la fel de batran, pentru ca e la fel de darnic cu premiile si pentru ca atmosfera, desi publicul nu se strange in 45-ile de mii ca la coborare, e numeros, entuziast si bogat in personalitati cunoscute. 
Era versul unui cantec din studentie, cantat evident la persoana intai, dar exprimand plastic realitatea ruperii de lucrurile fundamentale pentru ucenicii in ale matematicii. Asa si schiorii nostri azi. In prezent partiile sunt preparate special pentru curse, suprafata lor fiind foarte dura, cu un strat superficial de gheata deasupra. Acestea sunt si conditiile pe care le antreneaza toata lumea, caci pe gheata, cine nu e mester, arata ca turistul incepator. 
Schi alpin. Deocamdata. 